www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Liturghie Arhierească la Parohia Șimișna

Sâmbătă, 7 ianuarie 2017, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Șimișna, Protopopiatul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

La final, Preasfințitul Părinte Petroniu a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Prima informație despre existența unui locaș de cult în Șimișna face referire la o veche mănăstire de călugări ortodocși (greco-orientali), așezată pe Valea Mănăstirii și este consemnată într-un registru al dărilor din anul 1658. Mănăstirea purta hramul „Sf. Gheorghe”.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea se menționează prezența unei vechi biserici în Șimișna, construită din lemn, pe locul unde astăzi se găsește cripta din spatele locașului de cult, lângă aceasta aflându-se o piatră mare, de formă plată, care este recunoscută ca fiind Sfânta Masă de altar a bisericuței de lemn.

Construcția actualului locaș de cult, din satul Șimișna, este legată de numele preotului Simion Petricea. Datorită faptului că vechea biserică din lemn nu mai făcea față numărului tot mai mare de credincioși, Părintele Petricea hotărăște, împreună cu enoriașii parohiei, construirea unui nou locaș de cult, care să satisfacă nevoile și pretențiile tot mai mari ale șimișnenilor. Astfel, în luna octombrie a anului 1899 se cumpără piatra pentru fundație de la Glod, iar în anul 1903 este chemat un maistru antreprenor, Ioan Delbach, de origine italiană, din orașul Udine, care încheie un contract de angajare cu credincioșii parohiei, în vederea edificării bisericii, cu suma de 9.000 de florini. Lucrarea durează până în anul 1909, când biserica este terminată, cu excepția picturii.

În data de 25 septembrie 1910 are loc prima slujbă de sfințire a noului locaș de cult.

În anul 1936 se sfințește piatra de temelie a bisericii ortodoxe din Șimișna, construcția având o suprafață de 120 mp și fiind în formă de cruce. Fundația este din piatră, zidul din cărămidă, iar șarpanta din brad și stejar. Este acoperită cu țiglă, iar turnul, în formă de bulb, cu tablă.

Locașul de cult, cu hramul „Sfântul Nicolae”, este târnosit în data de 1 octombrie 1939, de către episcopul ortodox al Clujului, Nicolae Colan.

În jurul bisericii se pun bazele unei mănăstiri de maici, casa parohială devenind casă monahală. În toamna anului 1940 trăiau, aici, 6 măicuțe, îndrumate spiritual de către ieromonahul Valerian Bilț. În luna iunie a anului 1942, episcopul Nicolae Colan dispune mutarea maicilor și a surorilor de la Șimișna la castelul Goga din Ciucea.

În anul 1948 cultul greco-catolic fiind interzis de comuniști, prin lege, întreaga populație a satului devine ortodoxă.

Începând cu anul 2008, prin purtarea de grijă a Părintelui paroh Niculaie Revnic şi prin vrednicia şi devotamentul celor 220 de familii de vrednici credincioşi, dar şi a altor binefăcători, biserica a fost reparată capital, interiorul locaşului de cult fiind repictat. De asemenea exteriorul bisericii a fost tencuit, au fost făcute gardurile, amenajându-se totodată şi curtea locaşului de cult.

În anul 2013, Preacucernicul Părinte Vasile-Claudiu Căprar a fost numit preot al Parohiei Șimișna.






Sărbătoarea Botezului Domnului la biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău

Vineri, 6 ianuarie 2017, cu prilejul praznicului Botezului Domnului, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioșilor din Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău. Cu această ocazie, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Consilier Claudiu Nechita, parohul bisericii.

Potrivit rânduielii bisericești, la finalul Dumnezeieștii Liturghii a fost oficiată slujba sfințirii celei mari a apei, la care au participat numeroși credincioși, care, potrivit tradiției, au fost stropiți de către preoți cu Agheasmă mare, sărutând sfânta cruce și primind anaforă. Cei prezenți au dus, apoi, Agheasma mare la casele lor, pentru a o consuma cu toată evlavia până la odovania praznicului.

Piatra de temelie a bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din cartierul zălăuan Porolissum a fost sfinţită la sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, în anul 2000, crucea ridicării acestui locaș de cult fiindu-i încredințată Preacucernicului Părinte Alexandru Horvat. În anul 2004, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit slujba de binecuvântare a lucrărilor efectuate la noua biserică, iar în anul 2009, Preasfinția Sa a sfinţit şi casa parohială.

În urma trecerii la Domnul a Părintelui paroh Alexandru Horvat, la sfârșitul lunii iulie a anului 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu a numit ca preot paroh pe Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, apropiat colaborator al Părintelui Alexandru Horvat, în calitate de inspector, în cadrul Sectorului social-filantropic de la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului.

Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău desfășoară pe parcursul întregului an numeroase acțiuni social-filantropice, cu precădere în perioada sărbătorilor mari ale creștinătății.

Anul 2016 a fost unul important în istoria acestei parohii, întrucât, în data 12 iunie, locașul de cult a fost târnosit de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului și de către Preasfințitul Părinte Petroniu, fiind așezate Sfinte Moaște în piciorul Sfintei Mese, care, mai apoi, a fost unsă cu Sfântul și Marele Mir.






Sinod Mitropolitan la Cluj-Napoca

Miercuri, 4 ianuarie 2017, la sediul Mitropoliei Clujului a avut loc întrunirea membrilor Sinodului Mitropolitan, constituit din reprezentanții Arhiepiscopiei Clujului, Episcopiei Sălajului și Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Ierarhii prezenți, în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, au discutat probleme privind intensificarea misiunii pastorale în parohii și chestiuni administrative, care țin de organizarea Mitropoliei.



Prima zi a anului 2017 la Parohia Surduc

În prima zi a anului 2017, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Surduc, Protopopiatul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului. La slujbă au fost prezenți numeroși credincioși, care s-au adunat și în acest an la sfânta biserică, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu și pentru a-I cere în continuare ajutorul.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a oficiat slujba de Te-Deum, în semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu, pentru binefacerile revărsate asupra noastră, în anul care a trecut, dar și pentru a-L ruga, ca în noul an, să-și reverse bunătatea Sa peste noi.

După slujba de Te-Deum, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat Preacucernicului Părinte paroh Alin Butaș, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului, o diplomă de apreciere.

La sfârșit, după rostirea bogatului cuvânt de învățătură, Preasfinția Sa a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia, în ultima perioadă.

Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1554, când satul apare sub numele de Naghzwrdok (Surducul Mare), care înseamnă „vale îngustă, coastă râpoasă, stâncoasă”.

Surducul este cel mai mare sat de pe valea Someșului sălăjean, multă vreme fiind și un important centru economic, precum și reședință de district, iar în plan religios fiind sediu al unui protopopiat, până după Marea Unire.

Marile evenimente ale istoriei Transilvaniei nu au ocolit această localitate, astfel încât, Revoluția de la 1848-1849 i-a prins în vâltoarea ei și pe surducani. Astfel, în anul 1849, biserica, împreună cu o mare parte din teritoriul satului sunt distruse de un nimicitor incendiu provocat de lupte.

Pe tot parcursul istoriei acestei localități, biserica a avut un rol extrem de important, fiind singura instituție care menținea trează conștiința apartenenței la neam și la credință.

Nu se cunoaște data întemeierii primei biserici. Cert este însă faptul că pe Harta Josefină (1764-1785) apar două locașuri de cult, unul la castel (catolic) și altul în sat (românesc), pe locul unde era școala veche. Datorită faptului că biserica a fost incendiată în anul 1849, sătenii au ridicat un alt locaș de cult, „fără fundament, numai pe tălpi”. Biserica nu avea turn, era foarte joasă, scundă și întunecoasă. Protopopul Vasiliu Pop scria pe la 1908 că „ferestrile așia sunt de mici încât din afară cugetă omul că nici nu are ferestri”. Biserica a fost ridicată în mai puțin de un an și purta hramul Nașterii Domnului, aflându-se pe locul unde este în prezent casa parohială.

Decizia de construire a noii bisericii s-a luat în anul 1908, iar lucrările de ridicare a acesteia s-au desfășurat între anii 1911-1913, locașul de cult fiind ridicat de către Vecil Vincenz și Vecil Gustav din Jibou, pentru suma de 24.839 coroane.

Reparații interioare s-au făcut abia în anul 1974, în timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Viorel Lostun, când biserica a fost pictată în tehnica tempera, de către Vasile Hudici din Cluj și binecuvântată de către Preasfințitul Episcop Vasile Coman.

Reparații exterioare (tencuieli, învelitoare, gard exterior, etc.) s-au făcut în mai multe rânduri, în timpul păstoririi Preacucernicilor Părinți Ioan Neamțu și Grigore Pop.

Actuala casă parohială a fost ridicată în timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Gavril Deac.

Numele și activitatea preoților le cunoaștem începând cu anul 1856, când, în Surduc a fost hirotonit ca preot Simion Ancean, care se trăgea dintr-o veche și nobilă familie românească din Ciolt (lângă Șomcuta).

Începând cu luna decembrie a anului 2016, Preacucernicul Părinte Alin Butaş a fost numit preot al Parohiei Surduc.



Întronizarea Preasfinţitului Părinte Iustin, în demnitatea de Episcop al Eparhiei Maramureşului şi Sătmarului

Începând cu data de 27 decembrie 2016, Preasfinţitul Părinte Iustin Hodea devine noul Chiriarh al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. Ceremonia de întronizare s-a desfășurat în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la eveniment, fiind Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

Sute de credincioşi maramureşeni, clerici, academicieni, oficialităţi locale şi centrale au participat la Sfânta Liturghie şi la festivitatea de întronizare a Preasfinţitului Părinte Iustin, în demnitatea de Episcop al Eparhiei Maramureşului şi Sătmarului.

Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de către un număr de 18 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, între care s-a numărat și Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului. Slujba a fost prezidată de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

În cadrul Sfintei Liturghii, cuvântul de învăţătură a fost rostit de Mitropolitul Clujului, Înaltpreasfinția Sa vorbind despre sărbătoarea Naşterii Domnului şi evidenţiind personalitatea deosebită a Sfântului Arhidiacon Ştefan, primul martir al Bisericii noastre.

După oficierea Dumnezeieștii Liturghii, a urmat festivitatea de întronizare. Gramata mitropolitană a fost citită de către Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşanul, Arhiereu-vicar al Spaniei şi Portugaliei, după care, a avut loc înmânarea mantiei episcopale, a crucii, a engolpionului şi a cârjei episcopale, noului Episcop al Maramureşului şi Sătmarului.

În continuare, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a dat citire mesajului Patriarhului României, adresat cu acest prilej.

La rândul său, Preacucernicul Părinte Vasile Augustin, vicarul administrativ al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a rostit un cuvânt din partea clerului şi credincioşilor eparhiei și a oferit Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, şi Preasfinţitului Părinte Iustin, noul Episcop al Maramureşului şi Sătmarului, câte o icoană, reprezentând pe Sfântul Arhidiacon Ştefan.

www.basilica.ro



A doua zi de Crăciun la Jibou

Luni, 26 decembrie 2016, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din orașul Jibou. Alături de Preasfinția Sa a slujit un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

La final, copiii din parohie, îmbrăcați în port popular, au susținut un concert de colinde.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Jibou a fost ridicată între anii 1930-1936, la construcția acesteia participând membrii tuturor cultelor din oraș. Acest locaș de cult a fost resfințit în anul 1965 de către Preasfințitul Părinte Valerian, iar mai apoi, în anul 2004, după repictarea bisericii, de către Preasfințitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului și Sălajului.

Trebuie menționat faptul că începând cu anul 2016, Parohia a demarat proiectul de ridicare a unui centru catehetic pentru tineri și copii, construit pe un teren aflat în vecinătatea locașului de cult, dorindu-se ca, în cadrul acestui centru, copiii din orașul Jibou să poată defășura diferite activități potrivite vârstei, prin intermediul cărora să-și dezvolte dragostea față de Hristos, față de aproapele și față de Biserică.

Prima atestare documentară a orașului Jibou datează din anul 1205. Un rol important în evoluția Jiboului a avut-o familia Wesselényi, care a ridicat aici un castel încă din anul 1584, din care, în zilele noastre se mai păstrează doar urmele fundației. Clădirea actualului castel, în stil baroc, a început în anul 1778 și a durat mai bine de 30 de ani.

De asemenea, în Jibou funcționează una dintre cele mai frumoase și interesante Grădini Botanice din România. Aceasta este situată pe fostul domeniu al nobililor maghiari Wesselényi și a luat ființă în anul 1968, la inițiativa priceputului profesor Vasile Fati.






Sărbătoarea Nașterii Domnului la Catedrala Episcopală din Zalău

În ziua praznicului nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău. Alături de Preasfinția Sa a slujit un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Ioan Ghiurco, parohul Catedralei.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a dat citire obișnuitei pastorale adresate iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului.

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI
Zalău, 2016



† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor
creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor şi milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiți credincioși,

Poetul nostru național, Mihai Eminescu, a scris: „Colinde, colinde! / E vremea colindelor, / Căci gheața se-ntinde / Asemeni oglinzilor. / Și tremură brazii / Mișcând rămurelele, / Căci noaptea de azi-i / Când scânteie stelele”.

Creștinii de pe fața întregului pământ vestesc prin colinde Nașterea Pruncului Iisus, iar pentru frumusețea și farmecul lui, Crăciunul este celebrat chiar în unele țări necreștine. Cu toate acestea însă, nicăieri în lume nu există atât de multe colinde ca și la români, pentru că tradiția sfântă a colindatului s-a format odată cu poporul nostru și cu răspândirea creștinismului pe meleagurile noastre.
Deși cea mai importantă sărbătoare din decursul anului bisericesc este Învierea Domnului Hristos din morți, totuși cea mai cântată este Nașterea Pruncului Iisus. Aceasta se datorează faptului că îndeletnicirile de bază ale poporului nostru au fost pentru vreme îndelungată agricultura și păstoritul, iar drept consecință, înaintașii noștri aveau mai mult timp liber iarna, când se serbează Crăciunul, pentru a-l dedica alcătuirii de cântări sfinte, decât primăvara, când se celebrează Sfintele Paști.

Cu toate că unii autori vestiți de la noi au compus poezii sau cântări închinate nașterii Pruncului Iisus, totuși majoritatea covârșitoare a colindelor noastre este de sorginte populară, autorul lor rămânând necunoscut.

Colindele sunt cântece tradiționale cântate de cete de copii, de flăcăi sau de adulți, cu prilejul sărbătorii Crăciunului. Ele se cântă din ajunul Crăciunului până la Bobotează. Ca și oricare alte obiceiuri tradiționale, colindele au o sumedenie de variante și versiuni, specifice diferitelor regiuni de unde provin.

Important de menționat este faptul că rolul colindelor este de a fi cântate în grup, după cum păstorii din Betleem și magii de la Răsărit nu s-au închinat singuri Pruncului Iisus, pentru că întotdeauna bucuria sporește în comuniune cu alții. O zicală grecească afirmă în acest sens că: „Bucuria împărtășită se dublează, iar mâhnirea împărtășită se înjumătățește”.

De ce colindele nu se cântă de către membrii fiecărei familii acasă, în jurul mesei sau la gura sobei? Pentru că Maica Domnului colinda din casă-n casă în Betleem pentru a-L naște pe Pruncul Iisus, după cum spune colindul: „Noi umblăm să colindăm, / Pe Iisus Îl lăudăm. / Noi umblăm precum umblară / Maica Sfântă într-o seară / Ca să-și nască Fiul dulce / Și-n căldură să și-L culce. / Nimenea nu o lăsară, / Trebuia să nasc-afară. / Noi umblăm din casă-n casă / La acei care ne lasă”.
Colindele alcătuiesc un tezaur neprețuit al Bisericii și al poporului nostru, ele cuprinzând foarte multe învățături de credință și surprinzând toate aspectele Nașterii Pruncului Iisus, de aceea în cuvântul nostru de astăzi vom prezenta aceste detalii numai cu exemple luate din colinde.

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, născut din veci din Tatăl, după cum se afirmă: „Astăzi s-a născut / Cel făr’ de-nceput”, „Că veșnicul Dumnezeu / A trimis pe Fiul Său”. „Iată, Cel fără-nceput / Și în lume ne-ncăput, / Iată, Iisus Dumnezeu, / Fiu trimis de Tatăl Său, / Împăratul cel ceresc, / Într-un sălaș pământesc”.

Prin El a fost creată lumea: „Hristos astăzi s-a născut, / Cel ce lumea a făcut”.

Pe lângă firea dumnezeiască, El și-a asumat în persoana sa și firea omenească, pentru „Că Mântuitorul / Și Izbăvitorul / Cu trup s-a născut”.

El a fost trimis de Tatăl în lume pentru mântuirea noastră: „Pe Fiul, în al Său nume, / Tatăl L-a trimis în lume, / Să se nască și să crească, / Să ne mântuiască”. Altă colindă spune că e „Prunc dumnezeiesc, frumos, / Carele din iad ne-a scos”, căci „Șarpelui cumplit / Capul s-a zdrobit”.

El este Mesia cel făgăduit și așteptat: „Că noi știm că s-a născut / Cel așteptat de demult, / Împăratul veacului / Și Cuvântul Tatălui”.
În persoana și opera Domnului Hristos se împlinesc prorociile Vechiului Testament: „Doamne, a Tale cuvinte, / Care s-au scris mai nainte, / S-au plinit, precum și scrie, / Moise la cartea întâie”. „Că s-a născut Iisus Prunc, / Cum s-a prorocit demult”. „Astăzi prorociile / Și toate Scripturile, / Despre Mesia Hristos, / Toate s-au plinit frumos”. „Că El astăzi în Vifleem s-a născut, / Precum au vestit prorocii cei de demult”.

În perioada în care s-a născut Pruncul Iisus, împăratul Octavian Augustus a dispus efectuarea unui recensământ în Imperiul Roman. Despre acesta o colindă glăsuiește: „Împăratul Romei, / August, stăpânea / Multe țări a lumii, / Și el poruncea, / Că-n a sa împărăție / Tot poporul să se-nscrie”.

Datorită acestui recensământ Fecioara Maria și dreptul Iosif au fost nevoiți să plece de la Nazaret, localitatea în care locuiau, la Betleem, orașul lor natal: „Și din Galileea, / De la Nazaret, / Mers-a și Maria, / La Vifleem drept”. Ori altă colindă spune că „Mergând Iosif cu Maria / În Viflaim să se-nscrie”.

Din pricina recensământului, toate casele de oaspeți din Betleem erau ocupate. Situația neplăcută în care se găsea Sfânta Fecioară Maria este prezentată astfel: „Și-a ajuns într-un oraș / Și-a cerut puțin sălaș, / Ca s-o lase să se culce, / Noaptea-n drum să n-o apuce. / Iar oamenii din cetate / I-au răspuns cu răutate: / Du-te, du-te și ne lasă, / Că n-ai loc la noi în casă”.

Locuitorii Betleemului nu știau că Sfânta Fecioară va naște pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, dar răutatea lor s-a dovedit în aceea că au refuzat să ofere găzduire pe timp de iarnă unei tinere însărcinate, gata să nască. „Atunci Sfânta Fecioară / Din Viflaim ieșea, / Și-n câmp, într-o poiată, / Acolo s-așeza”.

Locul nașterii Pruncului Iisus este prezentat în colinde fie ca staul cu animale, fie ca peșteră, pentru că după ce Sfânta Fecioară a ieșit din Betleem, „Mai târziu găsi apoi, / Un staul frumos de oi”, unde „O încălziră boii, / Cu aburii suflând”. „Și între dobitoace, / Pe fânul cel uscat, / Născut-a Preacurata, / Un mare Împărat”.

Întrucât Cel ce s-a născut este Fiul lui Dumnezeu, „Împăratul întregii făpturi” (Iudita 9,12), autorul unei colinde întreabă retoric și tot el răspunde: „Ce palat era / Unde Domnul sta? / Peștera întunecoasă, / Peștera străină rece / Palatul era. Ce-avea de-așternut / Micul nou născut? / Ieslea îi era culcușul, / Fân și paie așternutul / Micului Iisus”.

Refuzul locuitorilor din Betleem de a oferi găzduire Sfintei Fecioare Maria, care era gata să nască, este deplâns într-o colindă întreagă: „Viflaime, Viflaime, / Cum de n-ai primit în tine / Pe Fecioara Maria / Să nască pe Mesia? / N-ai știut tu, Viflaime, / Cu câtă dragoste vine / Cea mai sfântă-ntre Fecioare, / A Domnului Născătoare? / N-ai primit tu, Viflaime, / În casele tale bune, / Să-I dai un pic de sălaș / Celui mai Sfânt Copilaș. / Pat moale pe fân uscat, / Numai vitele I-au dat, / Lumină I-a dăruit, / Steaua de la Răsărit. / Peștera întunecoasă / A fost a Domnului casă, / La venirea Sa în lume, / Din vina ta, Viflaime”.

Colindele ne prezintă faptul că Maica Domnului L-a născut ca Fecioară pe Pruncul Iisus, iar nașterea a fost lipsită de durere: „Mariei, fată fecioară, / I-a sosit vremea să nască” și ieșind din Betleem „S-așeză-ntr-o poiecioară / Și-a născut Maica Fecioară”. În timpul nașterii „Ajutor ceresc cerea, / Ca ușor să nască ea. / Și ușor a și născut, / Un Fiu mândru și plăcut”.

Întrucât Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, născut din veci din Tatăl, fără de mamă, la plinirea vremii El s-a putut naște dintr-o Fecioară, fără sămânță bărbătească, după cum spune colinda: „Că s-a născut făr’ de tată, / Din cea Fecioară curată”.

O colindă istorisește cu lux de amănunte cum îngerul Domnului le-a făcut cunoscută păstorilor din apropierea peșterii de lângă Betleem vestea nașterii. „Pe-un deal păstorii ședeau, / Noaptea oile-și păzeau. / Și cum stau, din slavă, iată, / Că un înger li se-arată. / Fața lui când o zăresc, / Ei de spaimă-ncremenesc. / Iar al Domnului trimis, / Nu vă spăimântați, le-a zis. / Vă vestesc o bucurie, / Vesel azi tot omul fie, / Salte fericit poporul, / S-a născut Mântuitorul! / Jos la staul coborâți / Și în iesle-o să găsiți, / Prunc în scutece-nfășat, / E Iisus Cel așteptat”.

Dacă păstorii de lângă Betleem știau din prorociile Vechiului Testament despre Mesia care urma să se nască în sânul poporului ales, Dumnezeu le-a trimis și păgânilor un semn despre venirea în lume a Fiului Său prin steaua de la Răsărit, pe care remarcînd-o trei cititori în stele, au urmat-o până în Țara Sfântă.

Steaua care a apărut în Răsărit, precum și închinarea magilor, care mai sunt numiți crai, regi sau filozofi, sunt foarte bine surprinse în mai multe colinde: „Steaua sus răsare / Ca o taină mare, / Steaua strălucește / Și lumii vestește / Că astăzi Curata, / Preanevinovata, / Fecioara Maria, / Naște pe Mesia”. „Și trei crai mânați de dor, / Lăsând țări în urma lor, / După stea călătoresc / Să găsească Prunc ceresc”.

Călătoria celor trei magi: Gașpar, Melchior și Baltazar, precum și întâlnirea lor cu regele Irod, cu toate urmările ei nefaste, sunt de asemenea relatate în colinde: „Trei crai de la Răsărit / Cu steaua-au călătorit / Şi-au mers, după cum citim, / Până la Ierusalim. / Acolo când au ajuns, / Steaua-n nori li s-a ascuns. / Prin oraş ei căutau / Şi pe toţi îi întrebau, / Unde s-a născut, zicând, / Un crai mare, de curând? / Ca să mergem să-L vedem / Şi Lui să ne închinăm. / Iară Irod împărat / Auzind s-a tulburat, / Pe crai la el i-a chemat / Şi în taină i-a întrebat, / Zicând: Mergeţi de aflaţi / Şi venind mă înştiinţaţi, / Să merg să mă-nchin şi eu, / Ca unuia Dumnezeu. / Craii dacă au plecat, / Steaua iar s-a arătat / Şi-au mers, până a stătut, / Unde Hristos s-a născut. / Cu daruri s-au închinat / Şi cu toţi s-au bucurat. / Iar ’napoi dac-au purces / Pe altă cale au mers. / Irod rău s-a necăjit, / Oaste mare a pornit / Şi-n Viflaem a intrat, / Pe toţi pruncii i-a tăiat, / De doi ani și mai în jos, / Ca să-L taie pe Hristos”.

Darurile oferite Pruncului Iisus de către magi sunt și ele amintite în colinde: „Ce dar I-au adus, / Magii când s-au dus? / Aur, smirnă și tămâie / Spre mărirea Lui să fie, / Acum și-n vecie”.

Uciderea pruncilor din Betleem și împrejurimi, la porunca regelui Irod, este relatată în amănunt de o colindă: „Iară Irod împărat / Foarte rău s-a tulburat, / Oastea lui și-a adunat, / Pe toți pruncii i-a tăiat, / Patrusprezece mii / De nevinovați copii, / De doi ani și mai în jos, / Vrând să-L taie pe Hristos. / Viflaimul se-ntristează, / Lumea-ntreagă lăcrimează, / Suspinări și lacrime, / Pe la toate casele. / Glas în Rama se-auzea, / Rahela se tânguia, / Și plângea pe fiii ei, / Că-i pieriră mititei”.

O altă colindă îi îndeamnă pe creștini să nu deplângă soarta pruncilor uciși din porunca regelui Irod, pentru că de vreme ce au murit pentru Hristos, au devenit primii martiri ai Bisericii: „Irod împărat, / La suflet spurcat, / Poruncă a dat, / Pruncii i-a tăiat. / Dar tăceți de-a plânge, / Văzând pruncii-n sânge, / Căci ei n-au murit, / Ci au înflorit. / Acei copilași, / Acum îngerași, / De Domnul Iisus, / Sus în cer s-au dus”.

În pofida încercării disperate a regelui Irod de a lua viața Pruncului Iisus, acesta „Pe Hristos nu L-a tăiat, / Tatăl Sfânt L-a apărat, / Căci un înger i-a trimis, / De-a spus lui Iosif în vis, / De-a lui Irod cuget rău, / Spre Fiul lui Dumnezeu. / Iar atuncea Maria / A plecat din Iudeea. / Până în Egipt s-a dus, / Cu dulcele Prunc Iisus”.

Iubiți fii sufletești,

Pe lângă descrierea evenimentelor care au avut loc la Nașterea Pruncului Iisus, colindele mărturisesc credința puternică a poporului nostru în Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că „Noi Îl lăudăm și ne închinăm / Cu credință tare”, dar încearcă și să ne transforme în oameni buni, atunci când ne adresează îndemnul: „Și-acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun, / Dar nu uita, când ești voios, române, să fii bun”.

Cu prilejul sfintelor sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei, vă dorim tuturor sănătate deplină, viaţă îndelungată, realizări spirituale şi materiale spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea oamenilor. „La mulţi ani buni!”.

Al vostru de tot binele doritor şi către Domnul pururea rugător

†Petroniu
Episcopul Sălajului


Descarcare document
PS Petroniu - Pastorala la Nasterea Domnului.pdf

Proiectul „BISERICA, TINERII ȘI COLINDELE” la a IX-a ediție

Marți, 20 decembrie 2016, la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău s-a finalizat proiectul „Biserica, tinerii și colindele”, Ediția a IX-a.
În proiect au fost implicați 500 de copii de la școlile din Municipiul Zalău, iar ca parteneri au fost Inspectoratul Școlar al Județului Sălaj, Consiliul Local și Primăria Municipiului Zalău.
Acesta s-a derulat pe perioada lunilor noiembrie și decembrie 2016 și a avut ca scop cunoaşterea de către elevi şi tineri a învăţăturilor Bisericii, promovarea virtuţilor creştine, cultivarea comportamentului religios-moral, cunoașterea tradiţiilor religioase şi a colindelor în contextul socio-cultural actual, când se promovează în rândul tinerilor împrumuturi din diverse culturi.
Tradiţiile noastre dorim să fie preluate şi transmise următoarelor generaţii, pentru a sădi în inimile copiilor dragostea pentru frumos şi autentic.
Faza finală a proiectului s-a desfășurat la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău, unde copiii și tinerii l-au colindat pe Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu.
Au colindat copiii de la Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” Zalău, sub îndrumarea prof. Lazăr Florin; elevii Şcoalii Gimnaziale „Gheorghe Lazăr” Zalău, prof. Alina Beșe; apoi elevii de la Colegiul Tehnic „Alexandru Papiu Ilarian” Zalău, prof. Dan Avram; Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Zalău, prof. Eugenia Chiș; Liceul Tehnologic ,,Voievod Gelu’’ Zalău, prof. Ludovica Ianchiş; Liceul Tehnologic ,,Mihai Viteazul’’ Zalău, prof. Dana Rus; Şcoala Gimnazială „Porolissum” Zalău, prof. Liviana Man; Şcoala Gimnazială „Simion Bărnuţiu” Zalău, înv. Florentina Ciunt; Liceul de Artă ,,Ioan Sima” Zalău, prof. Ioana Ilea; Colegiul Naţional „Silvania” Zalău, prof. pr. Călin Ciurbe; C.S.E.I. Şimleu Silvaniei Structura „Speranţa” Zalău, prof. Ioan Ciocmărean; Liceul Teoretic „Gheorghe Şincai” Zalău, prof. Călin Micle; Şcoala Gimnazială „Iuliu Maniu” Zalău, prof. Maria Sabou-Chirti; Liceul Sportiv „Avram Iancu” Zalău, prof. Dănuț Moşincat; Şcoala Gimnazială „Corneliu Coposu” Zalău, prof. Marinela Ortelecan.
La final, Preasfințitului Părinte Episcop Petroniu a felicitat pe copiii și pe profesorii care i-au pregătit, arătând purtarea de grijă a Episcopiei, pentru ca tânăra generație să păstreze nealterată tradiția colindelor. În continuare, Preasfinția Sa a oferit diplome de merit domnului primar al Zalăului, Ionel Ciunt, domnului consilier al primarului, Vasile Caraba, doamnei inspector școlar general adjunct, prof. Mioara Gudea și doamnei inspector școlar de religie, prof. Claudia Boha, iar profesorilor care i-au pregătit pe copii diplome de participare. Copiii au fost răsplătiți cu daruri, oferite de către Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu și de partenerii din proiect.

Inspector pentru catehizare,
Pr. Silviu Boha



Corala bărbătească ortodoxă „Armonia” la Zalău

În seara zilei de 18 decembrie 2016, la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Zalău a avut loc un regal de colinde și doine românești, susținut de Corala „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului. Cu acest prilej, la concert a participat și Preasfințitul Părinte Petroniu, alături de Precucernicii Părinți membrii ai Permanenței Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului.

Și de această dată, locașul de cult s-a dovedit a fi neîncăpător pentru mulțimea de oameni, prezentă la acest eveniment.

Corala bărbătească „Armonia” a fost înfiinţată în anul 2001, în cadrul Seminarului Teologic Ortodox din Tulcea, la iniţiativa Pr. Arhid. Asist. Univ. Iulian Dumitru. Din anul 2003, aflându-se sub patronajul Arhiepiscopiei Tomisului, corala „Armonia”, alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a susținut nenumărate concerte în ţară şi în străinătate. Corala bărbătească ortodoxă „Armonia” abordează un repertoriu diversificat, fiind compus atât din piese religioase polifonice şi monodice (psaltice), folclor românesc, colinde tradiţionale româneşti şi străine, cât şi din piese ce fac parte din repertoriul clasic universal.

Vocile puternice, melodioase, cu un timbru aparte bisericesc, puse în valoare individual sau în cor, s-au reunit în mod fericit, motiv pentru care, desemnarea Coralei „Armonia”, în iulie 2014, drept cel mai bun cor bărbătesc din lume, în cadrul celei de-a VIII-a ediţii a Festivalului „World Choir Games”, desfăşurat la Riga, în Letonia, nu a fost o surpriză. A fost un titlu binemeritat, care a reconfirmat profesionalismul corului, medaliat deja la festivalurile din Cincinnati (SUA) şi Graz (Austria) şi, totodată, o recunoaştere internaţională a frumuseţii muzicii româneşti.





Liturghie Arhierească la Parohia „Sf. Proroc Daniel” din Jibou

Duminică, 18 decembrie 2016, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din orașul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica cu hramurile „Sfântul Proroc Daniel” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte paroh Dan Dregan, protopopul Jiboului.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Precucernicul Părinte diacon Răzvan Govor a fost hirotonit preot misionar pe seama Protopopiatului Jibou.

Piatra de temelie a locașului de cult a fost sfinţită în data de 16 iunie 1991, iar în 23 aprilie 2002, altarul demisolului bisericii a fost sfințit, luându-l ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Până în anul 2005, lucrările la această biserică au fost coordonate de către Preacucernicul Părinte Gheorghe Longodor, iar începând cu acel an, lucrările au fost continuate de către Preacucernicul Părinte Dan Dregan.

În anul 2012, locașul de cult a primit cel de-al doilea hram, „Sfântul Proroc Daniel”.

Lucrările efectuate la această biserică au fost finalizate în anul 2013, iar în data de 15 septembrie a aceluiași an, locașul de cult a fost târnosit de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Preasfinţitul Părinte Petroniu. Cu această ocazie, cei doi preoţi slujitori ai bisericii au primit din partea Preafericirii Sale distincţia Crucea Patriarhală. Tot în acel moment istoric, Sfântul Proroc Daniel a fost proclamat ocrotitorul oraşului Jibou.







www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro