www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Resfințirea bisericii din parohia Poienița

Duminică, 31 august 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu a binecuvântat lucrările efectuate la biserica cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din parohia Poienița, Protopopiatul Jibou. Atât la slujba de resfințire cât și la Liturghia săvârșită în continuare, Preasfinția Sa a fost înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului, Preacucernicul Părinte paroh Ioan Cardoș și Preacucernicii Părinți Vasile Brete de la Parohia Nașterea Maicii Domnului din Zalău, Gheorghe Șvab de la Parohia Băbeni, Adrian Mureșan, preot pensionar, Vasile Avram de la Parohia Lozna, Ioan Albert de la Parohia Solomon, Teodor Iacob de la Parohia Ciocmani, Daniel Baboș de la Parohia Cuceu și Ionuț Papiță de la Parohia Cristolțel. La slujba săvârșită în altarul de vară ridicat în curtea locașului de cult au fost prezenți de asemenea numeroși credincioși, fii ai satului, dar și invitați din parohiile de pe Valea Someșului și nu numai.

În cuvântul de învățătură, înainte de tâlcuirea pericopei evanghelice citite în cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a arătat credincioșilor că aceasta este ultima zi a anului bisericesc, care spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, începe la 1 septembrie. Luna august, ultima lună a anului bisericesc este o sinteză a întregului an întrucât în această lună avem o sărbătoare împărătească dedicată Mântuitorului – Schimbarea la Față, o sărbătoare închinată Maicii Domnului – Adormirea Maicii Domnului și o alta închinată Sfântului Ioan Botezătorul.

În ceea ce privește tâlcuirea Evangheliei citite la Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Petroniu a făcut pentru început precizarea că toți oamenii, buni sau răi, vor moșteni viața cea de veci, în sensul că după moartea trupului, toți vor merge la judecata lui Dumnezu cu sufletul și la a doua venire a Domnului Hristos vor învia și trupurile, însă nu este totuna unde ajungem în viața de veci: în Împărăția lui Dumnezeu sau departe de El. De aceea este important să ne pregătim întreaga pentru trecerea din această viață, fiindcă noi ne pregătim locurile în veșnicie.

Preasfințitul Părinte Petroniu vorbind despre tânărul din evanghelie care I s-a adresat Mântuitorului cu apelativul „Învățătorule Bune” a arătat că bunătatea este unul din atributele morale ale lui Dumnezeu, El singur având prin fire bunătatea și este Bun, pe când noi oamenii putem să fim buni prin participare la bunătatea lui Dumnezeu. Participarea noastră la calitățile sau atributele lui Dumnezeu se face prin efort sau prin împreunălucrarea noastră cu harul Duhului Sfânt.

În ceea ce privește împlinirea poruncilor din Decalog, Preasfinția Sa a arătat că din cele zece porunci date lui Moise pe muntele Sinai, opt au caracter prohibitiv, adică ne opresc să facem anumite lucruri și doar două au caracter pozitiv, învățându-ne ce trebuie să facem pentru a dobândi viața cea de veci.

Vedem din Evanghelie că cei care împlinesc poruncile lui Dumnezeu pot să ajungă în Împărăția Lui, însă cei care vor să dobândească desăvârșirea trebuie să facă mai mult de atât. De aceea tânărul s-a întristat, fiind legat de bogățiile sale. Mântuitorul însă nu l-a obligat să-și vândă averile sale ci i-a făcut o recomandare. Este important de știut că cele zece porunci și alte porunci întâlnite în Sfânta Scriptură sunt necesare pentru a fi respectate, însă pe lângă aceste porunci a lăsat Dumnezeu niște sfaturi evanghelice, dintre care trei, fecioria, ascultarea și sărăcia, reprezintă voturi pe care cei care intră în viața monahală sunt obligați să le respecte. Deci pe lângă respectarea poruncilor, cei care vor să fie desăvărșiți sau să fie mai aproape de tronul Sfintei Treimi trebuie să se străduiescă mai mult.

Însă mai trebuie știut faptul că omul niciodată prin vrednicia lui, oricât s-ar strădui de mult, nu va dobândi raiul, el nu va reuși de unul singur. Raiul este darul făcut de Dumnezeu oamenilor care se străduiesc să-l dobândească. Noi conlucrăm cu Dumnezeu prin harul Său, avem credința cea dreaptă și ca rod al acestei conlucrări dintre har și credință dobândim faptele bune.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preacucernicul Părinte paroh Ioan Cardoș a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru vizita făcută în parohia Poienița, la 150 de ani de la ridicarea bisericii cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și în semn de prețuire a oferit Preasfinției Sale o icoană a Maicii Domnului pictată chiar de către Preacucernicia Sa.

Situată în partea de nord-vest a județului Sălaj, pe malul drept al Someșului, localitatea Poienița a fost atestată documentar pentru prima dată la anul 1543. Biserica de lemn din sat datează din 1863, după cum reiese dintr-o inscripție de pe masa sfântului altar și din pisania aflată odinioară la intrarea în biserică.

PS Petroniu - Predică în Duminica a XII-a după Rusalii, Poienița, 2014



Hramul mănăstirii Bic

Vineri, 29 august 2014, când lumea ortodoxă prăznuiește Tăierea Cinstitului Cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în altarul de vară al Mănăstirii Bic, alături de un ales sobor de preoți și diaconi și în prezența a sute de credincioși. Marea majoritate a credincioșilor au intrat pe porțile mănăstirii încă din ajunul sărbătorii, aceștia participând la slujba de priveghere ținută până târziu în noapte și dormind sub cerul liber.

Situată la 3 kilometri de orașul Șimleu Silvaniei, Mănăstirea Bic a fost înființată în anul 1994, inițial aceasta funcționând în vechea școală a satului Bic.

În anul 1997 este adusă în incinta actuală a mănăstirii o biserică de lemn, din localitatea Stâna, aceasta datând de la anul 1720.

Lucrările la biserica nouă de zid a mănăstirii au demarat în același an, în momentul de față locașul de cult fiind pregătit pentru a fi pictat. În continuarea zidurilor bisericii au fost ridicate ulterior corpurile de chilii, arhondaricul și trapeza, mănăstirea având posibilitatea să adăpostească aproximativ 100 de pelerini.

Prin neobosita strădanie a Preacuvioasei maici Marina Lupou, stareța mănăstirii și a viețuitoarelor ce ostenesc aici, mănăstirea a dezvoltat programe de asistență socială atât pentru copii cât și pentru persoanele vârstnice. Astfel, sub aripa mănăstirii funcționează Școala Confesională pentru clasele I-IV Sfântul Pantelimon, unde învață și sunt cazați 20 de copii proveniți din diferite familii cu probleme sociale de pe cuprinsul județului Sălaj.

De asemenea, la Mănăstirea Bic funcţionează începând cu anul 1999 un cămin pentru persoane vârstnice. Din anul 2008 căminul funcţionează într-o clădire nouă, iar numărul persoanelor vârstnice care beneficiază de îngrijire în prezent a ajuns la 26.

PS Petroniu - Predică la Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, M-rea Bic, 2014



Slujbă de binecuvântare a lucrărilor de pictură la biserica din Parohia Adalin

Duminică, 24 august 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioșilor Parohiei Adalin, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej Preasfinția Sa a binecuvântat lucrările de pictură efectuate la locașul de cult. În continuare a fost săvârșită Sfânta Liturghie, alături de Preasfinția Sa slujind un ales sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de către corul Gloria Dei de la biserica Sfântul Arhidiacon Ștefan din Zalău, cor aflat sub bagheta Doamnei Profesor Maria Porumb.

Satul Adalin a fost atestat documentar pentru prima oară în anul 1733, sub numele de Adalinul. În anul 1901 a fost adusă în acest sat o biserică de lemn din satul Borșa, județul Cluj.

Începuturile acestei bisericuțe merg până înainte de anul 1787 și deși nu se află pe lista monumentelor istorice, ea este un martor viu de cultură și istorie ardeleană. Inițial această biserică a fost ridicată în localitatea sălăjeană Stoboru, unde funcționa ca și biserică de mănăstire. În 1787 aceasta a fost demolată în urma decretului împăratului Iosif al II-lea, când au fost închise majoritatea așezămintelor monahale din Imperiul Habsburgic. Demolarea bisericii mănăstirii nu a condus însă la dispariția construcției. Conform tradiției păstrate în Stoboru, biserica a fost dăruită credincioșilor din Borșa, unde a fost reconstruită și repictată chiar de către ctitorul ei, Urs Broină, iobag din Stoboru. La începutul secolului XX ea a fost mutată în satul Adalin, unde a slujit nevoilor spirituale ale credincioșilor până în anul 2009, când a fost finalizată ridicarea bisericii noi a satului.

Lucrările la biserica nouă, ce are ca ocrotitori pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, au demarat în urmă cu 10 ani, în anul 2004. În anul 2009 Preasfințitul Părinte Petroniu a târnosit locașul de cult cu toate că biserica nu era pictată încă. Târnosirea bisericii s-a făcut atunci la rugămintea credincioșilor satului, care marea majoritate fiind persoane vârsnice, au dorit să apuce și ei ziua sfințirii bisericii. Din anul 2010 au demarat lucrările de pictare a locașului de cult, lucrări care au fost finalizate în decursul acestui an. Toate aceste lucrări de ridicare, pictare și înzestare a locașului de cult cu toate cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe au fost coordonate de către Preacucernicul Părinte paroh Petrică Victor și posibile prin dărnicia și jertfelnicia celor 40 de familii de credincioși ai satului și a altor binefăcători.

PS Petroniu - Predică în Duminica a XI-a după Rusalii, Adalin, 2014



Preasfințitul Părinte Petroniu prezent la manifestările prilejuite de împlinirea a 300 de ani de la martiriul Sfinților Brâncoveni

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu 40 de ierarhi români şi străini, a săvârşit sâmbătă, 16 august, slujba sfinţirii picturii noi şi a binecuvântat lucrările de la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti. Sfânta Liturghie, la care au participat foarte mulţi credincioşi bucureşteni, preoţi şi reprezentanţi ai autorităţilor de stat, centrale şi locale, a fost oficiată de Patriarhul României, înconjurat de soborul de ierarhi, pe un podium special amenajat în vecinătatea bisericii brâncoveneşti de la kilometrul 0 al României, informează „Ziarul Lumina”.

Manifestările dedicate Anului comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni au culminat în Capitală cu evenimentul de sâmbătă, 16 august, când, cu strălucire patriarhală şi cu un impresionant sobor de arhierei, preoţi, diaconi şi numeroşi credincioşi, au fost cinstiţi sfinţii români care au suferit moarte martirică la Constantinopol în data de 15 august 1714: domnitorul Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache.

Sâmbătă dimineaţa, Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou şi-a aşteptat pelerinii îmbrăcată în veşmânt frumos, înnoit. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu arhiereii invitaţi din străinătate şi din ţară, a săvârşit slujba de sfinţire a picturii noi a bisericii brâncoveneşti. Icoanele de pe catapeteasmă şi fresca nouă au fost sfinţite prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir şi stropire cu agheasmă mică. Cu toţii s-au rugat ca atunci când privim icoanele sfinţilor lui Dumnezeu cu ochii cei trupeşti, de atâtea ori cu ochii minţii să pomenim şi să gândim la faptele şi la viaţa lor cea bineplăcută lui Dumnezeu, ca şi cum am citi în Scripturi. Şi mai cu seamă să ne amintim de jertfa Brâncovenilor, care este înfăţişată la biserica aceasta lângă locul unde sunt moaştele Sfântului Voievod Constantin. De asemenea, au fost binecuvântate şi lucrările de restaurare ce au fost făcute la exteriorul bisericii, care i-au redat locaşului frumuseţea cea dintâi.

În continuare, Sfânta Liturghie din ziua de prăznuire a Sfinţilor Brâncoveni a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de soborul de ierarhi ortodocşi din care au făcut parte: IPS Grigorie, Arhiepiscopul Thyatirelor şi Marii Britanii (Patriarhia Ecumenică); IPS Serafim, Mitropolit de Zimbabwe şi Angola (Patriarhia Alexandriei şi a Întregii Africi); IPS Ignatie, Mitropolitul antiohian al Franţei, al Europei Occidentale şi Meridionale (Patriarhia Antiohiei şi a Întregului Orient); IPS Nectarie, Arhiepiscop de Anthidona şi Epitrop al Patriarhiei Ierusalimului la Constantinopol (Patriarhia Ierusalimului); IPS Theodor, Mitropolit de Akhaltsikhe şi Tao-Klardjeti (Patriarhia Georgiei); şi următorii ierarhi români: IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului; IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului; IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei; IPS Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord; IPS Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale; IPS Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei; IPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; IPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei; IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului; IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului; IPS Nicolae, Arhiepiscopul ortodox român al celor două Americi; IPS Arhiepiscop Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei; PS Corneliu, Episcopul Huşilor; PS Lucian, Episcopul Caransebeşului; PS Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei; PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei; PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului; PS Visarion, Episcopul Tulcii; PS Petroniu, Episcopul Sălajului; PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei; PS Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria; PS Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei; PS Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord; PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal; PS Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal; PS Andrei Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului; PS Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei; PS Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului; PS Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului; PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar a Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului; PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului; PS Ignatie Mureşeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei. Cântările Sfintei Liturghii au fost date de Corala „Divina Armonie“ de la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou.

Sfinţirea picturii ctitoriei brâncoveneşti de la Mogoşoaia

Duminică, 17 august, ctitoriile brâncoveneşti de la Mogoşoaia au trăit splendoarea vremurilor de odinioară. Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu s-a întors, după trei veacuri, la reşedinţa din apropierea Capitalei, de această dată ca sfânt, binecuvântând poporul dreptcredincios prin sfintele sale moaşte. Sfânta Liturghie a fost săvârşită în Altarul de vară din incinta Centrului Cultural „Palatele Brâncoveneşti“ de un sobor de ierarhi români. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfinţit pictura şi a binecuvântat lucrările efectuate la biserica Parohiei „Sfântul Gheorghe“ din Mogoşoaia, cunoscută în trecut drept „biserica din pajişte“.

Evenimentele au început din zori, când, după închinarea ultimilor pelerini, cinstitele moaşte ale Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu au fost aduse de la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti la ctitoriile brâncoveneşti de la Mogoşoaia. Racla cu sfintele moaşte a fost întâmpinată de Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la intrarea în Parcul Mogoşoaia şi purtată, pe o distanţă de mai bine de 1 km, într-un car de epocă special amenajat, tras de patru cai. La pelerinaj au participat preoţi de caritate din judeţul Ilfov, preoţi din cadrul protoieriilor Ilfov Nord şi Ilfov Sud, preoţi coslujitori de la protoieriile Sector 1 şi Sector 6 Capitală, monahi, monahii şi numeroşi credincioşi. În apropierea Bisericii „Sfântul Gheorghe“ Mogoşoaia, ctitorie a domnitorului martir, racla a fost coborâtă din car şi purtată pe umeri de preoţi în jurul sfântului locaş, după care a fost depusă spre închinare în baldachin.

Sfânta Liturghie a fost săvârşită în Altarul de vară din incinta Centrului Cultural „Palatele Brâncoveneşti“ de Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu un sobor de ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, înconjuraţi de preoţi şi diaconi. După slujba Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a săvârşit slujba de sfinţire a picturii Bisericii „Sfântul Gheorghe“ Mogoşoaia. Din soborul de ierarhi au făcut parte IPS Grigorie, Arhiepiscopul Thyatirelor şi Marii Britanii (Patriarhia Ecumenică); IPS Serafim, Mitropolit de Zimbabwe şi Angola (Patriarhia Alexandriei şi a Întregii Africi); IPS Ignatie, Mitropolitul antiohian al Franţei, al Europei Occidentale şi Meridionale (Patriarhia Antiohiei şi a Întregului Orient); IPS Nectarie, Arhiepiscop de Anthidona şi Epitrop al Patriarhiei Ierusalimului la Constantinopol (Patriarhia Ierusalimului); IPS Theodor, Mitropolit de Akhaltsikhe şi Tao-Klardjeti (Patriarhia Georgiei); IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului; IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei; IPS Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord; IPS Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale; IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; IPS Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei; IPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului; IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului; IPS Nicolae, Arhiepiscopul ortodox român al celor două Americi; IPS Arhiepiscop Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei; PS Corneliu, Episcopul Huşilor; PS Lucian, Episcopul Caransebeşului; PS Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei; PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului; PS Visarion, Episcopul Tulcii; PS Petroniu, Episcopul Sălajului; PS Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei; PS Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei; PS Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord; PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal; PS Andrei Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului; PS Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei; PS Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului; PS Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului; PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, şi PS Ignatie Mureşeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei.



Hramul Mănăstirii Strâmba

Vineri, 15 august 2014, la părznuirea Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în altarul de vară al Mănăstirii Strâmba cu prilejul hramului acestui așezământ monahal. La sfârșitul Sfintei Liturghii, pentru ajutorul și sprijinul constant acordat Bisericii, Preasfinția Sa a acordat Domnului Iuliu Nosa distincția Crucea Sălăjană pentru mireni, cea mai înaltă distincție bisericească a Eparhiei.

În cuvântul de învățătură Preasfințitul Părinte Petroniu a arătat că dragostea și cinstirea de care se bucură Sfânta Fecioară Maria în sânul poporului nostru se evidențiază în faptul că cel mai răspândit nume feminin din țara noastră este cel de Maria.

Evlavia deosebită pe care o au românii față de Maica Domnului și, în mod special, față de sărbătoarea închinată mutării ei din această viață, se observă cu prisosință în aceea că, în afara praznicului nașterii după trup a Domnului Hristos, căruia poporul nostru dreptmăritor i-a dedicat nenumărate colinde, nici unei alte sărbători din decursul anului bisericesc nu i-au fost consacrate atâtea pricesne ca praznicului „Adormirii Maicii Domnului”.

De asemenea, cinstea de care are parte Sfânta Fecioară Maria în poporul nostru se constată și în numărul mare de biserici și mănăstiri închinate „adormirii Maicii Domnului”, precum și în frecvența în număr foarte mare a credincioșilor la mănăstirile care au acest hram, cu prilejul sărbătoririi acestuia, în special în Ardeal.

În continuare Preasfinția Sa a explict fiecare dintre apelativele atribuite de Biserică Maicii Domnului din pomenirea care se face Acesteia la sfârșitul ecteniilor: „Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim”.

Astfel Preasfinția Sa a arătat că nici un om, în afară de Sfânta Fecioară Maria, nu a ajuns să fie mai presus decât cetele îngerești, de aceea ea este „preasfântă”, iar închinarea adusă ei diferă de cinstirea de care au parte ceilalți sfinți ai Bisericii. Astfel, pe sfinți îi cinstim sau îi venerăm, pe Maica Domnului o preacinstim sau o supravenerăm, iar pe Dumnezeu Îl adorăm.

Tâlcuind cuvântul „curata” din ectenie Preasfințitul Părinte Petroniu a arătat că Sfânta Fecioară Maria este cea mai neprihănită femeie care a trăit vreodată pe fața pământului.

În urma nașterii Fiului lui Dumnezeu ca om, Maica Domnului nu mai este doar binecuvântată, ci „preabinecuvântată”.
O altă însușire a Maicii Domnului pomenită în ecteniile Bisericii este cea de „mărită”. Sfânta Fecioară Maria era conștientă de faptul că prin zămislirea Fiului lui Dumnezeu în pântecele ei Domnul i-a făcut parte de mărire și a mărturisit că datorită smereniei a fost cercetată de Dumnezeu, motiv pentru care o vor ferici toate neamurile.

În continuarea ecteniilor rostite în Biserică Maica Domnului este numită: „Stăpâna noastră”, iar cea mai importantă calitate a Sfintei Fecioare Maria este aceea de „Născătoare de Dumnezeu”. Astfel Sfânta Fecioară Maria s-a învrednicit să nască pe Fiul lui Dumnezeu făcut om pentru calitățile ei de excepție, însă inițiativa acestui act grandios a aparținut lui Dumnezeu, realizarea lui fiind rodul conlucrării dintre Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria.

Cea din urmă însușire a Maicii Domnului pomenită în ectenie este „pururea fecioria” ei. Aceasta se referă la faptul că ea a fost fecioară înainte de nașterea Pruncului Iisus, în timpul nașterii, precum și după naștere. Pururea fecioria Maicii Domnului este reprezentată în icoanele Bisericii noastre prin cele trei stele de pe voalul sau maforionul Născătoarei de Dumnezeu, de deasupra frunții și de pe cei doi umeri.
În urma enumerării calităților Pururea Fecioarei Maria, ecteniile Bisericii se încheie cu îndemnul făcut tuturor credincioșilor, ca pe Maica Domnului, „cu toți sfinții să o pomenim”. De vreme ce toți sfinții o supravenerează pe Maica Domnului, iar acest act de preacinstire urcă la tronul Sfintei Treimi, noi, toți creștinii, suntem datori să o pomenim în rugăciunile noastre pe Pururea Fecioara Maria, adică să ne rugăm ei, dacă vrem ca și ea să ne pomenească în rugăciunile de mijlocire către Fiul său, Mântuitorul lumii și Dreptul Judecător, pentru că „mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului”.

În continuare Preasfințitul Părinte Petroniu a subliniat faptul că ordinea în care sunt așezate însușirile Sfintei Fecioare Maria în ecteniile Bisericii noastre nu este una întâmplătoare, ci cea firească, în sensul că ele au o înlănțuire logică și cronologică, cele dintâi fiind o condiție pentru dobândirea celor de după ele.

La sfârșitul cuvântului de învățătură Preasfinția Sa a arătat faptul că Sfânta Fecioară Maria este exemplu vrednic de urmat pentru oamenii de toate vârstele. Pentru copii, fiindcă de la vârsta de trei ani a crescut la templul din Ierusalim, fiind crescută și educată în frica lui Dumnezeu. Pentru tineri, căci anii adolescenței și ai tinereții i-a trăit în curăție, săvârșind numeroase fapte bune. Pentru oamenii în vârstă, fiindcă în ultimii ani ai vieții și-a sporit virtuțile, pregătindu-se tot mai intens pentru împărăția lui Dumnezeu.

Începuturile Sfintei Mănăstiri Strâmba datează din secolul al XV-lea, mai exact din anul 1470, conform cercetărilor documentare ale istoricului Augustin Bunea. Potrivit tradiției, întemeietorul acestui sfânt locaș este o femeie bogată care avea un handicap la picior și coloană, fiind gârbovă (strâmbă). Aceasta avea o fiică bolnavă și văzând râvna la rugăciune a doi călugări ce pustniceau prin aceste locuri, i-a rugat să mijlocească prin rugăciune la Bunul Dumnezeu, pentru vindecarea fiicei sale, făgăduind averea sa, care era de 180 de iugăre de pământ și pe care s-a întemeiat ulterior așezământul monahal.

Biserica din lemn din incinta mănăstirii adăpostește o icoană „Maica Domnului cu Pruncul”, numită și „Dulcele sărut”, care a făcut celebră mănăstirea în perioada interbelică îndeosebi, amplificând pelerinajele. Potrivit tradiției, icoana a fost dăruită mănăstirii de către unul din marii latifundiari ai Gârboului care a comandat-o la vestitul Luca din Iclod, pe la anul 1673.

După ce începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea mănăstirea a fost lipsită de viață monahală, după aproape 200 de ani, în anul 1993, aceasta a fost reactivată. În anul 1996 este numit stareț al mănăstirii Preacuviosul Părinte Grighentie Oțelea, care demarează lucrările de ridicare a unui nou ansamblu monahal ce cuprinde un paraclis și corpurile de chilii. Ulterior au fost ridicate arhondaricul, un centru de asistență socială, Centrul cultural „Sfânta Maria” ce cuprinde muzeul, biblioteca și o sală de lectură, precum și altarul de vară al mănăstirii. În anul 2010 Preasfințitul Părinte Petroniu a sfințit piatra de temeie pentru biserica de zid a mănăstirii, în prezent aceasta fiind deja acoperită.

De asemenea mănăstirea este implicată în diferite acțiuni de întrajutorare a persoanelor sărmane. An de an, aici sunt organizate tabere pentru copiii participanți la proiectul „Alege școala” și nu numai, se desfășoară cercuri pedagogice ale profesorilor, conferințe tematice, precum și alte activități culturale.

Pentru activitatea deosebită a Preacuviosului Părinte stareț Grighentie Oțelea, cu aprobarea prealabilă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la hramul mănăstirii din anul 2012, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit pe Preacuvioșia Sa întru arhimandrit.

PS Petroniu - Predică la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, M-rea Strâmba, 2014



A doua duminică a postului Adormirii Maicii Domnului la Mănăstirea Bălan

În cea de-a doua duminică din postul Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Petroniu a făcut un popas duhovnicesc la Mănăstirea Bălan. Alături de Preasfinția Sa au mai slujit la Sfânta Liturghie Preacuviosul Părinte Arhimandrit Antonie Pința, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului și Preacucernicii Părinți Vasile Trifan de la parohia Bălan, Mihai Lăpuște, preot pensionar, slujitor la Mănăstirea Bălan, Vasile Pop de la parohia Chechiș, Dan Uță de la parohia Chendrea și Mihai Dobocan de la parohia Gălpâia.

La momentul rânduit din cadrul Sfintei Liturghii, au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos toți cei care s-au spovedit și au primit dezlegare de la duhovnic, precum și copiii de la școala din sat.

Situată în partea central-sud-estică a județului Sălaj, pe valea Agrijului, în vecinătatea satului cu același nume, Mănăstirea Bălan a fost la început o biserică de lemn pe care tradiția locală o atribuie secolului al XIV-lea sau cel târziu secolului al XV-lea. Această biserică a fost înnoită la începutul secolului al XVII-lea, iar în timpul revoluției de la 1848 sătenii din localitatea Bălan au strămutat biserica în satul lor unde dăinuie până astăzi.

Biserica actuală a mănăstirii a fost ridicată prin anul 1860, mai întâi sub forma unui frumos altar din lemn de stejar și acoperit cu șindrilă. După anul 1890 credincioșii din Bălan au construit și naosul și pronaosul întregind construcția după planul și pe locul vechii bisericuțe.
În anul 1926, pe latura sudică a mănăstirii, a fost ridicată o interesantă biserică pavilionară, necesară adăpostirii pelerinilor în caz de ploaie în timpul oficierii slujbelor religioase.

În preioada comunistă nu au viețuit călugări la mănăstire, dar pelerinajele n-au încetat și se oficiau sfintele slujbe la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, hramul mănăstirii, de către preoții din satele învecinate, excepție făcând perioada dintre anii 1970-1983, când autoritățile comuniste au interzis aceste pelerinaje.

Mănăstirea a fost reactivată în anul 1993. La ultima vizită la această mănăstire a Preasfințitului Părinte Petroniu, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din anul 2011, a fost sfințit și noul altar de vară al mănăstirii ce are ca hram Acoperământul Maicii Domnului. De asemenea a fost ridicat un corp de chilii, până în acel moment neexistând posibilități de cazare în cadrul mănăstirii.

PS Petroniu - Predică în Duminica a IX-a după Rusalii, M-rea Bălan, 2014



Liturghie Arhierească la Parohia Românași

La praznicul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioșilor Parohiei Românași, Protopopiatul Zalău. Preasfinția Sa a fost întâmpinat de un ales sobor de preoți din care au făcut parte Preacucernicul Părinte Gabriel Gârdan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Gheorghe Gherman, parohul bisericii, precum și Preacucernicii Părinți din parohiile învecinate Cătălin Lucaci de la Parohia Ciumărna și secretar al Protopopiatului Zalău, Marcel Șamșodan de la Parohia Poarta Sălajului și Cristian Ianchiș de la Parohia Romita.

Situată pe șoseaua națională ce leagă orașul Zalău de orașul Cluj-Napoca, localitatea Românași, cunoscută în vechime ca sub numele de Unguraș, adăpostește vestigii istorice ce se întind în negura vremii până pe vremea stăpânirii romane. Astfel în partea de hotar numită „Cetate”, se afla amplasat în vechime Castrul Largiana. Aici s-au găsit monede de aur şi argint de pe timpul împăraţilor Octavian Augustus, Iulius Caesar, Galba şi Traian. De asemenea, săpăturile arheologice au scos la iveală şi cărămizi cu inscripţii romane. În altă parte de hotar numită „Traian” şi azi se păstrează urme ale drumurilor romane, tot atâtea dovezi că aici au staţionat legionarii vulturului roman. Dar prima atestare documentară a localităţii Românaşi datează din anul 1310.

Din punct de vedere bisericesc reținem faptul că Baliţă şi Dragoş, „voievozii de Maramureş”, au obţinut din partea patriarhului de Constantinopol, la 13 august 1391, recunoaşterea statutului de stavropighie pentru Mănăstirea Sfântul Mihail din Peri. În tomosul de recunoaştere, patriarhul Antonie IV (1389-1390 şi 1391-1397) l-a investit pe egumenul Pahomie cu titlul de exarh patriarhal, având drept de control şi judecată asupra preoţilor şi dreptul de a sfinţi biserici, atât în ţinuturile Maramureşului, Sătmarului şi Bihorului, cât şi în cele ale Sălajului şi Unguraşului. Pe de altă parte, s-au păstrat multe toponime care evidenţiază, din vechime, o intensă viaţă bisericească: Mănăstirea, Dealul Popii, Clejiile, Unghiul Popilor, ş.a..

Informaţiile furnizate de conscripţia generalului Bukow din anul 1760-1762 şi cele ale episcopului ortodox Dionisie Novacovici din 1767 scot la iveală situaţia confesională a Unguraşului la mijlocul secolului al XVIII-lea: o localitate omogenă din punct de vedere confesional, cu 107 familii, 506 locuitori şi 2 preoţi ortodocşi; nici un locuitor greco-catolic. Aceleaşi realităţi le surprinde şi conscripţia şaguniană din anul 1858 care consemnează Unguraşul printre cele 20 de parohii ortodoxe care supravieţuiseră intenselor acţiuni prozelitiste greco-catolice din această parte a Transilvaniei.

Credincioşii din această parohie au avut o bisericuţă făcută din bârne de goron lucrate numai din secure şi prinse în cuie de lemn. Această biserică este atestată documentar în anul 1632, fiind una dintre cele mai vechi biserici de pe meleagurile sălăjene. Pictura ei a fost realizată în anul 1810 de către Ioan Pop, zugravul, om cu un talent deosebit şi cu o tehnică vrednică de laudă, originar din Unguraş. În anul 1897, cântăreţul Vasile Vlaicu a pictat exteriorul acestei biserici. Sub pastoraţia protopopului Ioil Ghiuruţan, în anul 1914, a început construirea actualei biserici din cărămidă. Lucrările au fost finalizate în anul 1922 când, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, a fost sfinţită de către episcopul Clujului, Nicolae Ivan. Vechea bisericuţă din lemn a fost cedată ca monument istoric prinţului Ghica pentru a fi restaurată în parcul domeniilor sale din comuna Balc, judeţul Bihor. Această biserică a fost distrusă în anul 1940, când, în împrejurările tulburi ale cedării Ardealului, a ars până în temelie.

Revenind în zilele noastre, amintim faptul că parohia este păstorită de 37 de ani de către Preacucernicul Părinte Gheorghe Gherman. Încă de la instalarea în această parohie Preacucernicia Sa a desfăşurat o vastă activitate pentru buna administrare a parohiei, pentru păstrarea credincioşilor în sânul sfintei biserici şi readucerea la credinţă a celor rătăciţi.

Anul 2000 a reprezentat un an de cotitură pentru parohia Românași și pentru părintele Gheorghe, la 24 iunie sfințindu-se piatra de temelie a Complexului de Asistenţă Socială „Sfântul Gheorghe” pentru bătrâni şi tineri adultizaţi. Complexul de Asistenţă Socială va cuprinde: 50 de camere cu 25 de băi pentru bătrâni, camere pentru asistenţă medicală, sală de gimnastică sportivă recuperatorie, punct farmaceutic, magazin de incintă, coafor, frizerie, club, bibliotecă, sală de mese, bucătărie, spaţii de depozitare, spălătorie, ateliere (mecanic şi de tâmplărie), apartamente pentru oaspeţi, birouri pentru administraţie, etc., o capelă pentru serviciile religioase, dar și camere pentru preoții ajunși la vârsta pensionării și care nu au pe nimeni să-i întrețină.

De asemenea, în Parohia Românaşi s-a dezvoltat un serviciu de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice care este acreditat şi care are în prezent 3 angajaţi şi 20 de beneficiari.

La finalul Sfintei Liturghii, pentru întreaga activitate administrativ-gospodărească și pastoral-misionară, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat Preacucernicului Părinte paroh Gheorghe Gherman distincția „Crucea Sălăjană”, cea mai înaltă distincție bisericească a Eparhiei. De asemenea Preasfințitul Părinte Petroniu l-a felicitat pe părintele Gheorghe pentru dăruirea cu care s-a implicat în proiectul ridicării acestui măreț Centru Social, dar și pentru faptul că peste puține zile Preacucernicia Sa va împlini frumoasa vârsta de 60 de ani.

După Sfânta Liturghie Preasfințitul Părinte Petroniu, însoțit de părinții slujitori a vizitat Complexul de Asistenţă Socială al parohiei, părintele paroh manifestându-și intenția ca din primăvară Centrul să-și deschidă porțile pentru demararea activităților pentru care a fost ridicat.

PS Petroniu - Predică la praznicul Schimbarii la Față a Domnului, Românași, 2014



Procesiune cu Icoana Maicii Domnului la Jibou

În data de 3 august 2014, în prima duminică din Postul Adormirii Maicii Domnului, s-a desfășurat în orașul Jibou, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, în al doilea an consecutiv, procesiunea cu Icoana Maicii Domnului „Axionița”, de la Catedrala „Sfântul Proroc Daniel” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
După săvârșirea Sfintei Liturghii în cele două biserici ortodoxe ale orașului, credincioșii celor două parohii, însoțiți de preoții lor, în frunte cu Preacucernicul Părinte Protopop Dan Dregan, au urmat traseul: Catedrala – str. 1 Mai – str. Avram Iancu (până la spital) – str. Libertății – Piața 1 Decembrie 1918 (biserica „Adormirea Maicii Domnului”) – str. Stadionului – str. Garoafelor (până la sediul BCR) – str. 1 Mai – Catedrala. Pe parcursul acestui traseu, s-au făcut patru opriri, când s-a citit câte o pericopă evanghelică de la Praznicele închinate Maicii Domnului și s-au cântat pricesne mariane. Manifestarea a fost benefică pentru credincioșii orașului, ei manifestându-și dragostea pentru Maica Domnului și rugându-se ca să mijlocească la Fiul ei – Domnul nostru Iisus Hristos, pentru sporul duhovnicesc și mântuirea sufletelor.
Ziua s-a încheiat cu slujba Paraclisului și cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de obște, după obicei – în prima duminică din lună, de către șapte preoți, în Catedrala din Jibou.

Protopop, pr. Dan Dregan



„Solidari cu familiile sinistrate din Oltenia!”, campanie umanitară inițiată de Patriarhia Română și Televiziunea Română

În urma inundațiilor ultimelor zile din sudul țării, Patriarhia Română și Televiziunea Română inițiază campania umanitară Solidari cu familiile sinistrate din Oltenia!, cu scopul ajutorării celor afectați de revărsarea apelor.

Patriarhia Română îndeamnă ierarhii și preoții de la parohii și mănăstiri, mai ales din partea de sud a țarii, ca în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului (1-14 august 2014), unind rugăciunea cu fapta bună, să organizeze la centrele eparhiale, protoierii și mănăstiri colecte constând în produse neperisabile (ulei, zahăr, făină, orez, conserve), apă plată și minerală, produse de igienă, pături etc.

Produsele colectate vor fi distribuite în localitățile afectate de inundații prin intermediul consiliilor și comitetelor parohiale, sub îndrumarea preoților parohi și coordonarea centrelor eparhiale.

Patriarhia Română şi Televiziunea Română îşi exprimă speranţa că prin ajutorul oferit semenii noștri din Oltenia greu încercați de inundații să depășească momentele grele prin care trec.



Preacucernicul Părinte Alexandrul Horvat a trecut la cele veșnice

Preacucernicul și alesul între preoți Alexandru Horvat, Consilier Social-Filantropic al Episcopiei Sălajului, a trecut neașteptat la cele veșnice în după-amiaza zilei de marți, 29 iulie 2014.

Părintele Alexandru Horvat s-a născut la 9 februarie 1958. A absolvit cursurile Seminarului Teologic din Cluj-Napoca în anul 1978 și ale Institutului Teologic Universitar din Sibiu în anul 1983. La data de 11 iunie 1984 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Horoatu Crasnei, protopopiatul Șimleu Silvaniei. Aici a păstorit până în anul 1991. Între anii 1991-1999 a păstorit în parohia Agrij, protopopiatul Zalău. În anul 1999 a fost numit prin concurs preot slujitor la parohia „Sfânta Treime” din municipiul Zalău. La scurtă vreme, la praznicul „Pogorârii Sfântului Duh” din anul 2000, a pus piatra de temelie pentru o biserică nouă în cartierul Porolissum. Prima slujbă în această biserică a fost săvârșită în anul 2004, în acest moment fiind aproape finalizate lucrările de pictură. În anul 2009, prin strădaniile părintelui Alexandru, au fost terminate lucrările și la casa parohială.

Începând cu luna august a anului 2010 a fost numit Consilier Social-Filantropic al Episcopiei Sălajului.

Părintele Alexandru Horvat va rămâne pentru totdeauna în memoria noastră și a credincioșilor prin bunătatea, sensibilitatea, delicatețea sufletească, hărnicia și generozitatea sa și prin conștiința și profunzimea slujirii cu care și-a asumat sublima misiune preoțească.

Slujba de înmormântare a vrednicului de pomenire părinte Alexandru Horvat va fi oficiată de Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului și un sobor de preoți, în biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din cartierul Porolissum, joi, 31 iulie 2014, începând cu orele 13.00.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul Cel Veşnic, să mângâie familia îndurerată, să aşeze sufletul vrednicului de pomenire preotul Alexandru Horvat în împărăția veșnică a luminii și a iubirii, în ceata sfinţilor Săi slujitori, care au binevestit lumii Evanghelia mântuirii şi a vieţii veşnice.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!


pr. Gabriel-Viorel Gârdan
Consilier Cultural





episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 patriarhia.ro www.parohii.episcopiasalajului.ro www.biserici-lemn.episcopiasalajului.ro/ www.liceul-ortodox.episcopiasalajului.ro/ www.invatamant.episcopiasalajului.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro