www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Hramul bisericii Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei

Ziua de 23 aprilie are o însemnătate aparte pentru ostașii țării, întrucât în această zi este sărbătorită Ziua forțelor terestre, cunoscută de către toți drept Ziua Armatei, aceasta pentru că Armata română este pusă sub ocrotirea spirituală a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință. Pentru cadrele militare ale Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania” din Şimleu Silvaniei sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe are o conotație deosebită, întrucât Sfântul Gheorghe este ocrotitorul spiritual sub a cărui ocrotire a fost pusă frumoasa biserică de lemn din incinta garnizoanei. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La slujbă au participat cadrele militare în frunte cu domnul colonel Mircea Fechete, împuternicit la comanda Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania”, personalul civil angajat, precum și numeroși credincioși din Șimleu Silvaniei care duminică de duminică și sărbătoare de sărbătoare participă aici la sfintele slujbe.

La final, după rostirea cuvântului de învățătură de către Preasfințitul Părinte Petroniu, părintele Ioan Crâșmaru a mulțumit Ierarhului pentru bucuria de a fi alături de cadrele militare la hramul bisericii. La ieșirea din biserică, celor prezenți la slujbă li s-a oferit o mică gustare, în cortul militar amenajat în vecinătatea locașului de cult.

Părintele Ioan Crâşmaru, preotul de caritate al Regimentului 69 artilerie mixtă „Silvania”, activează în cadrul acestei structuri a Ministerului Apărării Naționale din anul 2004. Inițial, slujbele religioase erau săvârșite într-o capelă amenajată în incinta bibliotecii, ca mai apoi să se purceadă la ridicarea unei biserici din lemn. Aceasta a prins contur în mod special cu sprijinul material al cadrelor militare, care lunar au contribuit din propriul salariu pentru construcția bisericii, așa încât în anul 2011 aceasta era deja ridicată. Biserica pusă sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost târnosită de către Preasfințitul Părinte Petroniu la data de 3 iulie 2011, în prezența cadrelor militare şi a personalului civil angajat, a oficialităților județene și locale, dar și a credincioșilor din orașul Șimleu Silvaniei.







Părintele Profesor Dumitru Abrudan în conferință la Zalău

Joi, 21 aprilie 2016, la ceas de seară, la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a avut loc o nouă întâlnire în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate”, organizate de către Episcopia Sălajului, în parteneriat cu Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Invitatul acestei seri a fost Preacucernicul Părinte Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, de la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Perioada specială de pregătire în care ne aflăm a dat și tema conferinței - "Postul, urcuș duhovnicesc". Părintele profesor a arătat că originea postului celui Mare se află în drumul Mântuitorului de la Ierihon la Ierusalim, pentru că așa cum a urcat Mântuitorul din Ierihon spre Cetatea Sfântă unde a fost răstignit, a murit și a înviat, așa și postul este urcușul nostru duhovnicesc spre moartea păcatului și învierea spirituală. În continuare, părintele profesor a prezentat cele două aripi ale urcușului nostru duhovnicesc spre Înviere – postul și rugăciunea și importanța acestora.

Partea a doua a conferinței a fost dedicată întrebărilor venite din sală. Astfel, în baza întrebărilor, părintele Dumitru Abrudan a vorbit despre importanța Psaltirii în cultul ortodox, despre sărbătoarea evreiască Purim sau despre postul iudaic și postul creștin.

Părintele Dumitru Abrudan și-a manifestat bucuria de a fi prezent la Zalău, cu acest prilej având plăcerea de a-și revedea foștii studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu sau de la Facultatea de Teologie din Oradea. Chiar Preasfințitul Părinte Petroniu și-a pregătit lucrarea de licență cu părintele profesor Dumitru Abrudan, având ca temă subiectul „Moise la interferenţa realităţii istorice şi a reflecţiilor patristice”.

Părintele Dumitru Abrudan este absolvent al Institutului Teologic Universitar din Sibiu (1956-1960). Între 1960-1963 a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, secția biblică (Vechiul Testament și Limba ebraică), iar în perioada 1972-1973 a urmat cursuri de specializare la Universitatea Ebraică din Ierusalim. În 1978 obține titlul de Doctor în Teologie în domeniul Studiului Vechiului Testament și al limbii ebraice, la Institutul Teologic Universitar din București, sub coordonarea pr. prof. dr Mircea Chialda cu teza: "Creștinismul și mozaismul în perspectiva dialogului interreligios". Părintele Dumitru Abrudan a fost prorector al Institutului Teologic Universitar din Sibiu între anii 1979-1991 și decan al aceleiași facultăți între anii 2000-2004. De asemenea, Preacucernicia Sa a avut un mare aport la înființarea facultăților de teologie din Cluj-Napoca, Alba-Iulia și Oradea, la cea din urmă fiind decan în perioada 1992-2000.







„Noi ştim să ne preţuim valorile!“

Data de 18 aprilie marchează, începând cu anul 1984, Ziua Mondială a Monumentelor şi Siturilor, în vederea conştientizării diversităţii patrimoniului la nivel mondial, a vulnerabilităţii acestuia şi, în consecinţă, a eforturilor necesare pentru protecţia şi conservarea sa.
Printr-un demers comun, pornind de la realitatea care conferă judeţului Sălaj titlul de judeţ cu cel mai mare număr de biserici de lemn-monument istoric (68), Episcopia Sălajului şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu a județului Sălaj au iniţiat proiectul “Noi ştim să preţuim valorile!”. Prin acest proiect, tineri voluntari ai Centrului de voluntariat “Sfântul Nicolae din Zalău” vor participa în perioada aprilie-septembrie 2016 la acţiuni de informare, ecologizare şi punere în valoare a monumentelor istorice din judeţ.
Prima acţiune a acestui proiect s-a desfăşurat luni, 18 aprilie 2016 şi a avut ca obiectiv cunoaşterea istoriei, a particularităţilor arhitecturale şi a importanţei pe care au avut-o bisericile de lemn din comuna sălăjeană Creaca. Concluzia acestei acţiuni a fost exprimată la finalul zilei de către cei 25 de tineri voluntari, care, după expunerile preoţilor parohi, ale Doamnei Director Doina Cociş, şi după vizitarea Muzeului Satului din Localitatea Borza, au afirmat prin prezenţa, implicarea şi motivarea lor: „Noi ştim să ne preţuim valorile!“

Pr. Claudiu Nechita



Conferință a Părintelui Prof. Univ. Dr. Ștefan Iloaie la Zalău

La Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în prezența Preasfințitului Părinte Petroniu, joi, 31 martie 2016, a avut loc o nouă întâlnire în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate”. Promotorul acestui eveniment, Episcopia Sălajului, a avut un nou invitat de seamă în prezența Preacucernicului Părinte Prof. Univ. Dr. Ștefan Iloaie, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Preacucernicia Sa a susținut comunicarea cu titlul "Responsabilitatea morală sub presiunea lumii moderne".

Comunicarea a fost structurată pe trei părți. Prima parte a avut ca subiect „Responsabilitatea ca fenomen uman fundamental”. Astfel, Părintele Ștefan a arătat că responsabilitatea face parte din structura fiinţei omului, fiind elementul specific al deontologiei relaţiilor inter-umane. Totodată, responsabilitatea presupune capacitatea de asumare atât a valorilor cât și a nonvalorilor. Ea impune un răspuns faţă de o autoritate, ajungând până la autoritatea supremă – Dumnezeu. Un lucru important este faptul că responsabilitatea se realizează conştient şi liber și totodată determină raţionalitatea și spiritualitatea omului.

Părintele Ștefan a vorbit în continuare despre implicațiile pe care le aduce responsabilitatea, precum și despre specificul responsabilității morale. Astfel, responsabilitatea implică relații multiple, între săvârşitor şi fapta săvârşită sau nesăvârşită, între faptă şi consecinţele ei, ș.a..

Responsabilitatea umană are trei mari direcții: faţă de sine, faţă de aproapele și faţă de societate și față de Dumnezeu.

De asemenea, părintele profesor a subliniat faptul că responsabilitatea este infinită, consecințele acțiunilor noastre mergând până la judecata obștească de apoi.

Obiectul celei de-a doua părți a conferinței a avut ca temă provocările lumii contemporane, fiind atinse subiecte precum secularizarea și globalizarea, individualizarea, dezvoltarea cercetării ştiinţifice fără precedent și a tehnologizării și dezvoltarea biotehnologică sau biologizarea excesivă. Însă toate provocările sunt în legătură cu omul sau îi sunt destinate omului.

În cea de-a treia parte a fost atinsă problema responsabilității morale în lumea modernă. Astfel a fost expusă atenției devalorizarea familiei, vorbindu-se despre cauzele divorțurilor, creșterea numărului de familii monoparentale și indiferenţa mediului familial faţă de copii.

O mare grijă pe care societatea contemporană și noi creștinii în special o purtăm este aceea a tinerilor care manifestă deja dezinteres pentru valorile familiei. De asemenea, mulți dintre aceștia sunt blazaţi dinainte de a se căsători, deoarece îşi încep viaţa intimă devreme, îşi schimbă des partenerii, fie în concubinajul de durată, fie în cel pe termen scurt şi foarte scurt și nu sunt pregătiţi pentru asumarea responsabilităţii în îndeplinirea obligaţiilor de familie.

În continuare părintele Ștefan a vorbit despre impactul biotehnologiilor asupra principalelor etape din viață începând de la naștere, trecând prin etapa menținerii tinereții trupului și încheind cu actul morții. Astfel s-a vorbit despre metodele de reproducere in-vitro, dar și despre conceptul de moarte cerebrală. În urma acestora se pune întrebarea: „Care sunt frontierele care ne sunt permise în biotehnologie pentru a ne păstra o conștiință morală curată?”, subliniindu-se astfel responsabilitatea în actul bioetic.

Analizând toate aceste fapte se cere reîntemeierea conștiinței creștine, a responsabilizării, a responsabilităţii asumate și a reafirmării frumuseții sau valorii omului. Concluzia comunicării a fost că „Viaţa este responsabilitatea însăşi”!

Partea a doua a întâlnirii a fost dedicată întrebărilor venite din sală, întrebări la care părintele Ștefan a răspuns cu obiectivitate, captivând auditoriul.

Părintele Prof. Univ. Dr. Ștefan Iloaie este doctor în teologie din anul 2003, specializarea Preacucerniciei Sale fiind „Morala creştină şi spiritualitata ortodoxă”. Din anul 2013 este profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din anul 2014 este și îndrumător de doctorat în cadrul aceleiași facultăți. De asemenea, Preacucernicia Sa este directorul de departament la Facultatea de Teologie, precum și Directorul Centrului de Bioetică al Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Părintele Ștefan Iloaie este membru al „UNESCO Chair in Bioethics. International Forum of Teachers”, membru al Fundaţiei „Association of Bioethicists in Central Europe” (BCE), membru al „Verein zur Förderung des internationalen wissenschaflichen Dialogs im Bereich der Bioethik” din Viena, membru al Societății Române de Bioetică, membru al „Academic Society for the Research of Religions and Ideologies” (SACRI-SCIRI), membru al „Centrului de Studii Ecumenice şi Interreligioase” al Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca și membru al Centrului „Ioan Lupaş” al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Activitatea editorială a Preacucerniciei Sale este de asemenea complexă amintind faptul că este autorul a șase volume, editorul a 14 volume, și autorul a peste 200 de studii și articole, susținând totodată numeroase conferințe atât în țară cât și în străinătate.







10 ani de la reîntemeierea Mitropoliei Clujului, serbați la Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca

10 ani de la reîntemeierea Mitropoliei Clujului au fost sărbătoriți vineri, 25 martie 2016, de praznicul Bunei Vestiri la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca. Mii de clujeni au participat la Sfânta Liturghie, oficiată de la ora 9:30 de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

Au făcut parte din sobor: ÎPS Pavlos, Mitropolit de Drama și exarh al Macedoniei, ÎPS Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ÎPS Iosif, Arhiepiscopul Parisului și Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, ÎPS Arhiepiscop Ciprian al Buzăului și Vrancei, PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, PS Petroniu, Episcopul Sălajului, PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei și PS Iustin Sigheteanul, Arhiereul-vicar al Maramureşului şi Sătmarului.

Au luat parte la slujbă PS Vasile Someşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, PS Florentin Chrihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, precum și oficialități județene, personalități din lumea culturală şi academică și reprezentanți ai autorităților civile şi militare.

Secretarul de stat pentru Culte, Victor Opaschi a primit la finalul Liturghiei din partea ÎPS Părinte Andrei, crucea arhiepiscopală, cea mai mare distincție a Eparhiei pentru mireni. La rândul său, Mitropolitul Clujului a primit din partea prefectului judeţului Cluj, Gheorghe Vușcan, cea mai înaltă distincţie a Instituţiei Prefectului, „Onoare pentru Cluj”. De asemenea, ÎPS Andrei a primit în dar din partea PS Petroniu și a PS Iustin Sigheteanul, o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, mai ales că Maica Domnului este protectoarea nu doar a Catedralei Mitropolitane, ci și a Eparhiei.

www,radiorenasterea.ro



Patriarhia Română susţine „Marşul pentru viaţă 2016. Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”

Patriarhia Română binecuvintează şi susţine Marşul pentru viaţă 2016. Pentru viață, pentru femeie, pentru familie, organizat de mai multe asociaţii şi organizaţii nonguvernamentale creştine din România în ziua de sâmbătă, 26 martie 2016, în numeroase oraşe din ţară.

Potrivit învăţăturii Bisericii, avortul este o crimă comisă împotriva unei fiinţe (persoane) nevinovate care nu se poate apăra. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea că astăzi familia se confruntă adesea cu violenţa domestică, divorţul, avortul, abandonul copiilor de către părinţi şi al părinţilor vârstnici şi bolnavi de către copii, delincvenţa juvenilă, indiferenţa faţă de suferinţa altora, suicidul, dorinţa de câştig material imediat şi cu orice preţ, alcoolismul şi drogurile, concubinajul etc.

Din nefericire, avortul, divorțul şi scăderea natalității au devenit fenomene dramatice pentru societate, având ca prim efect negativ diminuarea populației României. Reamintim că în perioada 1958-2008, în România, au fost avortaţi peste 22 milioane de copii. Această tristă statistică plasează România pe locul doi în lume, după Rusia, în ceea ce privește numărul de avorturi raportat la populația existentă (116,5%).

Biserica Ortodoxă Română binecuvintează şi încurajează adopţia şi îndeamnă parohiile să ajute familiile cu mulţi copii vulnerabile social și, totodată, să susțină educarea tinerei generații în spiritul valorilor familiei creştine tradiţionale şi să apere permanent darul vieţii umane.

Din aceste nobile considerente, Marşul pentru viaţă 2016. Pentru viață, pentru femeie, pentru familie va fi mediatizat de Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române.

În Sălaj, marșul se va desfășura sâmbătă, 26 martie, după cum urmează:

La Zalău, începând cu orele 11.00, pe traseul Sala Sporturilor - Platoul de Marmură;

La Șimleu Silvaniei, începând cu orele 11.00, pe traseul Biserica Ortodoxă Nr. 1 - Str. 1 Decembrie 1918 - str. Gării - str. Gheorghe Lazăr - Biserica Greco-Catolică;

La Jibou, începând cu orele 10.00, de la Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” la Biserica „Sfântul Proroc Daniel”.

La marș sunt așteptați credincioși și reprezentanți ai tuturor comunităților religioase din județ.

Episcopia Sălajului susține orice demers menit să promoveze demnitatea persoanei umane.



Mesaj de compasiune şi solidaritate cu poporul belgian

Cu durere şi îngrijorare am aflat de atentatul terorist din dimineaţa zilei de 22 martie 2016 din Bruxelles, în urma căruia şi-au pierdut viaţa 34 persoane, iar alte 136 au fost rănite.

În aceste momente dificile pentru poporul belgian, ne rugăm pentru odihna sufletelor celor decedați, pentru consolarea familiilor îndoliate şi pentru însănătoşirea celor răniţi.

Ne exprimăm solidaritatea cu poporul belgian greu încercat acum, precum şi îngrijorarea faţă de escaladarea terorismului în spaţiul european.

Ne rugăm lui Dumnezeu pentru pacea, înţelegerea şi buna convieţuire între oamenii de etnii, culturi şi credinţe religioase diferite.



† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

www.basilica.ro



Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2016


Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi Preaiubiţilor credincioşi
din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl,
Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!


Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
iubiţi credincioşi şi credincioase,

Binecuvântat să fie Dumnezeu Care ne-a învrednicit să prăznuim, şi în acest an, Duminica Ortodoxiei şi să continuăm urcuşul nostru duhovnicesc, prin post şi rugăciune, către slăvita sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Duminica de astăzi este, ca toate Duminicile, o Zi a Domnului şi o Zi a Învierii, fiind ziua cea dintâi a săptămânii (Matei 28, 1), dar ea este totodată şi sărbătoarea dreptei credinţe, este „hramul” Ortodoxiei, pe care îl cinstim în fiecare an, de peste douăsprezece veacuri.

Ortodoxia, pe care o sărbătorim astăzi, este Biserica lui Hristos pe pământ[1]şi a fost întemeiată de însuşi Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos Mântuitorul, „pe temelia apostolilor şi a prorocilor” (Efeseni 2, 20). Această Biserică păstrează, de două milenii, neschimbată învăţătura Întemeietorului ei şi rânduiala Sfinţilor Apostoli, în forma stabilită de Sfinţii Părinţi şi de Sinoadele ecumenice.

Ortodoxia este credinţa mântuitoare, în centrul căreia se află adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ne-a fost descoperit de Dumnezeu prin profeţi, iar „în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul” (Evrei 1, 2). Ea este credinţa pecetluită cu sânge de mucenicii celor două milenii de creştinism, dar şi de cei care-şi jertfesc viaţa pentru Hristos în timpul nostru.

Începuturile sărbătorii de astăzi se leagă de luptele pentru restabilirea cin­stirii sfintelor icoane, interzisă în urma edictului emis de împăratul bizantin Leon al IlI-lea Isaurul (717-741), în anul 727, acesta fiind un duşman al cinstirii sau al cultului icoanelor. Însă un mare teolog, Sfântul Ioan Damaschin, vieţuitor în mănăstirea Sfântul Sava din pustiul Iudeii, a contestat atunci dreptul împăratului de a interveni în problemele Bisericii şi a precizat că singura autoritate compe­tentă în materie de credinţă este Sinodul episcopilor. „Ne supunem ţie, împărate - spune Sfântul Ioan Damaschin - în lucrurile care privesc viaţa, dăjdiile, vămile, încasările şi cheltuielile, în toate ale noastre încredinţate ţie; dar în ce priveşte conducerea Bisericii, avem pe păstori, pe cei care ne-au grăit nouă cuvântul şi care au formulat legislaţia bisericească”[2].

După mai bine de cinci decenii de mari tulburări pricinuite de potrivnicii icoanelor (numiţi iconoclaşti), împărăteasa Irina (t 802), în calitate de regentă, cu sprijinul patriarhului Tarasie al Constantinopolului (784-806), a convocat în anul 787 Sinodul al VII-lea Ecumenic la Niceea, în provincia Bitinia din Asia Mică, pentru a se pronunţa în privinţa cinstirii sfintelor icoane. Sinodul s-a ţinut între 24 septembrie şi 13 octombrie 787 şi a hotărât că este permis şi chiar folo­sitor şi bineplăcut lui Dumnezeu a picta icoane liturgice şi a le cinsti. Pe de altă parte, Părinţii Bisericii au precizat că sfintele icoane trebuie cinstite deoarece pe ele sunt zugrăvite chipurile unor persoane sfinte, iar cinstirea adusă sfintelor icoane nu se adresează materiei icoanei (lemnului), ci persoanelor pictate pe icoane. Prin urmare, cinstirea sfintelor icoane nu este idolatrie. Din nefericire, însă, lupta potrivnicilor cinstirii sfintelor icoane nu s-a încheiat în anul 787, ci a continuat, cu mici întreruperi, încă aproape cincizeci de ani. În tumultul acelor lupte împotriva icoanelor, au fost distruse o mulţime de icoane, adevărate comori ale credinţei, spiritualităţii, evlaviei şi artei iconografice ortodoxe, multe biserici şi mănăstiri fiind deposedate de icoanele Domnului nostru Iisus Hristos, ale Maicii Domnului, ale îngerilor şi ale sfinţilor. Atunci, mulţi credincioşi ortodocşi au plătit cu viaţa sau au fost nevoiţi să ia calea exilului pentru curajul de a apăra sfintele icoane. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, în cele din urmă, ortodocşii apără­tori ai sfintelor icoane au biruit. Convinşi că una este idolul păgân sau chipul cio­plit, şi altceva este sfânta icoană, chipul unei fiinţe cereşti sau al unui sfânt, creştinii ortodocşi nu au cedat în faţa celor care se împotriveau cinstirii icoa­nelor, şi, astfel, credinţa ortodoxă a învins.

Împărăteasa Teodora a Bizanţului (842-846), împreună cu patriarhul Metodie, a convocat un sinod la Constantinopol, pentru ziua de 11 martie 843. Acest sinod a declarat valabile toate hotărârile celor şapte Sinoade ecumenice, a resta­bilit cultul sau cinstirea sfintelor icoane şi i-a anatemizat pe toţi iconoclaştii şi pe toţi ereticii. Întrucât hotărârea aceasta a fost luată în ajunul primei duminici din Postul Mare, duminica aceea a fost numită Duminica Ortodoxiei, zi în care Biserica Ortodoxă serbează dreapta credinţă în plinătatea ei şi totodată biruinţa asupra tuturor ereziilor. De atunci, Duminica Ortodoxiei a fost introdusă în ca­lendarul Bisericii, devenind o zi de aleasă cinstire a tuturor celor care au apărat dreapta credinţă şi sfintele icoane, o zi în care ne unim în rugăciune cu toţi creştinii ortodocşi din ţară şi de pretutindeni, o zi în care, în mod deosebit, ne simţim în comuniune cu toţi sfinţii, din toate timpurile, dar mai ales cu martirii, mărturisitorii şi cuvioşii care şi-au dăruit viaţa Domnului Hristos, pentru apărarea dreptei credinţe şi cinstirea sfintelor icoane.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Sfânta Scriptură ne învaţă că omul a fost creat „după chipul lui Dumnezeu” (Facere 1, 27), iar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este „chipul lui Dumnezeu cel nevăzut” (Coloseni 1, 15). Aşa după cum scrie Sfântul Ioan Damaschin: „... când vezi că cel fără de trup S-a făcut pentru tine om, atunci vei face icoana chipului său omenesc. Când cel nevăzut S-a făcut văzut în trup, atunci vei înfăţişa în icoană asemănarea celui care S-a făcut văzut. Când cel fără de corp, fără de formă, fără de greutate şi calitate, fără mărime, din prici­na superiorităţii firii Lui «a luat chip de rob» (Filipeni 2,7) [...], atunci zugrăveşte-I icoana şi aşază, spre contemplare, pe acela care a primit să fie văzut. Zugrăveşte coborârea Lui fără nume, naşterea din Fecioară, botezul în Iordan, schimbarea la faţă de pe Tabor, pătimirile, moartea, minunile [...], zugrăveşte-le pe toate şi prin cuvânt şi prin culori”[3].

Acelaşi Sfânt, Ioan Damaschin, arată, mai departe, că „odinioară Dum­nezeu cel necorporal şi fără formă nu se zugrăvea deloc. Acum, însă, prin fap­tul că Dumnezeu S-a arătat cu trup, a locuit printre oameni, fac icoana chipului văzut al lui Dumnezeu” [4].

Desigur, între icoană şi persoana zugrăvită pe ea există o legătură harică realizată prin sfinţirea icoanei, adică o legătură duhovnicească între icoană şi Hristos sau între icoană şi sfinţii Lui, făcând-o astfel vrednică de cinstire, aşa cum ne învaţă tot Sfântul Ioan Damaschin, zicând: „Dacă nu te închini icoanei nu te închini nici Fiului lui Dumnezeu, care este icoana vie a nevăzutului Dumnezeu şi chip cu totul asemenea. Mă închin icoanei lui Hristos - spunea Sfântul Părinte - ca unul ce este Dumnezeu întrupat, icoanei Născătoarei de Dumnezeu, Stăpâna tuturor, ca una ce este Maica Fiului lui Dumnezeu, icoanei sfinţilor, ca unii ce sunt prietenii lui Dumnezeu [...]; mă închin icoanei acelora care au trăit călcând pe urmele Lui, zugrăvesc biruinţele şi pătimirile lor, pen­tru că prin ele mă sfinţesc şi mă aprind de râvna de a le imita”5. Urmându-i pe sfinţi devenim şi noi icoane vii ale lui Dumnezeu, Cel Sfânt, în măsura în care dobândim prin har asemănarea cu El. Astfel, sfânta icoană nu rămâne pentru noi o simplă bucată de lemn sau de pânză pictată, ci ne pune în legătură spirituală (de rugăciune) cu Hristos şi cu toţi sfinţii, ne susţine comunicarea şi comuniunea cu persoanele sfinte, al căror ajutor şi a căror prezenţă le simţim în suflet când ne închinăm cu credinţă şi sărutăm cu evlavie sfintele icoane.

În acelaşi timp, sfintele icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos, ale Maicii Sale, ale îngerilor şi ale sfinţilor nu sunt doar opere de artă, ci în ele vedem mo­dele sfinte de vieţuire creştină pe care suntem chemaţi să le urmăm în viaţa noastră, dacă răspundem cu iubire la iubirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor faţă de noi. Aşadar, icoana lui Hristos ne ajută să ne rugăm, să ne apropiem de Hristos, şi să ne împărtăşim de lumina Sa. De asemenea, icoanele Maicii Domnului şi ale tuturor sfinţilor ne întăresc în lupta noastră duhovnicească spre a dobândi mântuirea şi viaţa veşnică.

Totodată, trebuie să preţuim şi rolul instructiv şi educativ al sfintelor icoane. Rugându-ne în faţa sfintelor icoane, întipărim în memorie viaţa şi faptele minunate ale Mântuitorului Iisus Hristos, izvorâte din iubire milostivă, dar şi din credinţa, evlavia, râvna, nevoinţele şi jertfelnicia sfinţilor, care ne sunt de mare folos în săvârşirea faptelor bune şi în dobândirea sfinţeniei. „Nu am prea multe cărţi -spune Sfântul Ioan Damaschin - şi nici nu am timp liber pentru a citi; intru însă în biserică, spitalul obştesc al sufletelor, înăbuşit de gânduri, ca de nişte spini; podoaba picturii mă atrage să mă uit, îmi desfătează vederea ca o livadă şi, pe nesimţite, slava lui Dumnezeu pătrunde în suflet. Am primit răbdarea mucenicu­lui, răsplata cununilor şi mă aprind, ca prin foc, cu dorinţa de a-l imita. Căzând la pământ, mă închin lui Dumnezeu, prin mijlocirea mucenicului şi mă mântui”6.

Iată cât de necesare sunt sfintele icoane în viaţa noastră! Ele ne conduc la sfinţenie, la Dumnezeu. Fără sfintele icoane, lumea noastră spirituală ar fi mult mai săracă. Având însă în biserică şi în casă sfintele icoane, avem în faţa noastră un izvor de lumină, de spiritualitate, de puritate şi de frumuseţe cerească. Prin urmare, avem datoria de a cinsti sfintele icoane, de a le apăra şi de a le iubi, deoarece sfintele icoane ne amintesc permanent adevărul credinţei că Hristos Domnul este pururea cu noi în Biserica Sa (cf. Matei 28, 20), împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, cu cetele îngereşti şi cu toţi sfinţii lui Dumnezeu.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Prin hotărârea Sinodului al VII-lea ecumenic din anul 787, Biserica noastră dreptmăritoare a preluat şi a oficializat învăţătura Sfântului Ioan Damaschin cu privire la cinstirea sfintelor icoane şi la importanţa pe care ele o au în viaţa litur­gică a Bisericii şi a fiecărui creştin ortodox. Această învăţătură nu a fost valabilă doar pentru veacul al VlII-lea, ci pentru toate timpurile şi locurile, pentru creştinii de astăzi şi de totdeauna.

Biserica ne cheamă, aşadar, să afirmăm credinţa ortodoxă şi să cinstim sfin­tele icoane ale Domnului Iisus Hristos, ale Preasfintei Sale Maici, ale îngerilor şi ale sfinţilor care împodobesc locaşurile de cult ortodoxe, dar ne învaţă în acelaşi timp, să ne îngrijim şi de icoana sau chipul lui Hristos prezent în aproapele nostru, în fiecare om. În acest sens, sunt pilduitoare şi normative pentru viaţa noastră creştină cuvintele Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan adresate creştinilor din vremea sa şi, prin ei, nouă tuturor: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească” (I Ioan 4, 10-11 şi 20).

Prin urmare, temelia credinţei noastre este iubirea milostivă. Iubind pe aproapele nostru, îl iubim şi pe Dumnezeu.

Întrucât anul acesta, 2016, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii noas­tre Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bise­riceşti, îndemnăm pe toţi tinerii din şcoli şi din universităţi, pe profesorii de religie şi pe teologi, pe tinerii slujitori ai sfintelor altare şi pe toţi credincioşii tineri să apere, să susţină şi să promoveze valorile spirituale ale Ortodoxiei şi ale poporului român, tradiţiile sfinte primite din generaţie în generaţie, familia creştină tradiţională, patrimoniul cultural naţional, bisericesc şi civil, într-un cuvânt, identitatea noastră spirituală românească moştenită de la vrednicii înain­taşi, pe care-i comemorăm şi îi cinstim cu recunoştinţă în fiecare an.

În acest sens, un obiectiv de mare importanţă pentru viaţa şi istoria Bisericii noastre şi a poporului român dreptcredincios, care are nevoie de susţinerea noas­tră, este Catedrala Mântuirii Neamului. Noua Catedrală Patriarhală, lăcaş de rugăciune şi de binecuvântare va rămâne peste veacuri o icoană a credinţei nea­mului românesc şi o mărturie a evlaviei noastre, a dăruirii şi a dăinuirii noastre, dar şi un simbol al demnităţii naţionale, al unităţii şi comuniunii dintre generaţii, al comuniunii românilor din ţară şi din afara ţării. Noua Catedrală nu va fi des­tinată doar slujirii liturgice, ci va împlini şi o lucrare social-culturală, filantropică şi medicală. În această catedrală, alături de icoanele Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Maicii Domnului, vor fi pictate şi icoanele sfinţilor români care au fost apărători şi mărturisitori ai Ortodoxiei româneşti de-a lungul veacurilor.

Ca în fiecare an, şi în anul acesta 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cheamă şi acum pe toţi slujitorii sfintelor altare şi pe toţi credincioşii să susţină, cu aceeaşi dăruire, colecta pentru Fondul Central Misionar. Acest fond are deja o istorie de mulţi ani şi a fost de mare folos, în anii anteriori, mul­tor comunităţi parohiale şi mănăstireşti din ţară şi de peste hotare, dar şi aşeză­mintelor social-filantropice ale Bisericii noastre. Banii care vor fi colectaţi anul acesta vor fi folosiţi, îndeosebi, pentru ajutorarea parohiilor misionare din mediul rural, izolate, în care locuiesc credincioşi vârstnici şi tot mai puţini, unde nu mai există alte instituţii, ci doar preotul a mai rămas să le fie de ajutor prin rugăciune şi prin faptele milostivirii creştine. De asemenea, vor fi sprijinite instituţiile social-caritative pentru copii, pentru vârstnici şi pentru credincioşii care sunt în grele suferinţe în spitale, pentru şcoli, familiile nevoiaşe cu mulţi copii, comunităţile româneşti din afara graniţelor ţării, care au mare nevoie de ajutor în păstrarea dreptei credinţe, a graiului nostru românesc, precum şi pen­tru zidirea ori dotarea lăcaşurilor de cult.

Suntem încredinţaţi că, şi de această dată, veţi răspunde la apelul nostru părintesc, pentru ca Biserica să-şi poată continua lucrarea sa misionară şi social-filantropică.

Rugându-ne lui Dumnezeu să ne ajute în urcuşul nostru duhovnicesc spre slăvitul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, vă îmbrăţişăm cu părintească dragoste şi vă adresăm îndemnul nostru la iubire milostivă prin cuvintele frumoasei rugăciuni din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, săvârşită în această sfântă zi de Duminică a Ortodoxiei: „Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc roade şi fac bine în sfintele Tale biserici şi îşi aduc aminte de cei săraci. Răsplăteşte-le lor cu bogatele şi cereştile Tale daruri. Dăruieşte-le lor cele cereşti în locul celor pământeşti, cele veşnice în locul celor vremelnice; cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase”.

Vă împărtăşim binecuvântarea noastră părintească prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni 13, 13) Amin.

Preşedintele Sfântului Sinod

al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l,

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei

şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

alături de toți Ierarhii, membrii ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române



Slujire Arhierească la Parohia Sânmihaiu Almașului

În ultima duminică dinaintea începerii postului cel mare, cunoscută ca Duminica izgonirii lui Adam din rai, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Sânmihaiu Almașului. Prilejul acestei vizite pastorale a fost dat de instalarea noului paroh al acestei comunități, tânărul părinte Andrei Todor, acesta urmându-i părintelui Vasile Ioviță, care a ajuns la vârsta pensionării. Alături de Ierarh și de cei doi preoți au mai slujit Preacucernicul Părinte consilier Claudiu Nechita și Preacucernicul Părinte Ștefan Lucaciu, protopopul Zalăului.

Repere istorice

Prima atestare documentară a satului datează de la anul 1365, numele localității fiind menționtat în arhivele de la Budapesta, dar aici au trăit comunități organizate de oameni încă din antichitate. Trebuie amintit faptul că pe aici trecea drumul care făcea legătura între marile castre romane Porolissum și Napoca.

În ceea ceprivește viața bisericească de aici, dăinuie până astăzi biserica de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care a fost ridicată potrivit pisaniei la anul 1778. Biserica a fost pictată apoi, la 1794, de către cunoscutul pictor din Românași, Ioan Pop, aceasta fiind de fapt cea mai veche dintre lucrările sale. Anterior bisericii monument istoric, mai sunt atestate alte două lăcaşuri de cult.

Cel dintâi se găsea pe culmea dealului din vest, la circa 700 metri de biserica de lemn actuală. Nu se ştie dacă biserica a aparţinut comunităţii maghiare sau celei româneşti, ori a fost folosită de ambele, evident, în perioade de timp diferite. Cert este că era o construcţie destul de mare din piatră şi cărămidă, cum se poate vedea din fragmentele ce au rămas până azi. De acest locaş se leagă un eveniment de însemnătate majoră pentru sat. Înainte de 1700 ar fi avut loc o invazie tătară pe Valea Almaşului şi-n aceste circumstanţe localnicii au fost surprinşi în biserică. Tătarii ar fi incendiat-o, pricinuind moartea lor.

Următoarea biserică despre care există informații a fost una făcută din nuiele și lut. Până târziu, după 1900, s-a păstrat cheia de lemn a acestei biserici pe care era inscripţionat anul 1737.

Biserica actuală a satului, având același hram cu biserica de lemn, a fost ridicată la jumătatea secolului al XX-lea. A fost pictată apoi 30 de ani mai târziu, între 1983-1985, fiind sfințită de către Preasfințitul Părinte Vasile Coman în anul 1986.

Mai trebuie amintit faptul că la 3 kilometri de Sânmihaiu Almașului se află locul unde și-a dat obștescul sfârșit marele revoluționar Simion Bărnuțiu, la locul numit Fântâna Gorgana. La data de 28 mai 1864, fiind grav bolnav, Simion Bărnuţiu se afla în drum spre localitatea sa natală, Bocşa, judeţul Sălaj, venind din Moldova, unde fusese profesor după terminarea evenimentelor de la 1848-1849. În acestă zi, simţindu-se foarte rău, trăsura care îl transporta s-a oprit la Fântâna Gorgana, unde fostul conducător al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania a murit în scurt timp.

Pentru a aduce aminte urmaşilor de idealul generaţiei paşoptiste şi a conducătorului ei politic, pe locul unde a murit Simion Bărnuţiu a fost ridicat un monument de mari dimensiuni, alcătuit din mai multe componente: un drum de acces de la şosea până la monument, cu o lungime de 300 metri; o fântână simbolică, la 100 metri de intrarea de pe şosea, fântână pe ale cărei ghizduri sunt săpate cuvintele "Frăţietate", "Egalitate", "Naţionalitate", "Libertate"; un monument din piatră de aproximativ trei metri înălţime, pe care e sculptat îndemnul lui Simion Bărnuţiu din zilele revoluţiei paşoptiste - "Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi" și o cruce de lemn cu o înălţime de șase metri, amplasată la aproximativ zece metri vest de monumentul de piatră.






Episcopia Sălajului premiată la „Gala culturii sălăjene”

Vineri, 11 martie 2016, în municipiul Zalău a avut loc cea de-a șasea ediție a „Galei culturii sălăjene”. Organizatorul acestui eveniment a fost Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Sălaj, în frunte cu directorul acestei instituții, Doamna Doina Cociș. La eveniment au participat personalități ale lumii culturale, istorici, scriitori, oameni de presă, cercetători și artiști din județul Sălaj, dar și invitați din afara județului.

În debutul serii, o parte a orchestrei de muzică populară Porolissum a interpretat o suită de cântece tradiționale românești. A urmat apoi lansarea albumului “Dor de rost” realizat de către fotograful Răzvan Voiculescu. Albumul surprinde diferite ipostaze din viața autentic românească, toate ilustrate în cele 320 de pagini ale albumului.

Gazda evenimentului, Doamna director Doina Cociș, a acordat mai multe diplome de onoare, începând cu o diplomă acordată familiei regretatului Alexandru-Liviu Șerban, pentru care cultura și istoria acestui popor erau lucruri de căpătâi. Au primit de asemenea diplome reprezentanții mai multor biblioteci din județ, susținătorii unor proiecte de salvare a caselor vechi românești, reprezentanți ai ansamblurilor folclorice, precum și altor promotori și păstrători ai culturii tradiționale autentice.
În continuare au fost oferite 16 trofee de excelență. Unul din aceste trofee a fost acordat Episcopiei Sălajului pentru inițiativa derulării seriei de conferințe “Glasul Bisericii în cetate”. Trofeul a fost înmânat de către Doamna Doina Cociș Preasfințitului Părinte Petroniu. Același trofeu a fost acordat și domnului conf. univ. dr. Vasile Timiș, un apropiat al județului Sălaj, pentru sprijinul acordat proiectelor de restaurare a monumentelor istorice din județ.

Au mai primit trofee domnul Cornel Grad, pentru cercetarea istorică de excepție de-a lungul carierei, de numele domniei sale fiind legată restaurarea a 47 de biserici de lemn din județul Sălaj, domnul Marcel Lucaciu, poet și profesor, domnul Sebastian Olaru, pentru demersul valoros de salvare a căsuței vechi de la Răstoci, maestrul Mircea Groza pentru promovarea gastronomiei românești în lume, lista continuând cu personalități ce acoperă întreaga paletă tradițional-culturală.





www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro