www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Mitropolitul Ierotheos Vlachos despre delegația Patriarhiei Române la Sinodul din Creta: Bine pregătiți şi fermi pe poziţie

Pe siteul cuvantul-ortodox.ro a fost publicată recent traducerea unei scrisori semnată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Agios Vlasios, cu privire la poziţia şi prestaţia delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române la Sfântul și Marele Sinod din Creta.

În continuare, redăm textul scrisorii (pentru textul original în limba greacă vezi aici):

„Ca membru al Delegației Bisericii Greciei am urmărit cu multă atenție toate sesiunile Sfântului și Marelui Sinod, care s-a întrunit recent la Kolimbari, în Creta.

Am mai scris și voi mai scrie despre observațiile și impresiile mele de la lucrările Sinodului. Aici doar aș dori să semnalez rolul important pe care l-a jucat la Sinod Patriarhul României, Daniel, și în general, Patriarhia României.

Mai întâi, Patriarhia României s-a pregătit foarte bine pentru Sinod și a făcut propuneri importante de corectare a textelor, mai ales pentru documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. Doar trei Biserici au formulat propuneri concrete, adică Patriarhia României, Biserica Ciprului (cele mai puține) și Biserica Greciei. De asemenea, propuneri orale a făcut și Biserica Serbiei. Cred că Patriarhia României a avut cele mai multe observații.

Pe durata sesiunilor, Patriarhul României este cel care și-a susținut opiniile având cunoaștere teologică, experiența de la Dialogurile [ecumenice] și determinare. În anumite cazuri a fost foarte stăruitor și a avut o contribuție importantă în formularea art. 21 al documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. De multe ori a spus că, dacă nu vor fi acceptate anumite corecturi, nu va semna textul. De asemenea, de multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta, ci de a fi lăsat deschis pentru următorul Sfânt și Mare Sinod. Într-un caz și-a exprimat cu intensitate nemulțumirea și a spus că simte că au loc constrângeri.

Când a fost finalizat textul și a fost citit în plen, Patriarhul României a constatat că nu a avut loc o traducere corectă în limba franceză și că nu au fost introduse observațiile sale. Atunci a spus că, dacă nu se fac aceste corecturi, nu semnează textul. Acest lucru a avut ca urmare stoparea întregii proceduri, pentru a se corecta din nou textul. Lucru care s-a finalizat după mult timp.

Dintre toți întâi-stătătorii, Patriarhul României, Daniel, a arătat că are deplină cunoaștere teologică și capacitatea de a-și susține opiniile. De asemenea, a avut capacitatea de a face propuneri alternative, atunci când nu au fost acceptate propunerile sale.

Însă, întrucât Regulamentul prevedea ca, în cazul în care propunerea unei Biserici nu este acceptată de către celelalte Biserici, textul rămâne așa cum este, de aceea nici nu au fost acceptate toate propunerile. În general, Patriarhul României i-a impresionat pe toți membrii Sinodului prin cunoștințele sale teologice și prin modul în care aborda subiectele.

De asemenea, observații importante a făcut Mitropolitul Moldovei, Teofan, care a vorbit având cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii.

Consider că Biserica României a impresionat prin întreaga sa prezență. Când se vor publica actele Sinodului, se va vădi acest lucru din plin”.



Resfințirea bisericii din Parohia Dobrin

În Duminica a IX-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Dobrin, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a resfințit biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitate. În continuare, a fost săvârșită Sfânta Liturghie, iar la finalul slujbei Preasfinția Sa a acordat Preacucernicului Părinte paroh Ioan-Sergiu Gaga o diplomă de apreciere pentru bogata sa activitate pastoral-misionară și administrativ-gospodărească desfășurată de la investirea cu marele har al preoției.

Localitatea Dobrin a fost menționată pentru prima dată în documente în anul 1423 cu numele maghiar Debren, ea aparținând mai întâi regatului Ungariei, însă făcând parte din Principatul Transilvaniei. După compromisul din 1867 dintre austrieci și ungurii din Imperiul Austriac, Principatul Transilvaniei dispare, astfel încât în 1876, Regatul Ungariei este împărțit în județe, Dobrin intrând în județul Sălaj (Szilágymegye). La sfârșitul primului război mondial, Imperiul Austro-Ungar a dispărut, iar Dobrinul a fost anexat României Mari, urmând ca între anii 1940-1944 să intre sub jurusdicția Ungariei, perioadă după care va aparține definitiv statului actual, România.

În ceea ce privește vatra spirituală trebuie menționat faptul că în Dobrin există două biserici: una de lemn și una de zid. Biserica de lemn din localitatea Dobrin a fost construită în 1720. Are un plan dreptunghiular cu absida altarului pătrată. Are acoperiș din șiță, peste care se înalță turnul cu foișor acoperit de baza lărgită a fleșei. Ancadramentul ușii de intrare este decorat cu chenare de frânghie și linii frânte, cu suprafețe de romburi, flancând cu patru rozete cercul de spirală ce marchează baza. Interiorul este pictat, însă ploile au șters de pe pereți decorațiunile interioare.

Actuala biserică de zid a fost construită cu mari sacrificii din partea credincioşilor parohiei Dobrin în timpul Preacucernicului Părinte Liviu Ungur, între anii 1994-2003, și a suferit de-a lungul timpului ample modificări, care au fost finalizate de tânărul și vrednicul preot Sergiu Gaga, între anii 2014-2016. Astfel, în interiorul locaşului de cult pardoseala a fost vopsită și acoperită cu mochetă, au fost înlocuite geamurile, s-a instalat un sistem de sonorizare, au fost montate policandrul și aplicele pentru iluminat, iar chipurile Ierarhilor au fost repictate. În exterior, biserica și soclul acesteia au fost revopsite, s-au montat jgheaburile pentru scurgerea apei și parazăpezile, gardurile și porțile au fost reparate și vopsite și a fost construit un lumânărar. De asemenea, locaşul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.




Liturghie Arhierească la Mănăstirea Rus

Luni, 15 august 2016, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Rus, din comuna Rus, Protopopiatul Jibou, cunoscută în părțile locului și sub denumirea de Mânăstirea „Sfânta Maria – Rus” s-a transformat într-o adevărată oază duhovnicească, la care au venit mii de credincioși, atât din împrejurimi, cât și din alte localități mai îndepărtate, pentru a-și găsi liniștea sufletească și pentru a cere în rugăciune ajutorul Fecioarei Maria. Cu ocazia sărbătoririi hramului, frumoasa poiană a mănăstirii a fost însuflețită de atmosfera de sărbătoare creată de prezența Preasfinţitului Părinte Petroniu, care a oficiat Sfânta Liturghie pe altarul de vară situat în poiana din vecinătatea așezământului monahal, înconjurat fiind de un numeros sobor de preoți, în frunte cu Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, consilierul social al Episcopiei Sălajului.

Comuna Rus este situată în partea nord-estică a județului Sălaj, pe Valea Someșului, la o distanță de 34 de kilometri de orașul Dej, 60 de kilometri de orașul Baia Mare și 70 de kilometri de orașul Zalău, mănăstirea fiind așezată chiar pe una din terasele din dreapta Someșului, cu acces din șoseaua națională, în partea de hotar numită Răfeni.

Mănăstirea „Sfânta Maria-Rus” a fost ctitorită din temelie, începând din anul 1997, sub coordonarea Preacuvioasei Maici Maria Terheșiu, stareța mănăstirii. În urmă cu 7 ani, a fost sfințită și piatra de temelie pentru biserica de zid, biserică ale cărei lucrări de ridicare au fost finalizate, locașul de cult urmând a primi cât mai curând și podoaba picturii.

În prezent, în cadrul mănăstirii se jertfește doar maica stareță, împreună cu părintele duhovnic Alexandru Tiță.








Liturghie Arhierească la Parohia Gălpâia

Duminică, 14 august 2016, credincioșii Parohiei Gălpâia au îmbrăcat straie de sărbătoare, fiind prezenți în număr mare la biserica satului. Bucuria a fost dată de prezența în mijlocul lor a Preasfințitului Părinte Petroniu, prilej cu care a fost săvârșită Sfânta Liturghie. La finalul slujbei, Preasfinția Sa a acordat părintelui paroh Mihai Dobocan, distincția de sachelar, în semn de apreciere a efortului și a activității rodnice depuse de acesta în ogorul Bisericii lui Hristos. Alături de Preasfinția Sa au slujit pe lângă părintele paroh și Preacucernicul Părinte Mihai-Adrian Dobocan, Consilierul Cultural al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Florin Dobocan, fratele părintelui paroh.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, toți credincioșii s-au îndreptat spre Căminul Cultural al satului, unde Preasfinția Sa a oficiat o slujbă de binecuvântare, în urma lucrărilor de modernizare efectuate în această perioadă.

Veche așezare românească, satul Gălpâia a fost atestat documentar pentru prima dată la 13 iulie 1350, într-un act oficial al regelui Ludovic al Ungariei. Prima biserică a satului despre care avem date este biserica veche din lemn, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, atribuită de tradiţie anului 1575. Biserica este construită din bârne de stejar, având acoperişul în două ape, fiind învelită cu şindrilă de brad. Interiorul bisericii a fost acoperit cu pictură, din care se mai păstrează doar puţine urme. Prispa cu arcade cioplite de pe latura de sud a fost adăugată în secolul al XVIII-lea, probabil în anul 1769, dată notată pe o grindă a peretelui de sud.

În anul 1939, prin grija Veturiei Goga, biserica a fost strămutată la Ciucea, în județul Cluj, în incinta conacului lui Octavian Goga.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, probabil după anul 1827, la Gălpâia a luat ființă o școală confesională. După tradiţia locală copiii învăţau carte într-o casă pusă la dispoziție de un sătean fruntaş. În fiecare an, alt sătean îşi punea la dispoziție casa pentru şcoală. Cântăreţii bisericii făceau carte pe rând cu copiii, fiecare câte o săptămână. La sfârşitul săptămânii, preotul făcea un mic examen ca să se convingă dacă într-adevăr cântăreţul s-a ocupat de copii.

Biserica actuală a satului a fost ridicată între anii 1930-1938, fiind târnosită de către episcopul Nicolae Colan al Clujului, la 13 iunie 1938. Biserica cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil este în formă de cruce, având dimensiunile de 17 m lungime și 7 m lăţime.

Tânărul părinte Mihai Dobocan, actualul paroh al satului, a fost hirotonit preot în data de 26 februarie 2012, de către Preasfințitul Părinte Petroniu și încă de la început s-a făcut iubit în rândul credincioșilor, remarcându-se prin hărnicia și dăruirea Preacucerniciei Sale. Pe lângă activitatea pastoral-misionară bogată, părintele Mihai s-a dovedit a fi și un bun gospodar, Preacucernicia Sa efectuând lucrări de înnoire atât la locașul de cult, cât și la casa parohială.






Școala de vară la Parohia ,,Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău

În perioada 8-12 august, Episcopia Sălajului a organizat, cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Petroniu, a doua ediţie a programului socio-educativ „Şcoala de vară Porolissum”. Acest program, în care sunt implicaţi 52 de copii, cu vârste cuprinse între 6-15 ani, îşi propune să ofere elevilor o alternativă de petrecere a timpului liber, în perioada vacanţei şcolare, derulând activităţi diferenţiate pe categorii de vârstă, în vederea dezvoltării unor abilităţi practice, de cunoaştere, artistice şi de socializare, în spiritul promovării valorilor moral -creştine.
Spaţiul desfăşurării acestor activităţi este oferit, la fel ca în ediţia anterioară, cu generozitate, de Şcoala Generală ,,Porolissum” din Zalău, locaţie în care, pe lângă atelierele de creaţie şi comunicare propuse copiilor de animatori de tineret, profesori, psihopedagogi şi artişti populari, coordonaţi de doamnele profesoare Ştefania Nechita şi Alina Blaj, se serveşte gratuit masa de prânz pe toată perioada programului.
O mare bucurie şi o vădită emoție le-au fost aduse copiilor, joi, odată cu vizita Chiriarhului nostru, Preasfinţitul Părinte Petroniu. Acesta le-a vorbit copiilor despre icoana pe sticlă, despre cuminţenie şi frumuseţea sufletească și a mulţumit voluntarilor implicaţi, împărţind tuturor iconiţe şi dulciuri.
Vineri, în cadrul unei excursii organizate la Castrul Roman din Moigrad, a avut loc un concurs de interpretare de pricesne în amfiteatrul vechiului municipiu roman Porolissum.
Toate creaţiile tinerilor creştini vor fi expuse spre vânzare în biserica ,,Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău, în vederea obţinerii unui fond din care, la începutul anului şcolar, vor fi ajutaţi cu rechizite şcolare şi îmbracăminte copiii proveniţi din familii cu venituri reduse.
Consilier social-filantropic
Pr. Claudiu Nechita



Festivități desfășurate la monumentul de la Guruslău

În după amiaza zilei de duminică, 7 august 2016, la monumentul de la Guruslău au avut loc ceremoniile de comemorare a victoriei trupelor voievodului Mihai Viteazul asupra oștirii principelui Sigismund Báthory.

La festivități, alături de oficialitățile județene și locale a participat și Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de un sobor de preoți, care, după intonarea imnului de stat al României, au oficiat o slujbă de pomenire a eroilor neamului. În continuare au fost rostite alocuțiuni de către prefectul județului Sălaj, reprezentantul Centrului Militar Județean Sălaj și primarul comunei Hereclean.

Festivitățile s-au încheiat cu depunerea de coroane din partea oficialităților și cu prezentarea onorului de către trupele de infanterie, trupele de jandarmi și cele ale ISU Sălaj.



Liturghie Arhierească la biserica ,,Sfânta Treime” din Zalău

Duminică, 7 august 2016, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia ,,Sfânta Treime” din Zalău, unde a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat fiind de un sobor de preoți și diaconi. Cu ocazia acestui eveniment deosebit, au participat numeroși credincioși, care au trăit alături de clerici, cu emoție în suflet, înălțătoarea slujbă a Sfintei Liturghii. La sfârșit, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat domnului Ioan Galiș, enoriaș al Parohiei ,,Sfânta Treime”, crucea sălăjană, în semn de apreciere pentru generoasa implicare a acestuia în activitățile și în lucrările de ajutorare și înfrumusețare, atât ale bisericii cu hramul ,,Sfânta Treime”, cât și ale altor biserici din Eparhia Sălajului.
Istoria bisericii ,,Sfânta Treime” din Zalău începe în prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, după terminarea primului război mondial şi realizarea unirii Ardealului cu România la 1 Decembrie 1918, s-a dorit în Zalău construirea unei biserici ortodoxe, deziderat realizat între anii 1925 – 1927, prin zidirea actualei bisericii cu hramul „Sfânta Treime”, aceasta fiind prima biserică românească din cărămidă ridicată în oraş. Terenul pentru construcţie a fost donat de statul român, pe locul unde se afla o fostă grădiniţă, care a fost transformată în casă parohială. Construcţia data din 1870, şi după multe modificări, a fost folosită ca şi casă parohială până în anul 2008.
Biserica a fost construită după planurile realizate de arhitectul Alexandru Floriansics, prin grija deosebită a preotului paroh de atunci Remus Roşca şi a epitropului Pompiliu Ţolca, preşedintele unei bănci româneşti din oraş, ultimul lăsând şi un caiet cu însemnări cu privire la greutăţile prin care a trecut în acei ani grei de după război, când în Zalău se aflau foarte puţini credincioşi ortodocşi români; circa 54 de familii. Clădirea are planul în cruce, lungimea de 24 m. şi lăţimea de 8 m. La zidirea Bisericii au participat puţinii, dar mărinimoşii credincioşi din oraş, ajutaţi de soldaţii şi ofiţerii din garnizoana Zalău. Prin grija epitropului, Pompiliu Ţolca s-a luat un împrumut bancar de aproximativ 600 000 lei, care datorită dobânzii va ajunge în 1932 la suma de 920 000 lei, şi care a reuşit să fie achitat prin donaţiile credincioşilor.
Biserica a fost păstorită de preotul Remus Roşca până în 1940, când, odată cu ocuparea Ardealului de nord de armatele hortisto- fasciste, acesta a fost expulzat din România, împreună cu epitropul şi profesorul Pompiliu Ţolca. Preotul Remus Roşca nu s-a mai întors în Zalău după război, ci s-a retras la Dej, unde a decedat revenind numai epitropul cu familia lui. În timpul ocupaţiei şi războiului, Parohia a rămas vacantă, Biserica ajungând într-o avansată stare de degradare. Din 1945 până în 1952 a fost condusă de către preotul Iacob Panga, care a reuşit să adune suma de 320 000 lei, cu care a reamenajat biserica, a confecţionat cu multă trudă mobilierul din lemn de stejar, adică 2 strane şi 51 de scaune în jurul pereţilor din naos, a repus sticla în geamuri, etc. Datorită acţiunilor anticomuniste, acesta a fost arestat în 1952 de Siguranţa statului şi închis timp de 6 ani , ajungând şi la canalul Dunăre – Marea Neagră. Între 1952 – 1953, preot paroh a fost Aurel Briscan, care a decedat la un an după numire.
Din 1953 până în 1997, Parohia a fost păstorită de preotul Traian Opriş, însă din 1958 a fost afiliată la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din oraş, până în 1984, când a fost reînfiinţată ca parohie de sine stătătoare. În această perioadă serviciile religioase s-au oficiat alternativ de preoţii de la Catedrală: Traian Opriş, Ioan Gâlgău şi Ioan Ghiurco. Serviciile alternative au continuat până în 1994, fiind oficiate de către protopopii Ioan Andreescu şi Ioan Pop, precum și de către preoţii Ştefan Lucaciu şi Ioan Pop. Din 1997 a fost numit preotul Iosif Ferenţ, iar din 1999 şi preotul Alexandru Horvat, însărcinat de P.S. Dr. Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei cu construirea Bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt” în cartierul Porolissum.
La Biserică s-au efectuat mai multe lucrări. Astfel, între anii 1985 – 1990 s-a introdus încălzirea centrală, s-a tencuit Biserica în interior şi în exterior, s-au confecţionat, din tei sculptat, un iconostas şi un candelabru, s-a pictat Biserica în tehnica „fresco”, de pictorul Tudor Costică, ajutat de Virgil Palade şi s-au făcut unele lucrări de împrejmuire.
Între anii 1997 şi 2005 s-a renovat casa parohială, s-a tencuit Biserica în exterior în terasit cu scene biblice creionate, s-a construit un spaţiu pentru lumânări, s-a schimbat pardoseala cu parchet stratificat, s-au montat geamuri termopan, s-au schimbat scaunele, s-au achiziţionat din Grecia: un un chivot, două icoane, o cruce şi două chipuri de heruvimi, necesare pentru Sfânta Masă, un candelabru şi mai multe candele. S-a refăcut instalaţia electrică şi instalaţia de termoficare, s-au refăcut gardul şi poarta, s-a construit o magazie şi un grup sanitar, s-a dotat Biserica cu cele necesare desfăşurării în bune condiţii a serviciilor religioase. Toate aceste lucrări s-au făcut din donaţiile benevole ale credincioşilor. Parohia şi credincioşii au contribuit de asemenea prin donaţii la achiziţionarea terenului şi construirea noului locaş de cult cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” din cartierul Porolissum, ajutându-l pe preotul Alexandru Horvat în eforturile depuse pentru înălţarea unui măreţ edificiu. În anul 2008 s-a construit o nouă casă parohială, iar în 2010 s-a amenajat curtea Bisericii. Actualmente biserica este păstorită de către Preacucernicii Părinţi Iosif Ferenţ, din 1997 şi Ioan Fărcaş, din 2004.






Liturghie Arhierească la Mănăstirea Voivodeni

Sâmbătă, 6 august, cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Voivodeni, cu prilejul hramului acestui aşezământ monahal, înconjurat fiind de un sobor de peste 15 preoţi şi diaconi şi în prezenţa a numeroşi credincioşi, care an de an vin la Sfânta Mănăstire pentru a se ruga într-un singur cuget Lui Dumnezeu și pentru a fi părtaşi la bucuria obştii mănăstirii în ziua hramului.
Mănăstirea Voivodeni este aşezată la marginea satului cu acelaşi nume, situat la graniţa judeţului Sălaj cu judeţul Cluj. Satul Voivodeni a fost atestat documentar în urmă cu aproape 700 de ani, odată cu atestarea documentară a satului pomenindu-se despre aşezarea unui eremit în hotarele acestui sat. Locul în care s-a nevoit acesta nu a fost uitat, el numindu-se Râmeţ. Aici, în Râmeţ, tradiţia locului spune că ar fi funcţionat un schit, iar după ce acesta s-a desfiinţat aici s-ar fi stabilit vatra satului.
Pornind de la aceste tradiţii locale, cosemnate în toponimia locurilor, în urmă cu 16 ani, s-a luat iniţiativa ridicării unei mănăstiri. Dorinţa de a reînvia o veche vatră monahală, rămasă în conştiinţa locuitorilor acestor meleaguri, a devenit realitate prin aprobarea acestui deziderat de către Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului şi Sălajului în 27 noiembrie 2000. În acest context, 2 ani mai târziu, respectiv în anul 2002, au venit la Voivodeni câțiva călugări de la Frăsinei pentru a reînnoda tradiția monahală a acestor meleaguri, întreruptă timp de trei sute de ani din cauza istoriei zbuciumate a Ardealului.
Lucrările efective au debutat în anul 2002, imediat după punerea pietrei de temelie la biserica schitului în data de 17 august, de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Până acum au fost construite un altar de vară, corpul de chilii, bucătăria, trapeza, anexele gospodăreşti şi un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”.
Astăzi obştea sfintei mănăstiri numără 4 vieţuitori, stareţ al acestui aşezământ monahal fiind Preacuviosul Părinte Protosinghel Ghelasie Spătăcean. În duminici şi sărbători mulţime de credincioşi sălăjeni şi nu numai îşi găsesc odihna şi liniştea duhovnicească în acest colţ de Tabor. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta, cu prilejul hramului, când au poposit la rugăciune sute de credincioşi.







Liturghie Arhierească la Parohia Cehu Silvaniei

În ultima duminică din iulie, a anului 2016, Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Cehu Silvaniei, Protopopiatul Zalău, unde a oficiat Sfânta Liturghie, pentru a trăi bucuria acestei zile deosebite, alături de preotul paroh, care a împlinit 20 de ani de pastorație și slujire în Biserica lui Hristos. Cu această ocazie, la sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat acestuia o diplomă de apreciere, ca urmare a bogatei și rodnicei sale activități desfășurate în această perioadă.
Orașul Cehu Silvaniei, situat la intersecția județelor Sălaj, Maramureș și Satu Mare, este așezat pe marginea Văii Sălajului și are în vecinătate satele: Ulciug, Horoatu-Cehului, Nadiș, Giurtelecu Hododului și Motiș.
Începuturile istorice ale acestui oraș se pierd în antichitatea daco-romană, de unde chiar și numele orașului, care ne amintește de ,,Țara Silvaniei/Terra Silvanorum”, de odinioară, bogată în codrii seculari.
Documentar, localitatea este amintită în anul 1318, la acea dată fiind cetate de lemn. În anul 1405 este amintit ca sat românesc (villae olachales), cu numele ,,Chechy”. Prin anii 1566-1569 este amintit ca centru urban. În epoca modernă, orașul este Centru de Plasă al zonei de ,,Sub Codru”, Centru de Raion (1950-1968), iar odată cu reforma administrativ-teritorială a țării (1968), Cehu Silvaniei este declarat oraș, ajungând până la 10000 de locuitori. În prezent orașul are aproximativ 7000 de locuitori, proporția fiind de 30% români și 70% maghiari.
Parohia din Cehu Silvaniei ia ființă în anul 1922, odată cu numirea preotului Ilie Călăuz, care păstorește între anii 1922-1952. În anul 1932 este numit protopop al Districtului Silvaniei. Între anii 1953-1957 protopop al Raionului Cehu Silvaniei, regiunea Baia Mare, Episcopia Oradiei este preotul Petru Pop. Între 1958-1961 protopopiatul este condus de preotul Mihail Tostogan. Din data de 1 octombrie 1961 până în 30 martie 1968, protopop este preotul Andrei Măntăluță. La această dată este pusă în aplicare noua organizare administrativă a țării, Protopopiatul Cehu fiind desființat și rămânând parohie, cu filia Nadiș, aparținând de Protopopiatul Zalău. Între 1 aprilie 1968 și 1 decembrie 1980 revine, de această dată ca paroh, preotul Mihail Tostogan. Din data de 1 ianuarie 1981 până la 1 septembrie 2001 paroh la Cehu Silvaniei este preotul Ștefan Vădeanu. Cu data de 1 aprilie 2000 se înființează și postul de preot slujitor prin numirea părintelui Ioan Șandor. Actualul paroh, Radu Marius Barbor și-a început activitatea cu data de 1 noiembrie 2001.





Liturghie Arhierească la Parohia Bănișor

În duminica a cincea după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Bănișor, Protopopiatul Șimleu Silvaniei. Cu acest prilej de nespusă bucurie pentru locuitorii acestei comune, care s-au adunat la Sfânta Biserică într-un număr impresionant, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat fiind de un frumos sobor de preoți și diaconi. În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru preot pe diaconul Vasile Mureșan, pe seama Parohiei Lemniu, din Protopopiatul Jibou. De asemenea, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Ioan-Dorin Torcoș, pe seama paraclisului Sfântul Evanghelist Luca, de la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului.
Bănișorul e atestat documentar încă din anul 1213, dar pe teritoriul lui există urme de locuire încă din epoca bronzului (3500-1150 î.Hr). În primele documente în care este menţionat Bănişorul, el se confundă cu satul Ban. Abia în 1481, el este denumit distinct: Banul de Jos. Această denumire, precum şi cea care a urmat mai apoi, adică Bănişor, ne îndreptăţeşte să credem că mai întâi a fost Banul, iar Bănişorul s-a desprins, din el. Documentul în care a fost menţionat pentru prima dată este „Registrul de la Oradea” al Capitlului Episcopiei Catolice din Oradea care menţiona procesele pe care le-a judecat între anii 1208-1235. Printre aceste procese este menţionat, în anul 1213, şi cel între Golsa şi Sedun, locuitori ai satului Ban. Câţiva ani mai târziu, la 1341, Ban/Bănişorul apare în documente ca fiind ,,possessio olachalis” (posesiune de români).
În ceea ce privește vatra spirituală trebuie menționat faptul că înaintea actualei biserici, în Bănișor au existat încă două biserici de lemn foarte vechi despre care avem două însemnări. Prima aparţine istoricului ungur Petri Mor şi este cuprinsă în capitolul despre Bănişor din «Monografia judeţului Sălaj» vol. 3, apărută la Budapesta în anul 1902. ,,În Bănişor, populaţia de religie greco-catolică are o biserică de lemn ce datează de la mijlocul secolului al XVI-lea. Biserica are o lungime de 11m şi o lăţime de 4,5 m. Altarul ocupă trei laturi dintr-un octogon. Turnul e scund şi are o secţiune pătrată cu părţile laterale deschise. Pereţii interiori sunt pictaţi cu scene din noul testament şi cu figuri de sfinţi şi patriarhi. Biserica este un loc anual de pelerinaj şi a inspirat, probabil şi arhitectura celorlalte biserici din zona Silvaniei. Evidenţa matricolă a bisericii datează din 1824. De biserică ţine o şcoală, cu o singură clasă, construită în 1883”.
A doua însemnare aparţine lui Dionisie Stoica şi lui Ioan Lazăr şi este cuprinsă în capitolul dedicat Bănişorului din ,,Schiţa monografică a Sălajului” apărută la Şimleu Silvaniei în anul 1908. ,,Despre biserica veche, dărâmată la 1896, poporul povesteşte că a fost una din cele mai vechi biserici din Sălaj şi că pe timpul când s-a edificat erau numai şapte familii în sat. Nava bisericii era de 3 orgi lăţime şi lungime, iar altarul era aşa de mic, încât preotul numai cu greu îl putea înconjura. În această biserică s-a adăpostit mai întreg poporul din comună pe timpul năvălirilor tătarilor sub Bela IV”. Este vorba, cu siguranţă, de două biserici diferite. Cea mai veche este cea descrisă de Dionisie Stoica şi Ioan Lazăr, existentă la data marii năvăliri tătare din timpul regelui ungur Bela IV(1241) şi demolată în secolul XVI atunci când s-a construit cea de a doua biserică, cea descrisă de Petri Mor şi care este de fapt, cea care s-a demolat la 1896, fiind înlocuită de actuala biserică din cărămidă construită între anii 1894-1896.
Actuala biserică de zid construită cu mari sacrificii din partea credincioşilor parohiei Bănişor în timpul pr. Ioan Moldovan între anii 1894-1896, a suferit de-a lungul timpului ample modificări. În anul 1960 s-a făcut o reparaţie capitală în exterior, consolidându-se biserica cu contraforţi, reparându-se tot atunci şi turnul, preot fiind Tudor Gorea. Între 1990-1991 s-a tencuit în terasit exteriorul bisericii, iar între 1994-1995 s-a executat catapeteasma nouă, pregătindu-se interiorul pentru pictura în frescă, preot fiind din 1986 Iosif Ferenţ. Pictura din interior a fost făcută între 1995-1997 de către pictorul Florin Negruţ din Oradea. După anul 2005 s-au schimbat ferestrele, ușile, acoperișul și coiful bisericii. Astăzi, biserica din Bănișor prin felul cum arată, nu trădează vechimea de 120 de ani, ci mai degrabă poartă amprenta unei biserici noi datorită jertfelniciei credincioșilor ei.
Dacă întru început biserica purta hramul ,,Schimbarea la față”, datorită afluxului mare de credincioși care veneau aici din satele învecinate la praznicul ,,Adormirii Maicii Domnului”, ea și-a însușit acest hram de la începutul anilor ”70.






www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro