† EPISCOP

ADMINISTRAŢIA EPARHIALĂ

PROTOPOPIATE

PAROHII

PREOŢI

MĂNĂSTIRI

PROGRAME CATEHETICE

PROGRAME SOCIALE

ŞTIRI

ACTE ŞI FORMULARE

ISTORICUL EPARHIEI

CUVÂNTUL CARE ZIDEŞTE

EXAMEN DE CAPACITATE

RESURSE ORTODOXE





www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Denia Prohodului Domnului la biserica Sfântul Nicolae din Zalău

În Vinerea cea Mare, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Denia Prohodului Domnului în biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Municipiul Zalău. Alături de Preasfinția Sa au mai slujit Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, parohul bisericii și consilier economic la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb, preot misionar la Protopopiatul Jibou și părinții diaconi de la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului.

Cântările Prohodului Domnului au fost cântate de întreaga biserică, strofele fiind cântate alternativ de clerici, cântăreții bisericii și grupul de fete Sfânta Cuvioasă Parascheva.

După cântarea Doxologiei, întreaga suflare a pornit, potrivit rânduielii bisericești, într-o procesiune cu Sfântul Epitaf în jurul bisericii.


Descarcare document
PS Petroniu - Predica la Prohodul Domnului, Zalau, 2014.mp3

Denia celor 12 Evanghelii

Joi, 17 aprilie 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu a făcut un popas duhovnicesc în mijlocul credincioșilor parohiei Ciumărna, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, începând cu orele 19:00, Preasfinția Sa a săvârșit Slujba sfintelor și mântuitoarelor patimi ale Domnului Iisus Hristos, cunoscută în popor ca Denia celor 12 Evanghelii, în biserica de zid a satului. La slujbă au participat credincioșii parohiei, tineri și vârstnici, în frunte cu păstorul lor sufletesc, Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci.

Localitatea Ciumărna a luat fiinţă înainte de prima jumătate a secolului al XV-lea, dovadă fiind faptul că la anul 1460 figura deja în scriptele autorităţilor de la Dăbîca – vechi centru administrativ. Parohia numără în prezent aproximativ 200 de familii de credincioși ortodocși.

Satul adăpostește două biserici ortodoxe: una din lemn, monument istoric şi arhitectural, despre care se crede că a fost ridicată în jurul anului 1700. Dovezi certe asupra datei exacte a ridicării bisericii nu avem deoarece arhiva parohiei a fost fie împărţită, fie distrusă. Ceea ce s-a păstrat este o inscripţie pe icoana „Iisus Hristos-lumina lumii”, care atestă anul 1710.

Biserica de zid, de o arhitectură cu totul deosebită, fiind o adevărată catedrală în rândul bisericilor din mediul rural al județului Sălaj, a fost ridicată între anii 1976-1990 sub purtarea de grijă a fostului preot paroh Alexandru Petrean, mutat la Domnul la începutul anului 2012.

Din luna martie a anului 2012 grija turmei celei cuvântătoare a fost încredințată de către Preasfințitul Părinte Petroniu, tânărului și vrednicului preot Cătălin Lucaci, care îndeplinește și ascultarea de secretar protopopesc la Protopopiatul Zalău.

Mâine, Preasfințitul Părinte Petroniu va săvârși Denia Prohodului Domnului în biserica Sfântul ierarh Nicoae din Zalău, începând cu orele 18:00.


Descarcare document
PS Petroniu - Predica la Denia din Joia Mare, Ciumarna, 2014.mp3

Pastorală la Învierea Domnului, 2014

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI
Zalău, 2014

† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor
creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor şi milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiţi fii duhovniceşti,
Hristos a înviat!
Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit să prăznuim din nou marea sărbătoare a învierii Domnului Hristos din morți. Astăzi ne bucurăm de biruința vieții asupra morții, zilele trecute însă ne-am întristat, pentru că, prin arestarea și condamnarea Mântuitorului la moarte, oamenii și-au dovedit răutatea cu care au răspuns marii iubiri a lui Dumnezeu manifestată față de om și lume.
Sfântul evanghelist Ioan a afirmat „că într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr-Însul” (Ioan 3,16-17). Domnul Hristos a spus și El: „Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec; că n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea” (Ioan 12,47), referindu-se la perioada petrecută de El pe pământ în calitate de Mântuitorul al lumii.
Chiar dacă Domnul Hristos a săvârșit nenumărate fapte bune în timpul activității Sale publice și nu a judecat pe nimeni, El Însuși a fost judecat, de aceea în cuvântul nostru de astăzi vom prezenta procesul Mântuitorului.
După ce a fost arestat în Grădina Ghetsimani, Domnul Hristos a fost dus la arhiereul Anna, socrul lui Caiafa. „Arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Săi şi despre învăţătura Sa. Iisus i-a răspuns: «Eu i-am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii, şi nimic n-am vorbit în ascuns. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată, aceştia ştiu ce am vorbit Eu». Şi zicând El acestea, unul dintre slujitorii care stăteau de faţă I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: «Aşa-i răspunzi Tu arhiereului?». Iisus i-a răspuns: «Dacă am vorbit rău, mărturiseşte ce-a fost rău; dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?». Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii” (Ioan 18,19-24 și Matei 26,57).
Iar „arhiereii şi tot sinedriul căutau mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, dar nu găseau. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: «Noi l-am auzit spunând aşa: Voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi clădi altul, nefăcut de mână»” (Marcu 14,55-58).
Mărturia pomenită aici pornește într-adevăr de la cuvintele Domnului Hristos rostite după ce a izgonit negustorii din templul din Ierusalim: „Dărâmaţi templul acesta şi-n trei zile îl voi ridica” (Ioan 2,19). Mântuitorul însă nu a afirmat că El va dărâma templul, ci i-a îndemnat pe evrei să o facă și nu a pomenit nimic despre vreun templu făcut sau nefăcut de mână omenească. Sfântul Ioan evanghelistul ne lămurește faptul că Domnul Hristos „vorbea despre templul trupului Său. Deci, când a înviat din morţi, ucenicii Săi şi-au adus aminte că El zisese aceasta şi au crezut cuvântului pe care-l spusese Iisus” (Ioan 2,21-22).
Atunci „sculându-se arhiereul în mijloc, L-a întrebat pe Iisus, zicând: «Nimic nu răspunzi la tot ce mărturisesc aceştia împotriva ta?». Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: «Eşti tu Hristosul, fiul Celui-Binecuvântat?». Iar Iisus i-a zis: «Eu sunt, şi-L veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii şi venind pe norii cerului». Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: «Ce trebuinţă mai avem de martori? Aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi?». Iar ei toţi au judecat că este vrednic de moarte” (Marcu 14,60-64).
Căpeteniile evreilor căutau de multă vreme să Îl omoare pe Domnul Hristos. Astfel, după ce l-a tămăduit pe paraliticul de la Vitezda în zi de sâmbătă, „iudeii Îl prigoneau și căutau să Îl omoare” (Ioan 5,16). Mântuitorul însă le-a spus: „Voi căutaţi să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v-am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit, pentru că întru voi cuvântul Meu nu-şi află loc” (Ioan 8,37 și 8,40). De asemenea, când Domnul Hristos a afirmat: „Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu, iudeii se certau între ei, zicând: «Cum poate acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?». Şi, după aceasta, Iisus umbla prin Galileea; că nu voia să umble prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L omoare” (Ioan 6,51-52 și 7,1). Soarta Mântuitorului fusese definitiv pecetluită cu o zi înaintea intrării Sale triumfale în Ierusalim, după ce l-a înviat pe prietenul Său Lazăr din morţi, pentru că „mulţi dintre iudeii care văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus. Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Deci din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L omoare” (Ioan 11,45-48 şi 53).
Vineri, „când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii, şi L-au dus pe Iisus în sinedriul lor şi I-au zis: «Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul». Şi El le-a zis: «Dacă vă voi spune, nu veţi crede; dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu». Iar ei cu toţii au zis: «Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?». Şi El le-a zis: «Voi o spuneţi, că Eu sunt». Şi ei au zis: «Ce trebuinţă mai avem de mărturie? Că noi înşine din gura Lui am auzit-o!». Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat. Şi ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile, aşa că a ieşit Pilat la ei, afară, şi le-a zis: «Ce învinuire-I aduceţi acestui om?». Ei i-au răspuns, zicând: «Dacă acesta n-ar fi răufăcător, nu ţi L-am fi predat». Pilat le-a zis: «Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră!». Iudeii însă i-au zis: «Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni»” (Luca 22,66-71; 23,1 și Ioan 18,28-31), arătând fără echivoc faptul că ei voiau ca Domnul Hristos să fie condamnat la moarte. Chiar dacă Mântuitorul fusese deja osândit de evrei la pedeapsa capitală, întrucât Palestina era provincie romană, această sentință putea fi dată numai de oficialii imperiali, motiv pentru care iudeii o și solicitau din partea guvernatorului roman.
Aflându-le dorința, Ponțiu Pilat i-a întrebat ce fapte grave a săvârșit Cel învinuit, iar evreii „au început să-L pârască, zicând: «Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-L să dea dajdie cezarului şi zicând că El este Hristos Împărat»” (Luca 23,2).
Ura conducătorilor evreilor față de Domnul Hristos și reaua lor credință au fost dovedite încă o dată prin acuzele false aduse împotriva Acestuia în fața guvernatorului Pilat. În ceea ce privește prima învinuire, vom relata două episoade din Sfânta Scriptură. Fariseii, care voiau să-L prindă pe Mântuitorul în cuvânt, L-au întrebat: „Spune-ne nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu? Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: «De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul dajdiei». Iar ei I-au adus un dinar. Şi Iisus le-a zis: «Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?». Ei au zis: «Ale cezarului». Atunci El le-a zis: «Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!». Şi auzind ei acestea, s-au minunat; şi, lăsându-L, s-au dus” (Matei 22,17-22). Într-o zi, când Domnul Hristos a intrat cu Sfinții Apostoli în Capernaum, „s-au apropiat de Petru cei ce strâng dajdia şi i-au zis: «Învăţătorul vostru nu plăteşte dajdia?». «Ba da», a zis el. Şi intrând el în casă, Iisus i-a luat-o înainte, zicând: «Ce părere ai, Simone, regii pământului de la cine iau dajdie sau bir, de la fiii lor, sau de la străini?». El I-a zis: «De la străini». Iar Iisus i-a zis: «Iată dar că fiii sunt scutiţi. Dar ca să nu le fim lor piatră de poticnire, mergi la mare, aruncă undiţa, ia peştele care va ieşi întâi şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir. Pe acela luându-l, dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine»” (Matei 17,24-27).
Din cele două exemple prezentate constatăm faptul că Mântuitorul i-a îndemnat pe evrei să plătească dajdie față de stăpânirea romană și El Însuși plătea birul respectiv, încât acuza care I-a fost adusă, cum că îi răzvrătește pe iudei și îi împiedică să-și achite dările către vistieria imperială, era total neîntemeiată.
În privința celei de a doua învinuiri, Domnul Hristos nu a afirmat nici o dată despre Sine că este împărat. Natanael I-a spus când L-a cunoscut: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel!” (Ioan 1,49), iar evreii L-au aclamat la intrarea triumfală în Ierusalim, zicând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Împăratul lui Israel!” (Ioan 12,13). De asemenea, când „Pilat a intrat în pretoriu şi L-a întrebat pe Iisus: «Tu eşti împăratul Iudeilor?», Iisus i-a răpuns: «De la tine însuţi o spui, sau alţii ţi-au spus-o despre Mine?». Pilat a răspuns: «Nu cumva sunt eu iudeu? Neamul Tău şi arhiereii mi Te-au predat. Ce-ai făcut?». Iisus a răspuns: «Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu le fiu predat iudeilor. Dar împărăţia Mea nu este de aici». Atunci Pilat I-a zis: «Aşadar, eşti Tu împărat?». Răspuns-a Iisus: «Tu o spui, că Eu sunt împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr; tot cel ce este dintru adevăr ascultă glasul Meu». Pilat i-a zis: «Care este adevărul?». Şi, zicând aceasta, a ieşit iarăşi la Iudei şi le-a zis: «Eu nu găsesc în El nici o vină». Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean. Și aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-au îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-au trimis înapoi la Pilat. Şi chiar în ziua aceea Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, că mai înainte erau duşmani unul altuia. Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, a zis către ei: «Pe omul acesta L-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-L în faţa voastră, în omul acesta n-am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-I; şi nici Irod, căci L-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte»” (Ioan 18,33-38 și Luca 23,5-15).
„Iar la sărbătoarea Paştilor, guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulţimii un întemniţat, pe care-l voiau ei. Şi aveau atunci un întemniţat vestit, care se numea Baraba, închis împreună cu nişte răsculaţi care în răscoală săvârşiseră omor. Deci, adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: «Pe care vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Iisus căruia I se spune Hristos?». Fiindcă ştia că din invidie i L-au dat în mână. Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului acestuia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El. Iar arhiereii şi bătrânii au înduplecat mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Iar guvernatorul, răspunzând, le-a zis: «Pe care din cei doi vreţi voi să vi-l eliberez?». Iar ei au răspuns: «Pe Baraba!». Şi Pilat le-a zis: «Dar ce să fac eu cu Iisus căruia I se spune Hristos?». Toţi au răspuns: «Să fie răstignit!». Pilat a zis din nou: «Dar ce rău a făcut?». Ei însă mai tare strigau, zicând: «Să fie răstignit!». Pilat însă căuta să-L elibereze pe Iisus; dar iudeii strigau, zicând: «Dacă Îl eliberezi, nu eşti prieten al cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului». Atunci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata. Şi era Vinerea Paştilor, ca la al şaselea ceas; şi le-a zis iudeilor: «Iată, împăratul vostru!». Atunci ei au strigat: «Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!». Pilat le-a zis: «Pe împăratul vostru să-L răstignesc?». Arhiereii au răspuns: «Nu avem împărat decât pe cezarul». Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea. Iar tot poporul, răspunzând, a zis: «Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!». Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus pe cruce. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor. Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris în evreieşte, latineşte şi greceşte. Atunci arhiereii i-au zis lui Pilat: «Nu scrie: împăratul Iudeilor, ci că el a zis: Eu sunt împăratul iudeilor». Pilat a răspuns: «Ce-am scris, am scris!»” (Matei 27,15-26; Marcu 15,7; Ioan 19,12-15 și 19-22).
Iubiţi fii sufleteşti,
Din relatarea procesului Mântuitorului am constatat că evreii I-au adus Acestuia mărturii mincinoase în fața arhiereului, pentru ca în cele din urmă să-L condamne la moarte pentru că El era Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, conducătorii iudeilor I-au adus alte învinuiri neadevărate în fața lui Pilat, care L-a osândit la moarte pentru vina falsă că Mântuitorul ar fi afirmat despre Sine că este împărat.
Total nefiresc este și faptul că deși Pilat a recunoscut nevinovăția Domnului Hristos, totuși a pus să fie biciuit și L-a condamnat la moarte.
Din procesul judecat de evrei am constatat răutatea acestora, iar din cel al lui Pilat slăbiciunea și teama acestuia de a-și pierde funcția. Ura conducătorilor iudeilor față de Mântuitorul s-a dovedit și în faptul că au cerut ca El să fie răstignit, această pedeapsă fiind rezervată celor mai mari nelegiuiți.
În privința celor care L-au judecat și condamnat pe Domnul Hristos la moarte nu putem spune decât ceea ce a afirmat Mântuitorul Însuși: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23,34). În ceea ce ne privește pe noi însă, este deosebit de important să nu ne asemănăm acelora prin răutate, nedreptate, minciună și lașitate, ori prin alte păcate, care-l duc pe om la pierzare, ci să ne străduim pe cât ne stă în putință să săvârșim cât mai multe fapte bune, pentru că numai așa vom putea ajunge în împărăția lui Dumnezeu, alături de Domnul Hristos, de Maica Domnului și de toți sfinții.

Al vostru de tot binele doritor
şi către Domnul pururea rugător

†Petroniu
Episcopul Sălajului


Descarcare document
PS Petroniu - Pastorala la Invierea Domnului, Zalau, 2014.pdf

Duminica Floriilor la parohia Badon

În duminica în care întreaga lume creștină prăznuiește intrarea Domnului în Ierusalim, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor parohiei Badon, protopopiatul Zalău. Cu acest prilej Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de Preacucernicul Părinte paroh Daniel Tarba și părinții diaconi de la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, în noua biserică din localitate.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preacucernicul Părinte paroh Daniel Tarba a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru bucuria pe care a făcut-o credincioșilor parohiei Badon prin liturghia săvârșită. De asemenea, Preacucernicia Sa a felicitat în numele credincioșilor pe Preasfințitul Părinte Petroniu întrucât în urmă cu exact șase ani, Preasfinția Sa a fost întronizat în Catedrala Episcopală din Zalău ca întâiul episcop al Sălajului.

Aflată la numai 11 kilometri de municipiul Zalău, localitatea Badon este atestată documentar pentru prima dată la anul 1323 și numără aproximativ 200 de familii de credincioși. Ultima vizită a Preasfințitului Părinte Petroniu în această parohie a avut loc în luna octombrie a anului 2011 când a târnosit biserica satului, în prezența unui număr mare de preoți și credincioși. Proiectul bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Badon este o îmbinare a stilului brâncovenesc cu influenţe moldoveneşti, construcţia fiind în formă de cruce greacă înscrisă cu abside laterale, de dimensiuni apreciabile ( 9-14 m lăţime, 25 m lungime și 30 m înălţimea clopotniţei principale). În acest moment locașul de cult este în curs de pictare.


Descarcare document
PS Petroniu - Predica la Duminica Floriilor, Badon, 2014.mp3

Sinaxa stareților și starețelor din Episcopia Sălajului

Joi, 3 aprilie 2014, sub președinția Preasfințitului Părinte Petroniu, a avut loc la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, sinaxa stareților și starețelor din Eparhie.

La această sinaxă au participat stareții și starețele celor șapte așezăminte monahale din județul Sălaj. Întrucât aceasta a fost prima sinaxă desfășurată în noua clădire a sediulului Centrului Eparhial, Preasfințitul Părinte Petroniu le-a urat bun venit Preacuvioșilor Părinți stareți și Preacuvioaselor Maici starețe. De asemenea, Preasfinția Sa a mulțumit tuturor mănăstirilor și schiturilor din Eparhie pentru ajutorul acordat pe tot parcursul lucrărilor de ridicare și finalizare a sediului Centrului Eparhial.

Cu această ocazie Preasfințitul Părinte Petroniu a adus la cunoștință celor prezenți hotărârea Sinodului Mitropolitan al Clujului, Maramureșului și Sălajului de înființare a Mănăstirii Tuturor Sfinților din Municipiul Zalău. Această mănăstire, al 8-lea așezământ monahal din Eparhie, s-a născut din inițiativa și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Petroniu, fiind considerată o necesitate misionar-pastorală a Eparhiei și mai cu seamă a credincioșilor din urbea de la poalele Meseșului.

În continuare, părinții stareți și maicile starețe au prezentat referate cuprinzând activitatea mănăstirilor pe care le conduc și s-au discutat probleme de ordin administrativ, gospodăresc și duhovnicesc ivite în cadrul obștilor monahale.

În Episcopia Sălajului funcţionează în prezent 7 mănăstiri şi schituri, dintre care patru mănăstiri de monahi (Strâmba, Voivodeni, Bălan și Bobota), două mănăstiri de maici (Bic şi Rus) și un schit de maici (Marca). În toate aceste aşezăminte monahale vieţuiesc, după rânduiala Sfintei Biserici şi în conformitate cu rânduielile monahale, 33 de călugări şi călugăriţe, care se ostenesc, după putere, să slujească lui Dumnezeu şi oamenilor.



Hramul Mitropoliei Clujului, de sărbătoarea Bunei Vestiri

Biserica Ortodoxă a făcut marți, 25 martie 2014, prăznuirea Bunei Vestiri. În Eparhia Clujului sărbătoarea are o însemnătate deosebită, întrucât în această zi este serbat hramul Mitropoliei Clujului. Marele praznic a fost marcat în mod deosebit în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca în prezența unui numeros sobor de ierarhi, preoți și diaconi, a sute de clujeni și oficialități locale. La sărbătoarea mitropoliei au fost prezenți și reprezentați ai diferitelor culte religioase din Cluj-Napoca.

Praznicul Bunei Vestiri a fost celebrat prin oficierea Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia. Din sobor au făcut parte: ÎPS Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, PS Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, PS Paisie Lugojanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, PS Vasile Someșanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Clujului și PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

De asemenea, au slujit membri ai Permanenței Consiliului Eparhial, protopopii din cadrul Arhiepiscopiei Clujului precum și preoți profesori ale instituțiilor teologice din municipiu. Răspunsurile la slujbă au fost date de corul Catedralei, dirijat de pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

www.radiorenasterea.ro



Ședință a Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului

Luni, 17 martie 2014, la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului a avut loc cea de-a doua ședință din acest an a Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului. Scopul acestei întâlniri a fost delimitarea celor 10 circumscripții electorale din Eparhie, precum și stabilirea locului, datei și orei la care se vor desfășura alegerile membrilor clerici și mireni ai Adunării Eparhiale a Episcopiei Sălajului.

Astfel, alegerile membrilor clerici și mireni ai Adunării Eparhiale a Episcopiei Sălajului se vor desfășura în data de 8 mai 2014, începând cu orele 10:30. De asemenea a fost reconfirmată arondarea unităților bisericești din Eparhie la cele 10 circumscripții electorale și au fost stabiliți delegații Centrului Eparhial la aceste alegeri.

Preasfințitul Părinte Petroniu a mulțumit membrilor Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului pentru sprijinul acordat Bisericii, precizând totodată că aceasta a fost ultima ședință a Consiliului Eparhial în această formulă, urmând ca după alegerile din această primăvară să se constituie un nou Consiliu Eparhial.

Potrivit Statutului pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Consiliul Eparhial este organismul executiv al Adunării Eparhiale şi are în competenţă problemele bisericeşti administrative, culturale, social-filantropice, economice, patrimoniale şi fundaţionale pentru întreaga Eparhie şi are în componenţă 9 membri, respectiv 3 clerici şi 6 mireni, aleşi pe termen de patru ani de Adunarea Eparhială dintre membrii ei.



Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei


Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler

şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,

iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, iubiţi credincioşi şi credincioase,

Prima Duminică a urcuşului duhovnicesc către Praznicul Învierii Domnului, pe care o serbăm astăzi, cu mare bucurie și folos duhovnicesc, este ziua în care Sfinții Părinți au restabilit, definitiv, cinstirea sfintelor icoane în Biserica lui Hristos, ziua în care a fost proclamată biruinţa dreptei credinţe asupra valului de erezii care s-au abătut asupra ei, vreme de peste cinci secole.

Hotărârea ca prima Duminică din Postul Sfintelor Paşti să fie numită Duminica Ortodoxiei şi, cu acest prilej, să fie cinstiţi toţi cei care, prin cuvânt şi faptă, au apărat dreapta credinţă a fost luată în anul 843, la Sinodul de la Constantinopol. Aceasta lucrare duhovnicească a fost pregătită încă din anul 787, când Sfinţii Părinţi ai Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea au justificat și proclamat cinstirea sfintelor icoane, ca manifestare a credinței ortodoxe.

Biruinţa Bisericii creștine asupra iconoclaştilor, adică asupra celor care respingeau sfintele icoane, înseamnă readucerea icoanelor în locul cuvenit lor spre cinstire, în biserici, în casele şi în sufletele credincioşilor, dar și o reaşezare a vieții duhovnicești a credincioșilor pe calea cea adevărată, împreună cu Hristos, Care este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6).

Sinodul de la Constantinopol din anul 843 reafirmă adevărul de credință definit de Sinodul al VII-lea Ecumenic privind comunicarea dintre icoană şi persoana reprezentată pe ea, precum și diferența între adorare – care se cuvine numai lui Dumnezeu – şi venerare – care se cuvine sfinților și sfintelor icoane: „Căci dacă sfinții vor fi văzuți mai des zugrăviți pe icoane, cu atât mai vii vor fi în fața celor, care îi privesc, reînviindu-se memoria și dorul de prototipul lor, le vor săruta și le vor acorda închinarea cuvenită, dar nu adorare deplină, care după credința noastră se cuvine numai firii Dumnezeiești, ci li se va da cinstea numai în felul după cum se cinstește chipul cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, sfintele Evanghelii, și celelalte obiecte sfinte, aducându-li-se tămâie și lumânări, precum era obiceiul cucernic la cei din vechime. Căci cinstea dată icoanei trece asupra prototipului ei și cel ce se închină icoanei se închină persoanei zugrăvite pe ea. În felul acesta se va întări învățătura Sfinților noștri Părinți, adică predania Bisericii universale, care de la o margine a lumii până la cealaltă a primit Evanghelia”.(Fragment din Hotărârea Sinodului al VII-lea Ecumenic, cf. Nicodim Milaș, Canoanele Bisericii Ortodoxe, vol. I, partea I, Arad, Tipografia Diecezană, 1930, p. 39-40.)

De asemenea, se reafirmă adevărul de credinţă cu privire la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, la asumarea firii umane şi a unirii acesteia cu firea dumnezeiască, în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, fapt pentru care Sfânta Fecioară Maria este numită, pe bună dreptate, Născătoare de Dumnezeu. Se reafirmă importanța Jertfei mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, ca iubire smerită și milostivă, prin care s-a restaurat și se restaurează icoana sau chipul lui Dumnezeu în om, și, totodată, se evidenţiază necesitatea conlucrării omului cu harul divin, pentru dobândirea asemănării cu Dumnezeu, aşa cum au făcut-o sfinţii, de-a lungul veacurilor. Toate aceste adevăruri pot fi reprezentate în și prin icoană.

Acesta este şi motivul pentru care, în Duminica întâi din Postul Sfintelor Paști, sunt amintiţi, spre veşnică pomenire și pildă de urmat, toți cei care au apărat dreapta credinţă în fața ereziilor şi au susținut și promovat cinstirea sfintelor icoane.

Biruinţa Ortodoxiei din primul mileniu creștin asupra ereziilor este pildă de urmat în lupta noastră pentru biruința asupra ereziilor și rătăcirilor din timpul nostru.

Restabilirea cultului sfintelor icoane a fost posibilă deoarece Hristos, Capul Bisericii (cf. Coloseni 1, 18), călăuzește și ocrotește în permanență pe cei care sunt dreptcredincioși, după cum Însuşi mărturiseşte: „iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20). Biserica lui Hristos „pe care a câștigat-o cu însuși Sângele Său” (Fapte 20, 28) este Trupul Său tainic, El fiind chipul sau icoana Tatălui, după cuvântul marelui Apostol al neamurilor: „Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura” (Coloseni 1, 15).

Aşadar, temeiul icoanei și al cinstirii acesteia este Însuşi Dumnezeu Fiul, după cum mărturiseşte Sfântul Ioan Damaschin: „Icoana vie, naturală şi întru totul asemenea Dumnezeului nevăzut este Fiul, Care poartă în El însuşi pe Tatăl în întregime, fiind asemenea în totul cu El, deosebindu-Se, însă, în aceea că este cauzat”(Sfântul Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, EIBMBOR, Bucureşti, 1998, p. 45.), adică născut din Tatăl.

Citim în Sfânta Scriptură că omul a fost creat de Dumnezeu după chipul Său (cf. Facerea 1, 27), adică Fiul este chipul lui Dumnezeu, iar omul a fost creat după chipul Său. Dar, spre deosebire de Fiul lui Dumnezeu, Care este întru totul asemenea Tatălui, Adam trebuia să dobândească asemănarea cu Dumnezeu, prin permanentă ascultare de Dumnezeu și împlinire a voii Lui. Întrucât Adam cel vechi a căzut în păcatul neascultării de Dumnezeu, Izvorul vieții, el a devenit stricăcios și muritor, iar, prin natura umană moștenită de la Adam, tot neamul omenesc a ajuns păcătos și muritor. Pentru a-l ridica pe Adam din stricăciune și moarte, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om și prin ascultare desăvârșită de Dumnezeu Tatăl, prin moarte și Înviere, a dăruit lumii mântuire și viață veșnică.

Prin Întruparea Sa, care conţine în sine, din veșnicie, şi taina Jertfei de pe Cruce, întru deplină ascultare, Fiul lui Dumnezeu reface icoana-chip al lui Dumnezeu din om, și dăruiește omului harul înfierii și al asemănării lui cu Dumnezeu. Cei ce au făcut roditor în ei acest har sunt Sfinții Bisericii. De aceea, când cinstim pe Sfinți cinstim harul lui Dumnezeu lucrător în Sfinții Lui, potrivit cuvintelor Psalmistului: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui” (Psalmul 67, 36).

Așadar, argumentul principal în favoarea pictării și cinstirii sfintelor icoane îl constituie însăși Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Celor care susțin că cinstirea Sfintelor icoane ar fi o încălcare a poruncii a doua din Decalog, le răspundem că poporul evreu a fost oprit să facă icoane din cauza înclinării sale frecvente spre idolatrie, dar mai ales pentru faptul că, până atunci, Fiul lui Dumnezeu nu luase chip omenesc, adică nu S-a întrupat. Totuși, chiar și în Vechiul Testament Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să alcătuiască chipuri de heruvimi, care vor străjui chivotul Legii şi catapeteasma cortului, necesare desfășurării cultului divin (cf. Ieșirea 25, 18-22; 36, 5; 37, 7-9).

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

În lupta noastră pentru mântuire îi avem rugători și mijlocitori pe Maica Domnului, pe Sfinţii îngeri, pe toți Sfinții prooroci, apostoli, evangheliști, mucenici, mărturisitori, cuvioși, împărați și domnitori evlavioși sau simpli credincioși care au trăit în sfințenie. Cinstindu-i după vrednicie și plecându-ne genunchii înaintea sfintelor lor icoane, ne întărim în faţa ispitelor care, mai ales în perioada Postului Mare, vin asupra noastră. În acest sens, îi avem ca modele şi pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei, cinstiţi în această zi (9 martie), care au îndurat chinurile și moartea, pentru a păstra neîntinată icoana lui Dumnezeu din ei, prin mărturisirea credinței ortodoxe. De asemenea, îi avem ca exemple şi pe Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache, pe care Biserica Ortodoxă Română îi sărbătorește, anul acesta, în chip solemn, cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la moartea lor mucenicească, petrecută la Constantinopol în ziua de 15 august anul 1714.

Pentru credincioșii dreptmăritori, în biserică și în casele lor, sfintele icoane nu constituie doar o mărturie a ceea ce semnifică arta creștină, ci au, în primul rând, un rol sacru sau sfânt, de mijlocire sau întărire a credincioșilor în comuniunea lor de rugăciune cu Dumnezeu și cu Sfinții reprezentați în icoane.

Suntem datori a cinsti sfintele icoane, pentru că ele ni-L readuc pe Dumnezeu aproape, în suflet, ne ajută să fim contemporani cu evenimente importante din istoria mântuirii neamului omenesc, să refacem legătura spirituală cu Maica Domnului și cu sfinții, prin care Dumnezeu lucrează în chip minunat (cf. Psalmul 67, 36) și ne cheamă la împărtășirea cu Sfânta Euharistie ca arvună a ospățului din Împărăția cerurilor.

Nu trebuie să uităm, așadar, că în Biserică Îl avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeşte pentru noi la fiecare Sfântă Liturghie şi ne aşteaptă să redevenim icoană a Sa, prin primirea Sfintei Împărtăşanii, prin cunoașterea și împlinirea prin fapte a învățăturilor Sale, pentru că „oamenii care se împărtăşesc cu Trupul cel Sfânt al lui Hristos şi beau Sângele Lui participă şi devin părtaşi firii dumnezeieşti, căci se unesc cu Dumnezeirea după ipostas, iar cele două firi sunt unite după ipostas, în chip nedespărţit, în Trupul lui Hristos, cu care ne împărtăşim”(Ibidem, p. 145.).

Aceasta, însă, va fi posibil dacă ne pocăim pentru păcatele noastre, asemenea vameşului din Evanghelie, a cărui pildă ne-a fost prezentată în prima săptămână a Triodului, și dacă ne îndreptăm, cu smerenie, pașii către Dumnezeu-Părintele Ceresc, asemenea fiului risipitor, despre care am auzit în săptămâna a doua a Triodului, întorcându-ne din ţara cea îndepărtată a păcatului şi a morţii; dacă vom mărturisi înaintea Tatălui ceresc greşelile noastre, prin Taina Sfintei Spovedanii, amintindu-ne că păcatul slăbește în om iubirea față de Dumnezeu și de semeni și împiedică dobândirea mântuirii și a vieții veșnice.

Și, pentru că anul 2014 este şi Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii), se cuvine, cu atât mai mult, să ne apropiem de aceste Sfinte Taine, printr-o cercetare atentă a conștiinței noastre în fața duhovnicului și împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, fără de care nu ne putem bucura deplin de lumina Învierii și de iubirea Preasfintei Treimi.

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Suntem datori a cinsti sfintele icoane, atât prin închinăciune și sărutarea lor, cât și prin iubirea arătată semenilor noștri, în a căror ființă stă ascunsă icoana sau chipul lui Hristos. În acest sens, suntem chemaţi să fim iubitori de oameni prin fapta concretă a milosteniei, ca expresie a credinței lucrătoare prin iubire (cf. Galateni 5, 6) şi să ne dedicăm viaţa slujirii semenilor aflați în suferințe, necazuri și nevoi, așa cum au făcut sfinţii Bisericii noastre, care au desăvârșit chipul lui Dumnezeu în ei, ajungând la asemănarea cu Dumnezeu Cel milostiv (cf. Luca 6, 36), prin ajutorarea aproapelui, prin credință și viață curată.

Aşadar, alături de chipul sau icoana lui Dumnezeu din noi, de Sfintele icoane în faţa cărora ne închinăm, în biserică și acasă, ne mai rămâne o icoană de cinstit: icoana din sufletul semenului nostru. Întipărirea chipului lui Hristos în noi, pentru dobândirea mântuirii, nu se poate realiza decât prin cuvânt înțelept și faptă bună. Iar fapta bună, adică punerea în practică a Evangheliei iubirii milostive, înseamnă a descoperi și recunoaște chipul lui Dumnezeu din semenii noştri, a face pentru ei ceea ce Hristos a împlinit pentru oamenii bolnavi, săraci și întristați pe care i-a miluit.

Iar, pentru că Biserica este corabia ce ne conduce spre limanul mântuirii, și iubirea milostivă are caracter comunitar, orice creștin conștient de apartenența sa la Trupul tainic al lui Hristos este dator să sprijine activitatea pastoral-misionară, social-filantropică, cultural-educațională și de construire a noi lăcașuri de cult, acolo unde nu există, prin participarea concretă la colecta pentru Fondul Central Misionar, care se organizează, în fiecare an, în Duminica Ortodoxiei și în următoarele două duminici din Postul Mare.

Suntem convinși că, aşa cum Hristos l-a căutat, l-a ridicat și l-a mântuit pe omul cel căzut în prăpastia cea adâncă a păcatului, din care singur nu ar fi putut ieşi nicidecum, tot astfel și noi, în aceste vremuri marcate de lipsuri materiale, dar mai ales de criză morală, avem datoria de a contribui, după putere, la ajutorarea aproapelui prin opera de caritate a Bisericii, deoarece numai în comuniune de iubire în Hristos, trăită prin rugăciune și solidaritate concretă, putem să dobândim un colțișor de rai, adică mântuirea.

Amintindu-ne că nu prisosul, ci bănuţul văduvei sărace a fost mai apreciat de Domnul nostru Iisus Hristos, cu darul dumneavoastră la Fondul Central Misionar vom sprijini multiplele activități ale Bisericii, desfășurate spre binele și folosul credincioșilor ei: ajutorarea oamenilor aflați în suferință, construirea de lăcașuri de cult în parohiile mici și sărace; apărarea și promovarea dreptei credințe; păstrarea identității naționale, spirituale și culturale a românilor aflați departe de țară; promovarea învățământului teologic și religios; punerea în valoare a patrimoniului sacru și a spiritualității ortodoxe românești ș.a.

Dacă vom fi darnici și ajutători pentru împlinirea acestora, vom avea parte de simțirea luminii icoanei lui Dumnezeu din noi, vom păşi cu nădejde sporită pe treptele duhovnicești ale Postului Mare, pentru a ne învrednici să-L vedem pe Domnul Iisus Hristos în lumina cea preaslăvită a Învierii Sale.

Vă îmbrățișăm cu părintească dragoste și ne rugăm ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți. Amin!




Liturghie Arhierească la parohia Câmpia

Duminică, 2 martie 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica parohiei Câmpia, protopopiatul Șimleu Silvaniei. Alături de Preasfinția Sa au mai slujit Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Consilierul Economic al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei, Preacucernicul Părinte paroh Cristian Toma, Preacucernicul Părinte Stelian Gorgan de la parohia Bocșa și Preacucernicul Părinte Florin Hosu de la parohia Sălăjeni.

Pentru bogata activitate pastoral-misionară și gospodărească, la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotesit întru iconom-stavrofor pe părintele paroh Cristian Toma.

În cuvântul de învățătură Preasfințitul Părinte Petroniu, pornind de la cuvintele Sfântului Evanghelist Matei citite în Evanghelia din cadrul Sfintei Liturghii, a vorbit celor prezenți despre post și însemnătatea acestuia în viața duhovnicească. Pe lângă postul de păcate trebuie să ne împropriem și postul de păcate, altfel postul se reduce la o simplă dietă alimentară a subliniat Preasfinția Sa.

De asemenea, omul nu trebuie să consume alimente de post până la îmbuibare. Adevăratul post înseamnă să consumi alimente de post, dar cu cumpătare, pentru că scopul postului este acela de a domoli trupul și de a face sufletul să guverneze sau să conducă trupul. În același timp postul trebuie să fie dublat cu alte fapte bune, cu rugăciunea, cu smerenia, cu răbdarea, cu iubire și cu Taina Pocăinței, pentru a lua iertare de la Dumnezeu.

După rostirea cuvântului de învățătură Preasfințitul Părinte Petroniu, alături de ceilalți părinți slujitori, au sfințit și casa parohială din localitate ale cărei lucrări de ridicare și finisaj au fost încheiate anul trecut prin strădania celor 57 de familii de vrednici credincioși.

Hirotonit preot pentru acestă parohie în anul 1998, Preacucernicul Părinte Cristian Toma s-a dovedit a fi un neobosit lucrător atât din punct de vedere pastoral-misionar cât și gospodăresc, hărnicia Preacucerniciei Sale concretizându-se în binecuvântarea lucrărilor efectuate la biserică, slujbă săvârșită de către Preasfințitul Părinte Petroniu în 29 mai 2011 și în sfințirea casei parohiale săvârșită astăzi.

Începând de mâine întreaga lume ortodoxă intră în Postul cel Mare, perioadă care precede sărbătoarea Învierii Domnului, care în acest an va fi prăznuită în data de 20 aprilie.

PS Petroniu - Predica la Duminica lasatului sec de branza, Campia, 2014



Vizită pastorală în parohia Recea Mică

Duminică, 16 februarie 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor parohiei Recea Mică, protopopiatul Zalău, săvârșind în biserica parohiei Sfânta Liturghie. La slujbă au fost prezenți un număr mare de credincioși, veniți nu numai din parohie ci și din alte localități, care în decursul anilor au susținut atât material cât și spiritual lucrările de construcție a bisericii.

Parohia Recea Mică a fost înfiinţată în anul 2006, părintele paroh Mihai Dobocan fiind primul preot al acestei comunităţi. Nefiind ridicată o biserică în sat, primele slujbe s-au săvârşit în şcoala dezafectată din localitate, iar în acelaşi an a fost sfinţită de către Preasfinţitul Părinte Petroniu piatra de temelie pentru un nou locaş de cult. Prin strădania celor 26 de familii şi a celor 24 de văduvi din localitate precum şi ale altor binefăcători, ridicarea locaşului de cult a evoluat cu repeziciune, biserica fiind târnosită în anul 2013, cu prilejul hramului, la sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena.

PS Petroniu - Predica la Duminica Fiului Risipitor, Recea Mica, 2014





episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 patriarhia.ro www.parohii.episcopiasalajului.ro www.biserici-lemn.episcopiasalajului.ro/ www.liceul-ortodox.episcopiasalajului.ro/ www.invatamant.episcopiasalajului.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro