Vineri, 3 septembrie, Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu participă la Palatul patriarhal din Bucureşti la şedinţa de constituire a Adunării Naţionale Bisericeşti. Adunarea Naţional Bisericească este organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române pentru probleme administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale. Fiecare eparhie este reprezentată în acest for de către doi mireni şi un cleric. Membrii sunt desemnaţi prin vot, mandatul lor fiind de 4 ani. Ierarhii participă la lucrările Adunării Naţional Bisericeşti.

Episcopia Sălajului va fi reprezentată în noul mandat al Adunării Naţional Bisericeşti de domnii Iuliu Nosa şi Lucian Bode şi de PC Pr. Saul Şoptică-Vid.

HRAMUL MĂNĂSTIRII BIC

Protos. Antonie Pinţa

Praznicul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul, ultima sărbătoare din anul bisericesc, a adunat mii de credincioşi dornici să participe la hramul Mănăstirii Bic, ctitorită din evlavia şi jertfelnicia creştinilor din depresiunea Şimleului. Slujbele au debutat de seara, prin oficierea privegherii şi au fost încununate duminică prin săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, înconjurat de un sobor impresionant  de preoţi şi diaconi.

În cuvântul de învăţătură, ierarhul nostru a arătat faptul că Ioan Botezătorul este un precursor al monahismului şi un ocrotitor al tuturor monahilor, prin viaţa sa ascetică, caracterizată prin post, rugăciune şi înfrânare, el fiind pildă călugărilor. De asemenea, Preasfinţitul Petroniu a mulţumit tuturor pelerinilor poposiţi la acest aşezământ monahal pentru dragostea şi răbdarea de care au dat dovadă, mulţi dintre ei fiind veniţi de cu seară.

Străveche vatră de locuire românească, depresiunea Şimleu adăposteşte urme de aşezări omeneşti şi de cetăţi de apărare a plaiurilor sălăjene, datând încă de pe vremea dacilor. Cu secole în urmă, pe aceste meleaguri s-a înfiripat şi dezvoltat treptat o adâncă spiritualitate. Uniţi în credinţa ortodoxă, locuitorii acestor meleaguri au ridicat locaşuri de cult pentru nevoile lor spirituale. Plini de evlavie, locuitorii au simţit nevoia de a avea în spaţiul natal vetre monahale. În secolele XV-XVIII în judeţul Sălaj au existat numeroase schituri şi mănăstiri.

Vicistitudinile istoriei  au lăsat în timp doar urme de ziduri ca mărturie a existenţei sfintelor locaşuri. La aceste ruine veneau în pelerinaj preoţii şi credincioşii sălăjeni, rugându-se pentru vremuri mai bune.

Amintirea acestor sfinte locaşuri s-a păstrat în toponimia şi tradiţiile locurilor. Credincioşii nu le-au uitat, în adâncul sufletului, ei au păstrat poveştile din bătrâni despre sfintele locaşuri şi despre monahii care s-au dovedit a fi buni duhovnici.

În perioada urgiei comuniste în tot Sălajul n-a mai existat nici o mănăstire, credincioşii mergând la alte ctitorii din ţară. Prima mănăstire construită după evenimentele din decembrie 1989 în judeţul Sălaj este Mănăstirea Bic.

Primăria oraşului Şimleu Silvaniei a atribuit, în vederea ridicării mănăstirii, un teren cu o suprafaţă de 10 ha, în Poiana Stejarului din satul Bic. Inspectoratul şcolar al judeţului Sălaj a cedat mănăstirii clădirea fostei şcoli a satului Bic, un cătun cu doar 7 familii şi populaţie îmbătrânită care nu avea drum, curent electric sau telefon. Părăsită din lipsa elevilor, şcoala, fără uşi şi ferestre, era în paragină. Reparându-se clădirea, şcoala veche a fost prima locuinţă pentru maicile care au început să vină la mănăstire.

Primele slujbe s-au ţinut în biserica satului şi ajutate de preoţii din zonă,  maicile au început lucrările de ridicare a mănăstirii. Astfel, în anul 1996 s-a pus piatra de temelie a noului aşezământ monahal, la prima sfântă liturghie, ţinută sub un stejar participând mii de credincioşi veniţi în procesiune din toate colţurile Sălajului.

În aminitirea străvechilor tradiţii ortodoxe împământenite în această zonă, s-a adus aici o biserică de lemn, declarată monument istoric, din localitatea Stâna, judeţul Sălaj, care datează din anul 1720. Această bisericuţă modestă a devenit mama viitoarei mănăstiri din Bic.

Astăzi, Mănăstirea Bic este una dintre cele mai cunoscute şi frecventate mănăstiri din această zonă, credincioşii fiind atraşi de liniştea pădurii, frumuseţea miilor de flori şi de sfintele slujbe oficiate aici. Mănăstirea este păstorită de Maica Stareţă Marina Lupou şi are o obşte de 15 vieţuitoare.

Maicile de la Bic au înţeles că astăzi monahul trebuie să îşi dezvolte şi latura misionară şi socială, de aceea au deschis un azil pentru bătrâni şi un Centru social pentru copiii săraci şi orfani care oferă şcolarizare şi adăpost pentru 25 de copii.

Iată câteva dintre motivele pentru care credincioşii aleargă la această mănăstire: descoperă file de pateric din istoria veche a acestor locuri, se încarcă duhovniceşte prin participarea la sfintele slujbe şi fac cunoştinţă cu monahii implicate în problemele curente ale societăţii contemporane. Tot atâtea motive pentru a vă determina, pe cei ce nu aţi făcut-o, să vizitaţi Mănăstirea Bic.

Duminică, 29 august, Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu va oficia Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bic, cu ocazia hramului acestui aşezământ monahal.

Nu suntem indiferenţi. Suntem solidari!

Sensibili la greutăţile cu care se confruntă fraţii din Moldova grav afectaţi de revărsarea apelor, credincioşii din Episcopia Sălajului au răspuns cu multă dragoste îndemnului Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu lansat prin campania „Nu fi indiferent, fii solidar!”, dovedindu-şi, din nou, solidaritatea şi generozitatea.

Au fost organizate, în toate parohiile din eparhie, colecte în bani, alimente, cereale, electrocasnice, îmbrăcăminte.

Alimentele (416 kg zahăr, 367 kg făină de grau, 203 kg orez, 30 kg făină de mălai, 321 l ulei, 69 pachete paste fainoase, 87 cutii de conserve, napolitane, etc), cerealele (164 saci porumb, grâu, orz), bunurile electrocasnice (televizoare, maşini de spălat, motopompe), îmbrăcămintea (17t) adunate  la sediile celor trei protopopiate au fost trimise cu un autotren în data de 19 august 2010 Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Au însoţit acest transport, ca delegaţi din partea Episcopiei Sălajului, P.C. Pr. Dan Dregan, protopop al Jiboului şi P.C. Pr. Claudiu Nechita, Inspector social.

Pr. Claudiu Nechita

Pe urmele lui Horea. Slujire arhierească la Boian

Arhid. CIPRIAN BOŞCA

Duminică, 22 august, în Duminica a XIII-a după Rusalii, Preasfinţitul Părinte Episcop Dr. Petroniu Florea s-a aflat în mijlocul credincioşilor din parohia Boian, Protopopiatul Şimleu Silvaniei, la slujba de resfinţire a bisericii din parohie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, prezent fiind şi protopopul locului, Preacucernicul Părinte Vasile Boşca.

Parohia Boian, în vechime parte integrantă a localităţii Cizer, este o frumoasă aşezare rurală, situată în apropierea Măgurii Priei, la aproximativ 30 km de Zalău, reşedinţa judeţului, şi este al 3-lea sat, ca număr de locuitori, care aparţine comunei Cizer. Comunitatea este formată din aproximativ 350 de persoane, în proporţie de 99,9% ortodocşi, predominând familiile de văduvi, întrucât media de vârstă se ridică la peste 65 de ani. Cu toate acestea, sub păstorirea de peste 15 ani a vredniclui părinte paroh Marius-Andrei Şortan, realizările parohiei pe plan pastoral-misionar şi administrativ-gospodăresc sunt dintre cele mai însemnate.

În trecut, comunitatea ortodoxă din Boian aducea slavă lui Dumnezeu într-un sfânt locaş de lemn, de o valoare istorică deosebită, fiind considerată lucrarea meşterului de biserici Vasile Nicula Ursu, cel care, sub numele de Horea, a intrat în istoria naţională ca martir şi conducător al răscoalei ţărăneşti din 1784. Din punct de vedere arhitectural, biserica de lemn prezintă calităţi tehnice, formale şi decorative ce o recomandă drept una dintre cele mai reprezentative dintre lăcaşurile de lemn din Transilvania. În prezent, vechea biserică se află în Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia” din Cluj Napoca.

Inscripţiile de pe portalul de la intrare şi de pe portalul intrării în navă datează ridicarea bisericii în anul 1773. Tradiţia locală atribuie ridicarea bisericii meşterului Horea. Acesta a locuit, în acea perioadă, în apropierea satului, pe Valea Gherminu Oştenii, pe domeniul familiei Banffy, familie care avea în posesie şi satul Cizer. Tradiţia este susţinută de inscripţia: „lucrat Ursu H(orea)”, incizată pe o grindă a boltei, un loc neobişnuit pentru o semnătură. Horea însuşi menţionează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamţului, meşterul care a făcut biserica din Ţăzeri (n.r. Cizer)”. Referirea la un alt meşter nu exclude participarea sa. Din contră, menţionarea datoriei sugerează că cel care a primit banii, în urma târgului de construcţie, a fost Horea. El a fost implicat în ridicarea bisericii, desigur, împreună cu Nicula Ion a Neamţului. Meşterii de biserici lucrau, adeseori, câte doi, de obicei legaţi prin legături de sânge. Vasile Nicula şi Ion Nicula puteau fi, aşa cum a susţinut Valeriu Butură, rude din neamul Niculeştilor, de origine din Arada, în Ţara Moţilor.

Un deceniu mai târziu, Horea a jucat un rol important în desfăşurarea răscoalei ţărăneşti de la 1784, intrând, prin martiriul său, în istoria naţională. Datorită acestui destin unic, documentele vremii au surprins crâmpeie din viaţa lui. Se cunosc, de asemenea, mai multe imagini de epocă cu acest meşter de biserici, care, altfel, era menit să rămână anonim.

Mult mai târziu, însă, între anii 1933-1944 este ridicat în satul Boian noul locaş de cult, de zid, în formă de navă, primind hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”.

După ce, o bună perioadă de timp, comunitatea din Boian a fost filia parohiei Pria, din vecinătate, în anul 1994, din dorinţa credincioşilor, ea devine parohie de sine stătătoare, moment în care şi-a primit şi păstorul, fiind hirotonit întru preot Preacucernicul Părinte Marius-Andrei Şortan, îngemănându-se, astfel, destinul turmei cu cel al păstorului şi pornind împreună greul urcuş spre mântuire.

Tânărul preot continuă, în primii ani, lucrările la casa parohială, pe care enoriaşii au început să o construiască înainte de înfiinţarea parohiei (1993), pe un loc donat de o familie de buni credincioşi, fiind finalizată în anul 1995 şi utilată cu toate cele necesare unui trai decent.

Mai târziu, în paralel cu activităţile sociale şi culturale, care aveau drept scop împlinirea misiunii pastorale, Preacucernicul Părinte Şortan, sprijinit fiind de bunii credincioşi, a demarat lucrările de renovare capitală a locaşului de cult în interior şi exterior, biserica fiind împodobită cu pictură în tehnica „fresco”, cu catapeteasmă şi uşi din stejar, împodobite cu sculpturi şi gravuri,  dotată cu sistem de încălzire centrală, pardosele noi, geamuri termopan, altar de vară, trapeză şi magazii pentru depozitarea lemnelor, părintele paroh îngrijindu-se, îndeaproape, de colectarea fondurilor necesare, precum şi de buna execuţie a lucrărilor.

Toate acestea au fost binecuvântate, în cadrul slujbei de resfinţire, de către Preasfinţitul Părinte Episcop Dr. Petroniu Florea, care a încununat întreaga activitate, de peste 15 ani, a părintelui paroh, oferindu-i distincţia de iconom stavrofor.

Slujba de resfinţire a avut o însemnătate deosebită pentru credincioşii din Boian, cu atât mai mult cu cât înaintaşii acestora, odinioară, la 1784, refuzau afişarea patentei imperiale pe uşa bisericii de lemn („ …alături de ei şi cei din satele vecine Boian, Plesca, Pria, Poniţa, Hurez, Stârciu.” David Prodan, Răscoala lui Horea, vol II, pag 217), sprijinind astfel răscoala lui Horea şi participând activ la scrierea unei file din istoria zbuciumată a ortodoxiei din Transilvania, scrisă cu sângele celor care au luptat pentru păstrarea tradiţiilor, valorilor şi credinţei strămoşeşti.

A doua ediţie a

Festivalul Judeţean de cântări bisericeşti-pricesne, Buciumi, 2010

Prot. Ştefan Lucaciu

În Parohia Ortodoxă Buciumi, Protopopiatul Zalău, Episcopia Sălajului, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, pe lângă sfinte slujbele oficiate în ajun (Paraclisul,  Prohodul, Sfântul Maslu), în ziua de Praznic după Sfânta Liturghie, a avut loc a doua ediţie a Festivalului  Judeţean de cântări bisericeşti-pricesne. Festivalul este organizat de Episcopia Sălajului, Protopopiatul Zalău, Parohia Ortodoxă Buciumi în colaborare cu Consiliul Judeţean Sălaj şi Primăria Buciumi.

La Festival au participat 15 concurenţi din cele trei protopopiate ale Episcopiei Sălajului şi grupul vocal „Poiana ” din localitatea Ciumărna.

Concurenţii au fost răsplătiţi de public cu aplauze îndelungi, dar  li s-au înmânat şi diplome şi premii constând în cărţi şi bani.

PRAZNICUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

ÎN EPISCOPIA SĂLAJULUI

 Protos. Antonie Pinţa

 Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a adunat mii de credincioşii la cele trei mănăstiri din Episcopia Sălajului care îşi prăznuiesc hramul în această zi.

Astfel, la Mănăstirea Strâmba, aproape 5000 de credincioşi au venit să o preacinstească pe Maica Domnului. Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, înconjurat de un sobor impresionant de preoţi şi diaconi. Bucuria sărbătorii a fost sporită de prezenţa unei racle cu moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae şi a unui veşmânt al Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iaşi.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Petroniu a mulţumit miilor de pelerini veniţi din Sălaj şi din judeţele limitrofe pentru dragostea pe care o arată faţă de Fecioara Maria şi i-a îndemnat să poposească mereu la sfintele mănăstiri, care sunt oaze de spiritualitate şi duhovnicie aflate sub permanenta ocrotire a Maicii Domnului.

Mănăstirea Strâmba adăposteşte o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care, potrivit tradiţiei, face parte din seria de icoane pictate în secolul al XVIII-lea de preotul Luca din Iclod- Cluj. Cele mai cunoscute sunt icoana Maicii Domnului de la Nicula (1681) şi icoana Maicii Domnului aflată în biserica ortodoxă din cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca.

Mănăstirea a fost construită de o femeie foarte bogată, cu o deformare a coloanei vertebrale motiv pentru care localnicii o numeau “Strâmba”. Femeia a apelat la ajutorul călugărilor stabiliţi în împrejurimi pentru însănătoşirea fiicei sale, grav bolnavă. Ea a promis călugărilor că-i va răsplăti dându-le toată averea sa şi-i va ajuta să construiască o mănăstire. Rugăciunile celor doi monahi au ajutat la vindecarea tinerei, iar pe moşia donată călugărilor, s-a întemeiat sfânta mănăstire. După numele femeii sfântul locaş s-a numit “Strâmba”, denumire păstrată de-a lungul anilor ca şi amintirea călugărilor intraţi în legendă.

Astăzi, Mănăstirea Strâmba a devenit una dintre cele mai dezvoltate mănăstiri din Episcopia Sălajului, sub stăreţia Preacuviosului Părinte Protosinghel Grighentie Oţelea.

Şi la Mănăstirea Rus de pe valea Someşului mii de credincioşi au poposit de cu seară pentru a participa la sfintele slujbe. Aici Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preoţi condus de către Preacuviosul Părinte Protosinghel Antonie Pinţa, Exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, care a transmis binecuvântarea şi preţuirea Preasfinţitului Petroniu tuturor pelerinilor veniţi din împrejurimi.

Deşi este o mănăstire tânără, dar cu vechi rădăcini înfipte în istoria monahismului de pe aceste meleaguri, Mănăstirea Rus se bucură de o atenţie deosebită din partea credincioşilor din jur, care o frecventează în zilele de sărbătoare şi nu numai.

La Mănăstirea Bălan, străveche vatră monahală atribuită lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt, la Sfânta Liturghie au participat peste o mie de credincioşi din împrejurimi. După oficierea Sfintei Liturghii aici s-a oficiat Taina Sfântului Maslu, pentru mângâierea celor bolnavi trupeşte şi sufleteşte.

Şi la celelalte aşezăminte monahale din Eparhia Sălajului mii de creştini s-au rugat Maicii Domnului, cerându-i mângâiere şi ajutor.

În această parte de ţară, Fecioara Maria este cinstită în mod deosebit, acest lucru vădindu-se prin tradiţionalele pelerinaje la mănăstiri, în cadrul cărora tineri şi bătrâni parcurg zeci de kilometri pe jos, în rugăciuni şi cântări, până la sfintele altare ale mănăstirilor, ca o jertfă închinată Mântuitorului Iisus Hristos şi Maicii Lui.

Parohia “Adormirea Maicii Domnului” din Zalău îşi serbează mâine hramul. Cu această ocazie, în ajunul sărbătorii, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit slujba vecerniei cu litie şi a ţinut credincioşilor prezenţi un cuvânt de învăţătură. La sfârşit, Preacucernicul Părinte Vasile Rus, parohul bisericii şi consilier economic al Episcopiei Sălajului, a mulţumit Preasfinţitului Părinte Petroniu pentru prezenţa Sa în mijlocul credincioşilor şi a reamintit acestora de evenimentul ce va avea loc pe data de 5 septembrie şi anume resfinţirea bisericii, care a fost repictată.

În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, Preasfinţitul Părinte Petroniu va săvârşi Sfânta Liturghie în altarul de vară al Mănăstirii Strâmba.  

                                                                                       Arhid. Adrian Onica

Festivalul de pricesne mariane pentru copii

„MAICĂ PURUREA FECIOARĂ”

Ediţia I, 2010.

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, în cadrul Biroului de catehizare al Episcopiei Sălajului, prin Proiectului „Hristos împărtăşit copiilor”, sub îndrumarea Preacucernicului Părinte Silviu Boha Inspector pentru catehizare parohială, ieri 8 august 2010, a avut loc în Parohia Cristolţ, Protopopiatul Jibou, prima ediţie a Festivalului de pricesne închinate Maicii Domnului „Maică pururea Fecioară”.

Evenimentul de duminică se înscrie în şirul manifestărilor religios-culturale, organizate periodic de către Biroul de catehizare al Episcopiei Sălajului. Preacucernicul Părinte Vasile Danciu, Coordonatorul Circumscripţiei Catehetice Jibou, împreună cu preotul paroh Lucian Chiş au coordonat evenimentul. Au participat peste 80 de copii din mai multe parohii ale Protopopiatului Jibou, coordonaţi de către preoţii: Augustin Sălăjan – parohia Tihău, Dorin Moldovan – parohia Adormirea Maicii Domnului Jibou, Ioan Albert – parohia Solomon, Alexandru Bande – parohia Rus, Alin Butaş – parohia Brâglez,  Lucian Chiş – parohia Cristolţ.

La eveniment a fost prezent şi Părintele Protopop al Jiboului Dan Dregan. Biserica a fost plină de credincioşi şi copii. Aceştia au fost răsplătiţi prin pachete cu dulciuri şi o agapă frăţească, oferite cu mult drag de către preotul paroh şi membrii Consiliul parohial.

SLUJIRE ARHIEREASCĂ LA MĂNĂSTIREA BĂLAN

În duminica a XI-a după Rusalii, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bălan, străveche vatră monahală din ţinuturile sălăjene.

Mănăstirea Bălan este aşezată la limita sudică a comunei Bălan, în apropiere de vărsarea în Someş a râului Almaş, într-un cadru natural deosebit de frumos care îmbină dealuri domoale cu pajişti, fâneţe, păduri şi văi.

Tradiţia spune că mănăstirea a fost construită de însuşi Ştefan cel Mare şi Sfânt, în jurul anului 1471, care auzind despre nevoinţele ascetice ale unor călugări aşezaţi în această zonă, le-ar fi ridicat o bisericuţă de lemn. Această legendă este întărită de faptul că în trecătoarea Prislop, aflată în apropiere, se întâlneau drumurile care veneau dinspre Transilvania cu cele din Munţii Apuseni, de pe valea Agrijului şi Almaşului. Prin Prislop se ajungea cu uşurinţă la Cetatea Ciceu, la Mănăstirea Vad, cât şi pe drumurile Clujului la o altă ctitorie atribuită lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mănăstirea Feleac, prin urmare zona avea un extraordinar potenţial strategic.

În tradiţia locurilor se mai vorbeşte despre un alt moment important din viaţa mănăstirii Bălan. Îndreptându-se spre nordul ţării, în campaniile sale împotriva turcilor, domnitorul Mihai Viteazul ar fi poposit la sfântul locaş. Cum se terminase apa sfinţită, au pus pe călugări să pregătească aghiasma pentru domnitor şi pentru însoţitorii săi.

Prin vicisitudinile istoriei, mănăstirea a fost desfiinţată. Părăsită şi pustiită, pe locul fostei vetre monahale a rămas numai bisericuţa de lemn care, în jurul anului 1848, a ajuns în stare avansată de degradare. Localnicii au hotarât să salveze sfântul locaş. Au desfăcut biserica, bucată cu bucată, urmând să o ducă în vatra satului Bălan. Legenda spune că, pentru strămutarea bisericii, s-au folosit 14 care trase de bivoli. Numai masa din sfântul altar n-a putut fi mutată, rămânând singura mărturie a existenţei fostului ansamblu monahal.

Intrată în legendele locurilor, o întâmplare tragică a marcat istoria sfântului locaş. Năpădită de vegetaţie, vechea incintă a mănăstirii a devenit loc de păşunat pentru turmele de vite ale satului. Copiii care mânau animalele, cuprinşi de neastâmpăr, înjghebau tot felul de jocuri. Într-una din zile, în jurul anului 1860, un copil s-a urcat pe sfânta masă, a căzut şi lovindu-se grav, a murit.

În urma acestei întâmplări tragice, locutorii au împrejmuit vechea masă a altarului, iar cu timpul au reîntregit biserica, adunându-se aici cu preoţii de prin satele vecine, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, hramul vechiului locaş monahal.

După 1989, Mănăstirea Bălan a prins, din nou, viaţă. A fost ridicată o nouă biserică din lemn, un corp de chilii, un altar de vară, iar pelerinajele din ziua de 15 august au reînviat. În prezent, Mănăstirea Bălan are o obşte de 4 vieţuitori, locţiitor de stareţ fiind Preacuviosul Părinte Ieromonah Ilarion Suciu.

Bucuros pentru prezenţa a numeroşi credincioşi la sfânta mănăstire, deşi accesul este destul de greu, Preasfinţitul Părinte Petroniu şi-a exprimat încrederea că, pe viitor, mănăstirea Bălan va da o mărturie vie de vieţuire monahală în zonă. De asemenea, ierarhul nostru a precizat faptul că a ţinut să fie prezent la mănăstirea Bălan în această duminică, deoarece în ziua Adormirii Maicii Domnului va oficia Sfânta Liturghie într-o altă străveche vatră monahală din Episcopia Sălajului, la Mănăstirea Strâmba.

Protos. Antonie Pinţa