www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Prezență Arhierească în orașul Jibou în cea de-a doua zi de Paști

În cea de-a doua zi de Paști, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioșilor din orașul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Sfântul Proroc Daniel și Sfântul Mucenic Gheorghe. Alături de Preasfinția Sa au slujit părinții slujitori la această biserică, Preacucernicul Părinte paroh Dan Dregan, protopopul Jiboului și Preacucernicul Părinte Gheorghe Longodor, precum și părinții diaconi Adrian Onica, Andrei Urs și Cristian Iura. La slujbă au participat numeroși credincioși obișnuiți deja ca an de an, în cea de-a doua zi de Paști, Ierarhul să fie alături de ei în rugăciune. În cadrul Sfintei Liturghii, copiii prezenți au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Piatra de temelie a bisericii a fost sfinţită în data de 16 iunie 1991, iar în 23 aprilie 2002 a fost târnosit altarul de la demisolul locașului de cult, ce are ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Până îm anul 2005 lucrările la biserică au fost coordonate de către Preacucernicul Părinte Gheorghe Longodor, iar începând cu acel an lucrările au fost continuate de către Preacucernicul Părinte Dan Dregan.
În anul 2012, biserica a primit cel de-al doilea hram, luându-l ca ocrotitor pe Sfântul Proroc Daniel.
Lucrările la locaşul de cult au fost finalizate în anul 2013, iar în 15 septembrie în același an, biserica a fost târnosită de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Preasfinţitul Părinte Petroniu. Cu acest prilej, cei doi preoţi slujitori ai bisericii au primit din partea Preafericirii Sale distincţia Crucea Patriarhală. Tot în acel moment istoric, Sfântul Proroc Daniel a fost proclamat ocrotitorul oraşului Jibou.
Așa cum a spus părintele protopop Dan Dregan în cuvântul de mulțumire, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent astăzi pentru cea de-a cinsprezecea oară la Sfânta Liturghie în această biserică, cu prilejul sărbătorilor pascale.







Sărbătoarea Învierii Domnului la Catedrala Episcopală din Zalău

La Catedrala Episcopală din Zalău, slujba Învierii Domnului nostru Iisus Hristos a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de preoții slujitori ai Catedralei și în prezența unui impresionant număr de credincioși.

Dimineață, a fost săvârșită Sfânta Liturghie, iar la sfârșitul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a dat citire Pastoralei la sărbătoarea Învierii Domnului.


† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor
creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor şi milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiţi credincioşi,
Hristos a înviat!

În timpul intrării Sale triumfale în Ierusalim, „când S-a apropiat şi a văzut cetatea, Iisus a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi. Căci vor veni peste tine zile, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale” (Luca 19,41-44). La câteva zile după ce a rostit această profeție, „Ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de El ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului. Iar El, răspunzând, le-a zis: «Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească»” (Matei 24,1-2).
Întrucât Domnul Hristos și-a găsit sfârșitul în Ierusalim, dar tot acolo a înviat din morți, în cuvântul nostru de astăzi vom vorbi despre acest oraș și templul din el.
În Talmud, renumita carte sfântă a evreilor, stă scris: „Zece măsuri de frumusețe i-au fost dăruite lumii. Nouă le-a luat Ierusalimul, iar una restul lumii”.
Ierusalimul sau „Cetatea păcii”, cum s-ar traduce din limba ebraică în românește numele acestui oraș, este cel mai important centru spiritual de pe fața pământului, fiind considerat sfânt de către creștini, evrei și musulmani, ceea ce îl face să fie unic în lume. Orașul este situat la cumpăna dintre Marea Mediterană și Marea Moartă, pe vechiul „Drum al Patriarhilor”, ce lega Egiptul de Asiria. Ierusalimul este așezat în munții Iudeii, pe un platou calcaros, înalt de 800 de metri peste nivelul mării, fiind înconjurat din trei părți de văi adânci.
Orașul vechi se prezintă astăzi ca o cetate medievală împrejmuită de ziduri groase, care au o lungime de patru kilometri și o înălțime între zece și douăzeci de metri, fiind ridicate de sultanul Soliman Magnificul (1520-1566). Orașul vechi adăpostește cartierele creștin, armean, evreiesc și arab, accesul în cetate fiind făcut prin opt porți.
În decursul îndelungatei sale istorii, Ierusalimul a fost distrus de două ori, asediat de douăzeci și trei de ori, atacat de cincizeci și două de ori, capturat și recapturat de patruzeci și patru de ori.
Originea orașului se pierde în negura vremii. Descoperirile arheologice au stabilit că prima fundație a acestuia coboară în timp până la începutul celui de-al treilea mileniu î.Hr., fiind scoase la lumină vestigii ale unei cetăți vechi de peste cinci mii de ani.
Cea dintâi posibilă referire la cetatea Ierusalimului o întâlnim în cartea Facerii (14,18) din Vechiul Testament, unde Melchisedec este menţionat ca rege al Salemului, prin anii 2150 - 2000 î.Hr. Identificarea Salemului cu Ierusalimul este susținută printre alții și de către renumitul istoric evreu Iosif Flaviu.
Prima mențiune scrisă despre acest oraș apare în textele egiptene de blestem din secolele XIX-XVIII î.Hr., sub forma Rusalimum.
David, cel de-al doilea rege al evreilor, care a domnit între anii 1010 și 970 î.Hr, după ce a capturat Ierusalimul de la tribul iebuseilor în anul 1003, și-a mutat capitala regatului de la Hebron aici.
Regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a cucerit Ierusalimul în anul 586 î.Hr., lăsându-l în ruine, iar pe locuitori i-a exilat în Babilon.
În 536 î.Hr., robii evrei s-au întors din Babilon și au reclădit Ierusalimul, care a fost capturat în mod pașnic de împăratul Alexandru cel Mare, în 332 î.Hr.
În anul 63 î.Hr., Ierusalimul a fost cucerit de oștile romane conduse de generalul Pompei.
La finele revoltei iudaice din anii 66-70 d.Hr., romanii, sub conducerea lui Titus, au distrus Ierusalimul.
Între anii 132-135 d.Hr., a avut loc o nouă revoltă a iudeilor, care a fost înăbușită în sânge de romani. În urma acesteia, Ierusalimul a fost nimicit, fiind arat cu plugurile, iar populația evreiască a fost trimisă în robie pe întinsele teritorii ale Imperiului Roman. Împăratul Adrian a ridicat aici o cetate păgână numită Aelia Capitolina, închinată zeului Jupiter Capitolinul, în care iudeilor nu le era permis să intre.
În urma edictului de toleranță de la Milan, emis în anul 313, de împăratul Constantin cel Mare, creștinii au dobândit libertate de manifestare în Imperiul Roman, încât în Ierusalim au fost ridicate mai multe biserici, iar evreilor li s-a dat voie să se stabilească aici.
În 614, Ierusalimul a căzut în mâinile perșilor conduși de Khosroe al II-lea, care au distrus biserica Învierii Domnului și au expulzat toți evreii din oraș.
În anul 629, Ierusalimul a fost recucerit de împăratul bizantin Heraclie I.
Califul Omar al Damascului a ocupat în 638 Ierusalimul, care a trecut sub stăpânire musulmană, ridicându-se aici mai multe moschei.
Cavalerul francez Godefroy de Bouillon, aflat în fruntea oștilor cruciate, a cucerit în anul 1099 Ierusalimul, devenind regele acestuia.
În 1187, Ierusalimul a fost capturat de musulmanii conduși de sultanul Egiptului Saladin, care era supranumit „Leul deșertului”.
În anul 1244, mercenarii turci aflaţi sub conducerea lui Salih Ayyub, au cucerit Ierusalimul, pe care l-au transformat în ruine.
Ierusalimul a căzut în mâinile mamelucilor Egiptului, în 1260.
În anul 1517, Imperiul Otoman a preluat în mod pașnic Ierusalimul.
Trupele britanice, aflate sub comanda generalului Edmund Allenby, au cucerit Ierusalimul, în 1917.
În 14 mai 1948, a fost înființat Statul Israel, iar în 13 decembrie 1949, Ierusalimul a fost declarat capitala acestuia.
Întrucât Ierusalimul este considerat oraș sacru de către creștini, evrei și musulmani, vom prezenta, în ordinea vechimii lor, cele mai importante locuri sfinte de aici, ale celor trei mari religii monoteiste din lume.
Muntele Moria este locul în care patriarhul Avraam, părintele poporului ales, trebuia să-l jertfească pe fiul său Isaac, la porunca lui Dumnezeu. Renumita moschee a lui Omar se înalță astăzi pe acest munte.
Mormântul regelui și psalmistului David, în timpul căruia Ierusalimul a devenit capitala regatului Israel, se găsește sub foișorul Cinei de Taină.
Sionul este o colină din zona de sud-est a Ierusalimului. În timpul robiei babilonice acesta a devenit simbolul speranței mesianice a iudeilor.
La porunca lui Dumnezeu, evreii au alcătuit întâi cortul mărturiei, apoi au ridicat templul din Ierusalim, care era centrul spiritual al întregii vieţi din Israel. Orice copil iudeu de parte bărbătească era închinat lui Dumnezeu în acest templu. De asemenea, fiecare familie de evrei trebuia să se închine la templul din Ierusalim cel puţin o dată în viaţă. Mare parte a materialelor din care a fost zidit templul au fost adunate de regele David, însă acesta a fost ridicat de fiul său, înțeleptul Solomon (970-930 î.Hr.), în decurs de șapte ani, fiind terminat și sfințit în anul 955.
Când a fost gata, templul se putea număra printre minunile lumii. Era zidit din marmură albă şi acoperit din acelaşi material. Pe acoperiş erau înfipte cuie de aur, cu partea ascuţită în sus, pentru a nu se aşeza păsările să-l murdărească. Văzut din depărtare, acesta semăna cu un munte de zăpadă care străluceşte în soare.
Templul avea două încăperi: Sfânta şi Sfânta Sfintelor.
În Sfânta se aflau masa, pâinile punerii înainte pentru slujbă şi sfeşnicul cu şase braţe. Aici tămâia zilnic câte un preot, prin tragere la sorţi.
În Sfânta Sfintelor se găseau altarul tămâierii, care era tot de aur şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot se păstra urna de aur, în care era un vas cu mană, toiagul lui Aaron care odrăslise şi tablele legii. Deasupra chivotului erau doi heruvimi ai măririi, care umbreau altarul împăcării. În Sfânta Sfintelor intra numai arhiereul, o dată pe an, cu sânge de animale, adus ca jertfă pentru popor.
Templul era înconjurat de un pridvor şi de mai multe curţi.
În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor al II-lea al Babilonului a jefuit și incendiat templul din Ierusalim, a luat ca pradă de război sfintele vase și podoabe, iar pe evreii din Israel i-a dus în robie.
După ce regele persan Cirus al II-lea (559-530 î.Hr.) a cucerit Babilonul, evreii, sub conducerea lui Zorobabel, s-au întors acasă în anul 538. Cu sprijin financiar din partea vistieriei regale a lui Cirus, evreii au reconstruit templul din Ierusalim, care a fost sfințit în 515, reprimind și odoarele confiscate de Nabucodonosor.
Când templul a fost gata, era mai mare decât cel al lui Solomon, dar departe de a fi ceea ce fusese vechiul templu. Bătrânii care apucaseră şi templul lui Solomon, când priveau la modestia celui nou şi îşi aduceau aminte de măreţia şi strălucirea celuilalt, izbucneau în plâns. Prorocul Agheu însă îi mângâia şi le zicea că „slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi” (Agheu 2,9), pentru că în el va intra Mesia cel aşteptat.
În anul 169 î.Hr., regele seleucid Antioh al IV-lea Epifanes a prădat templul din Ierusalim. Doi ani mai târziu, același rege a interzis cultul iudaic și a așezat în templu statuia lui Zeus, impunând cultul acestuia.
Evreii, sub conducerea fraților Macabei, s-au răsculat și au înlăturat jugul seleucid, iar în 164 î.Hr., Iuda Macabeul a reparat templul din Ierusalim.
Un secol mai târziu, regele Irod cel Mare a renovat complet și a extins templul.
În acest templu s-a nevoit Sfânta Fecioară Maria, timp de doisprezece ani.
În urma unei revoltei iudaice, în anul 70 d.Hr. templul din Ierusalim a fost distrus în întregime de către romani, fără a mai fi refăcut vreodată.
Tot ce a mai rămas în picioare din acest templu este un zid lung de 488 de metri, ridicat de regele Irod cel Mare, din care mare parte se află sub pământ. Zidul de astăzi are o înălțime de 32 de metri, din care doar 19 sunt la vedere, și cuprinde un număr de 45 de rânduri de piatră, dintre care 28 la suprafața solului, iar 17 dedesubt. Doar primele șapte straturi de piatră sunt din vremea lui Irod cel Mare, celelalte fiind adăugate ulterior.
Zidul plângerii este cel mai sfânt loc al evreilor, fiind tot ce a mai ramas din templul lor de altă dată. Pelerini iudei din toate colțurile lumii vin să se roage aici și să plângă pierderea templului.
Evreii introduc în spațiile dintre pietrele zidului bucățele de hârtie pe care își scriu dorințele, în timp ce alții se roagă cu voce tare în cele mai diverse limbi ale lumii. De două ori pe an, înainte de sărbătoarea Paștelor și de Anul Nou evreiesc, aceste bucăți de hârtie sunt scoase și îngropate pe Muntele Măslinilor.
Pe esplanada din fața zidului plângerii au loc evenimente foarte importante: lunea și joia dimineața se desfășoară ceremonii în timpul cărora băieții de treisprezece ani își sărbătoresc majoratul religios; vinerea seara studenții celebrează, la apusul soarelui, sosirea sabatului; tinerii căsătoriți vin să se fotografieze, iar copiii din clasa întâi primesc aici primul lor exemplar al Vechiului Testament.
Pentru creștini, cele mai importante locuri sfinte din Ierusalim, în afară de cele comune cu ale evreilor, sunt: foișorul cinei de taină, unde a avut loc și pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli; Grădina Ghetsimani; biserica Sfântului Mormânt, care cuprinde Golgota (locul în care Domnul Hristos a fost răstignit), piatra ungerii (pe care trupul Domnului a fost uns cu miresme de Iosif din Arimateea și de Nicodim), Sfântul Mormânt (în care a fost așezat și de unde a înviat, a treia zi, trupul mort al Mântuitorului); precum și mormântul Maicii Domnului.
Musulmanii dețin în Ierusalim moscheea Al Aqsa, de unde ei consideră că profetul lor, Mahomed, s-a înălțat la cer, călare pe calul său Al-Buraq al-Sharif și moscheea lui Omar, zidită pe locul fostului templu iudaic. Esplanada cu cele două moschei amintite este socotit cel de-al treilea loc sfânt al musulmanilor din lume, după orașele Mecca și Medina.
Iubiți fii sufletești,
Orice creștin adevărat are dorința sfântă de a vizita Ierusalimul. Cei care însă, din diverse motive, nu pot ajunge să contemple frumusețile Ierusalimului pământesc, să nu se întristeze, pentru că Dumnezeu a pregătit pentru cei vrednici Ierusalimul ceresc (Evrei 12,22), despre care Sfântul Ioan Evanghelistul a scris în Cartea Apocalipsei: „Şi am văzut cetatea cea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei. Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi într-însa, şi robii Săi I se vor închina, iar Dumnezeu va locui cu oamenii şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei” (Apocalipsă 21,2-3 și 22,3).
Cunoscând acestea, să ne străduim să împlinim poruncile lui Dumnezeu, ferindu-ne de păcat și săvârșind cât mai multe fapte bune, pentru că numai în acest fel ne vom putea bucura de bunătățile împărăției cerurilor sau ale Ierusalimului ceresc, pe care Dumnezeu „le-a pregătit celor ce Îl iubesc pe El” (I Corinteni 2,9).
Al vostru de tot binele doritor
şi către Domnul pururea rugător

†Petroniu
Episcopul Sălajului


Descarcare document
PS Petroniu - Pastorala la Invierea Domnului - 2016.pdf

Denia Prohodului Domnului la biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Zalău

Denia Prohodului Domnului a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Petroniu în biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Zalău, alături de Preacucernicul Părinte paroh Ion Ardelean, consilierul administrativ-bisericesc al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Vasile Brete, preot coslujitor la această biserică și Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, de la Parohia Recea, și în prezența unui număr mare de credincioși din cartierul zălăuan Dumbrava Nord.

Potrivit tradiției, după cântarea Prohodului Domnului, la momentul rânduit, toți credincioșii au trecut pe sub Sfântul Epitaf. Ulterior, acesta a fost depus pe Masa Sfântului Altar, unde va rămâne până în miercurea de dinaintea sărbătorii Înălțării Domnului.
La final, după rostirea cuvântului de învățătură de către Preasfințitul Părinte Petroniu, Preacucernicul Părinte paroh Ion Ardelean a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezența în mijlocul credincioșilor acestei parohii, mulțumind apoi și credincioșilor pentru suportul constant pe care îl oferă parohiei.

Piatra de temelie a bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din Zalău a fost sfinţită în anul 2000. În Joia Mare din primăvara anului trecut s-a slujit pentru prima dată în biserica propriuzisă, Preasfințitul Părinte Petroniu binecuvântând cu această ocazie lucrările săvârșite la locașul de cult. Până în acel moment slujbele bisericești erau săvârșite în demisolul bisericii. În prezent se lucrează la partea exterioară a bisericii, iar în interior, locașul de cult este pregătit pentru a fi pictat.






Denia celor 12 Evanghelii la Zalău

La biserica “Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Municipiul Zalău, Denia celor 12 Evanghelii a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Petroniu. Alături de Preasfinția Sa au mai slujit Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacuviosul Părinte exarh Antonie Pința, coslujitor la această biserică, precum și părinții diaconi Adrian Onica, Andrei Urs și Cristian Popa. La slujba de o profundă încărcătură duhovnicească au participat numeroși credincioși din municipiul Zalău. Ca la fiecare slujbă aceștia s-au închinat unei părticele din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, care sunt expuse într-o icoană relicvar din locașul de cult. Aceste sfinte moaște au fost primite ca dar din partea Preasfințitului Părinte Petroniu cu prilejul sfințirii pietrei de temelie a bisericii în anul 2009.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu i-a acordat Preacucernicului Părinte paroh Ionuț Pop Crucea Sălăjană, cea mai înaltă distincție bisericească a Episcopiei Sălajului, felicitându-l pentru bogata activitate desfășurată atât la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, cât și în mijlocul credincioșilor Parohiei "Sfântul Nicolae" din Zalău.

Peste o săptămână, în duminica Tomii, biserica va îmbrăca din nou haine de sărbătoare cu prilejul prăznuirii hramului de primăvară, locașul de cult avându-l ca ocrotitor, pe lângă Sfântul Ierarh Nicolae și pe Sfântul Apostol Toma. Cu acest prilej, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfânta Liturghie va fi săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Stefanos, Mitropolitul Ortodox al Tallinnului și a toată Estonia și de către Preasfințitul Părinte Petroniu.







Duminica Floriilor la Parohia Ciumărna

În duminica în care întreaga Ortodoxie prăznuiește Intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Parohiei Ciumărna, Protopopiatul Zalău, localitate aflată în apropierea Municipiului Zalău, la poalele munților Meseș. Credincioșii, având în mâini ramuri de salcie, și-au întâmpinat Ierarhul în fața locașului de cult, alături de soborul de preoți condus de către protopopul locului, Preacucernicul Părinte Ștefan Lucaciu. În cadrul Sfintei Liturghii, copiii și cei care au primit dezlegare de la duhovnic în urma spovedaniei, au fost împărtășiți de către părintele paroh Cătălin Lucaci cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Repere istorice


Situată la poalele Munților Meseș, în imediata apropiere a Municipiului Zalău, localitatea Ciumărna a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1460.

Din jurul anului 1700, în satul de la poalele Meseșului dăinuiește biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Aceasta a fost ridicată pe actualul loc datorită unei întâmplări: bătrânii spun că lemnele pentru construcţie au fost aduse din partea de răsărit a satului, iar carele ce aduceau lemnul au ajuns pe acest loc, unde uneia i s-a rupt osia, alteia jugul, iar alteia hamurile cailor. În această situaţie s-a hotărât strămutarea satului de unde era şi construirea bisericii aici. Actualmente locașul de cult se află într-o stare bună de conservare, aici săvârșindu-se Sfânta Liturghie doar o dată pe an, în ziua hramului.

Biserica actuală a satului, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, o adevărată catedrală între satele de peste muntele Meseș, a fost ridicată între anii 1976-1990. În vecinătatea bisericii a fost ridicat în ultimii ani un monument închinat soldaților uciși în cele două războaie mondiale, precum și a celor 11 români uciși de către trupele horthyste la 8 septembrie 1940, perioadă când a avut loc și masacrarea românilor de la Treznea, Ip și Moisei.





Hramul bisericii Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei

Ziua de 23 aprilie are o însemnătate aparte pentru ostașii țării, întrucât în această zi este sărbătorită Ziua forțelor terestre, cunoscută de către toți drept Ziua Armatei, aceasta pentru că Armata română este pusă sub ocrotirea spirituală a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință. Pentru cadrele militare ale Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe are o conotație deosebită, întrucât Sfântul Gheorghe este ocrotitorul spiritual sub a cărui ocrotire a fost pusă frumoasa biserică de lemn din incinta garnizoanei. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La slujbă au participat cadrele militare în frunte cu domnul colonel Mircea Fechete, împuternicit la comanda Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania”, personalul civil angajat, precum și numeroși credincioși din Șimleu Silvaniei care duminică de duminică și sărbătoare de sărbătoare participă aici la sfintele slujbe.

La final, după rostirea cuvântului de învățătură de către Preasfințitul Părinte Petroniu, părintele Ioan Crâșmaru a mulțumit Ierarhului pentru bucuria de a fi alături de cadrele militare la hramul bisericii. La ieșirea din biserică, celor prezenți la slujbă li s-a oferit o mică gustare, în cortul militar amenajat în vecinătatea locașului de cult.

Părintele Ioan Crâşmaru, preotul de caritate al Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania”, activează în cadrul acestei structuri a Ministerului Apărării Naționale din anul 2004. Inițial, slujbele religioase erau săvârșite într-o capelă amenajată în incinta bibliotecii, ca mai apoi să se purceadă la ridicarea unei biserici din lemn. Aceasta a prins contur în mod special cu sprijinul material al cadrelor militare, care lunar au contribuit din propriul salariu pentru construcția bisericii, așa încât în anul 2011 aceasta era deja ridicată. Biserica pusă sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost târnosită de către Preasfințitul Părinte Petroniu la data de 3 iulie 2011, în prezența cadrelor militare şi a personalului civil angajat, a oficialităților județene și locale, dar și a credincioșilor din orașul Șimleu Silvaniei.







Părintele Profesor Dumitru Abrudan în conferință la Zalău

Joi, 21 aprilie 2016, la ceas de seară, la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a avut loc o nouă întâlnire în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate”, organizate de către Episcopia Sălajului, în parteneriat cu Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Invitatul acestei seri a fost Preacucernicul Părinte Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, de la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Perioada specială de pregătire în care ne aflăm a dat și tema conferinței - "Postul, urcuș duhovnicesc". Părintele profesor a arătat că originea postului celui Mare se află în drumul Mântuitorului de la Ierihon la Ierusalim, pentru că așa cum a urcat Mântuitorul din Ierihon spre Cetatea Sfântă unde a fost răstignit, a murit și a înviat, așa și postul este urcușul nostru duhovnicesc spre moartea păcatului și învierea spirituală. În continuare, părintele profesor a prezentat cele două aripi ale urcușului nostru duhovnicesc spre Înviere – postul și rugăciunea și importanța acestora.

Partea a doua a conferinței a fost dedicată întrebărilor venite din sală. Astfel, în baza întrebărilor, părintele Dumitru Abrudan a vorbit despre importanța Psaltirii în cultul ortodox, despre sărbătoarea evreiască Purim sau despre postul iudaic și postul creștin.

Părintele Dumitru Abrudan și-a manifestat bucuria de a fi prezent la Zalău, cu acest prilej având plăcerea de a-și revedea foștii studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu sau de la Facultatea de Teologie din Oradea. Chiar Preasfințitul Părinte Petroniu și-a pregătit lucrarea de licență cu părintele profesor Dumitru Abrudan, având ca temă subiectul „Moise la interferenţa realităţii istorice şi a reflecţiilor patristice”.

Părintele Dumitru Abrudan este absolvent al Institutului Teologic Universitar din Sibiu (1956-1960). Între 1960-1963 a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, secția biblică (Vechiul Testament și Limba ebraică), iar în perioada 1972-1973 a urmat cursuri de specializare la Universitatea Ebraică din Ierusalim. În 1978 obține titlul de Doctor în Teologie în domeniul Studiului Vechiului Testament și al limbii ebraice, la Institutul Teologic Universitar din București, sub coordonarea pr. prof. dr Mircea Chialda cu teza: "Creștinismul și mozaismul în perspectiva dialogului interreligios". Părintele Dumitru Abrudan a fost prorector al Institutului Teologic Universitar din Sibiu între anii 1979-1991 și decan al aceleiași facultăți între anii 2000-2004. De asemenea, Preacucernicia Sa a avut un mare aport la înființarea facultăților de teologie din Cluj-Napoca, Alba-Iulia și Oradea, la cea din urmă fiind decan în perioada 1992-2000.







„Noi ştim să ne preţuim valorile!“

Data de 18 aprilie marchează, începând cu anul 1984, Ziua Mondială a Monumentelor şi Siturilor, în vederea conştientizării diversităţii patrimoniului la nivel mondial, a vulnerabilităţii acestuia şi, în consecinţă, a eforturilor necesare pentru protecţia şi conservarea sa.
Printr-un demers comun, pornind de la realitatea care conferă judeţului Sălaj titlul de judeţ cu cel mai mare număr de biserici de lemn-monument istoric (68), Episcopia Sălajului şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu a județului Sălaj au iniţiat proiectul “Noi ştim să preţuim valorile!”. Prin acest proiect, tineri voluntari ai Centrului de voluntariat “Sfântul Nicolae din Zalău” vor participa în perioada aprilie-septembrie 2016 la acţiuni de informare, ecologizare şi punere în valoare a monumentelor istorice din judeţ.
Prima acţiune a acestui proiect s-a desfăşurat luni, 18 aprilie 2016 şi a avut ca obiectiv cunoaşterea istoriei, a particularităţilor arhitecturale şi a importanţei pe care au avut-o bisericile de lemn din comuna sălăjeană Creaca. Concluzia acestei acţiuni a fost exprimată la finalul zilei de către cei 25 de tineri voluntari, care, după expunerile preoţilor parohi, ale Doamnei Director Doina Cociş, şi după vizitarea Muzeului Satului din Localitatea Borza, au afirmat prin prezenţa, implicarea şi motivarea lor: „Noi ştim să ne preţuim valorile!“

Pr. Claudiu Nechita



Conferință a Părintelui Prof. Univ. Dr. Ștefan Iloaie la Zalău

La Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în prezența Preasfințitului Părinte Petroniu, joi, 31 martie 2016, a avut loc o nouă întâlnire în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate”. Promotorul acestui eveniment, Episcopia Sălajului, a avut un nou invitat de seamă în prezența Preacucernicului Părinte Prof. Univ. Dr. Ștefan Iloaie, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Preacucernicia Sa a susținut comunicarea cu titlul "Responsabilitatea morală sub presiunea lumii moderne".

Comunicarea a fost structurată pe trei părți. Prima parte a avut ca subiect „Responsabilitatea ca fenomen uman fundamental”. Astfel, Părintele Ștefan a arătat că responsabilitatea face parte din structura fiinţei omului, fiind elementul specific al deontologiei relaţiilor inter-umane. Totodată, responsabilitatea presupune capacitatea de asumare atât a valorilor cât și a nonvalorilor. Ea impune un răspuns faţă de o autoritate, ajungând până la autoritatea supremă – Dumnezeu. Un lucru important este faptul că responsabilitatea se realizează conştient şi liber și totodată determină raţionalitatea și spiritualitatea omului.

Părintele Ștefan a vorbit în continuare despre implicațiile pe care le aduce responsabilitatea, precum și despre specificul responsabilității morale. Astfel, responsabilitatea implică relații multiple, între săvârşitor şi fapta săvârşită sau nesăvârşită, între faptă şi consecinţele ei, ș.a..

Responsabilitatea umană are trei mari direcții: faţă de sine, faţă de aproapele și faţă de societate și față de Dumnezeu.

De asemenea, părintele profesor a subliniat faptul că responsabilitatea este infinită, consecințele acțiunilor noastre mergând până la judecata obștească de apoi.

Obiectul celei de-a doua părți a conferinței a avut ca temă provocările lumii contemporane, fiind atinse subiecte precum secularizarea și globalizarea, individualizarea, dezvoltarea cercetării ştiinţifice fără precedent și a tehnologizării și dezvoltarea biotehnologică sau biologizarea excesivă. Însă toate provocările sunt în legătură cu omul sau îi sunt destinate omului.

În cea de-a treia parte a fost atinsă problema responsabilității morale în lumea modernă. Astfel a fost expusă atenției devalorizarea familiei, vorbindu-se despre cauzele divorțurilor, creșterea numărului de familii monoparentale și indiferenţa mediului familial faţă de copii.

O mare grijă pe care societatea contemporană și noi creștinii în special o purtăm este aceea a tinerilor care manifestă deja dezinteres pentru valorile familiei. De asemenea, mulți dintre aceștia sunt blazaţi dinainte de a se căsători, deoarece îşi încep viaţa intimă devreme, îşi schimbă des partenerii, fie în concubinajul de durată, fie în cel pe termen scurt şi foarte scurt și nu sunt pregătiţi pentru asumarea responsabilităţii în îndeplinirea obligaţiilor de familie.

În continuare părintele Ștefan a vorbit despre impactul biotehnologiilor asupra principalelor etape din viață începând de la naștere, trecând prin etapa menținerii tinereții trupului și încheind cu actul morții. Astfel s-a vorbit despre metodele de reproducere in-vitro, dar și despre conceptul de moarte cerebrală. În urma acestora se pune întrebarea: „Care sunt frontierele care ne sunt permise în biotehnologie pentru a ne păstra o conștiință morală curată?”, subliniindu-se astfel responsabilitatea în actul bioetic.

Analizând toate aceste fapte se cere reîntemeierea conștiinței creștine, a responsabilizării, a responsabilităţii asumate și a reafirmării frumuseții sau valorii omului. Concluzia comunicării a fost că „Viaţa este responsabilitatea însăşi”!

Partea a doua a întâlnirii a fost dedicată întrebărilor venite din sală, întrebări la care părintele Ștefan a răspuns cu obiectivitate, captivând auditoriul.

Părintele Prof. Univ. Dr. Ștefan Iloaie este doctor în teologie din anul 2003, specializarea Preacucerniciei Sale fiind „Morala creştină şi spiritualitata ortodoxă”. Din anul 2013 este profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din anul 2014 este și îndrumător de doctorat în cadrul aceleiași facultăți. De asemenea, Preacucernicia Sa este directorul de departament la Facultatea de Teologie, precum și Directorul Centrului de Bioetică al Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Părintele Ștefan Iloaie este membru al „UNESCO Chair in Bioethics. International Forum of Teachers”, membru al Fundaţiei „Association of Bioethicists in Central Europe” (BCE), membru al „Verein zur Förderung des internationalen wissenschaflichen Dialogs im Bereich der Bioethik” din Viena, membru al Societății Române de Bioetică, membru al „Academic Society for the Research of Religions and Ideologies” (SACRI-SCIRI), membru al „Centrului de Studii Ecumenice şi Interreligioase” al Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca și membru al Centrului „Ioan Lupaş” al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Activitatea editorială a Preacucerniciei Sale este de asemenea complexă amintind faptul că este autorul a șase volume, editorul a 14 volume, și autorul a peste 200 de studii și articole, susținând totodată numeroase conferințe atât în țară cât și în străinătate.







10 ani de la reîntemeierea Mitropoliei Clujului, serbați la Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca

10 ani de la reîntemeierea Mitropoliei Clujului au fost sărbătoriți vineri, 25 martie 2016, de praznicul Bunei Vestiri la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca. Mii de clujeni au participat la Sfânta Liturghie, oficiată de la ora 9:30 de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

Au făcut parte din sobor: ÎPS Pavlos, Mitropolit de Drama și exarh al Macedoniei, ÎPS Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ÎPS Iosif, Arhiepiscopul Parisului și Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, ÎPS Arhiepiscop Ciprian al Buzăului și Vrancei, PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, PS Petroniu, Episcopul Sălajului, PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei și PS Iustin Sigheteanul, Arhiereul-vicar al Maramureşului şi Sătmarului.

Au luat parte la slujbă PS Vasile Someşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, PS Florentin Chrihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, precum și oficialități județene, personalități din lumea culturală şi academică și reprezentanți ai autorităților civile şi militare.

Secretarul de stat pentru Culte, Victor Opaschi a primit la finalul Liturghiei din partea ÎPS Părinte Andrei, crucea arhiepiscopală, cea mai mare distincție a Eparhiei pentru mireni. La rândul său, Mitropolitul Clujului a primit din partea prefectului judeţului Cluj, Gheorghe Vușcan, cea mai înaltă distincţie a Instituţiei Prefectului, „Onoare pentru Cluj”. De asemenea, ÎPS Andrei a primit în dar din partea PS Petroniu și a PS Iustin Sigheteanul, o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, mai ales că Maica Domnului este protectoarea nu doar a Catedralei Mitropolitane, ci și a Eparhiei.

www,radiorenasterea.ro




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro