www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Sărbătoarea Cuvioasei Parascheva la paraclisul Centrului Eparhial al Episcopiei Sălajului

Luni, 14 octombrie 2013, Preasfințitul Părinte Petroniu, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie, mitropolitul de Helsinki, au participat la Sfânta Liturghie săvârșită în paraclisul cu hramul Sfântul Evanghelist Luca de la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului.
Astăzi a fost ultima zi petrecută de către Înaltpreasfinția sa în Episcopia Sălajului.
Biserica Ortodoxă a Finlandei este a doua Biserică națională a Finlandei. Ea numără aproximativ 60.000 de credincioși, reprezentând 1.1 % din populația țării, aflați sub conducerea spirituală a Prefericirii Sale Leo, Arhiepiscopul Kareliei și a toată Finlanda. Din punct de vedere administrativ teritoriul canonic al Finlandei este împărțit în trei jurisdicții: Mitropolia de Helsinki, Mitropolia de Karelia și Mitropolia de Oulu. Pe cuprinsul celor 3 eparhii funcțioanează 25 de parohii și se slujește în 50 de biserici și 100 de capele.
Creștinismul a pătruns în teritoriul de azi al Finlandei încă din secolele XII-XIII. După creștinarea slavilor din regiunea Novgorod, aceștia au devenit propovăduitori zeloși ai credinței creștine printre populația vecină finlandeză.
Din punct de vedere al administrației ecleziale, prima Episcopiei ortodoxă finlandeză a fost înființată abia în anul 1892 sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse.
În anul 1918, Biserica Ortodoxă din Finlanda s-a autoproclamat Biserică autonomă în raport cu Biserica Ortodoxă Rusă. Patriarhul Tihon al Moscovei a recunoscut acest statut în anul 1921, iar în anul 1923 Biserica Ortodoxă Finlandeză a fost recunoscută de Patriarhia Ecumenică drept Biserică autonomă aflată sub jurisdicția patriarhului de Constantinopol.
Legăturile dintre Patriarhia Română și Biserica Finlandeză s-au intensificat în ultimii ani, dintre momentele de referință numărându-se vizita în România a Prefericirii Sale Leo, Arhiepiscopul Finlandei și, în mod special, vizitele repetate ale Înaltpreasfinției Sale Ambrozie, Mitropolitul de Helsinki. Îmbucurătoare este deschiderea și grija pastorală pe care Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ambrozie o manifestă față de românii care au emigrat în Finlanda, Înaltpreasfinția Sa acceptând un preot român sub jurisdicția sa.



Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie, mitropolitul de Helsinki, la Zalău

Parohia „Sfântul Nicolae” din Zalău a îmbrăcat astăzi, 13 octombrie 2013, straie de sărbătoare. În această zi Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie, mitropolitul de Helsinki, Finlanda și Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului. Alături de cei doi ierarhi au participat la Sfânta Liturghie și părinții consilieri, membrii ai Permanenței Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului și Preacucernicii Părinți protopopi de la cele trei protopopiate din Eparhie.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru preot pe seama parohiei Fântânele Rus, din Protopopiatul Jibou, pe părintele diacon Traian Micle. De asemenea, Preasfinția sa a hirotonit întru diacon pe tânărul Cristian Porumb, acesta urmând a fi hirotonit preot misionar pentru Protopopiatul Jibou.

În cuvântul de învățătură Preasfințitul Părinte Petroniu a explicat credincioșilor importanța din punct de vedere liturgic a fiecărei zi din cursul unei săptămâni.

Modelul săptămânii, de șapte zile, este preluat din cartea Facerii a Vechiului Testament, unde citim că Dumnezeu a creat lumea în șase zile, iar în cea de-a șaptea s-a odihnit.
Atât la evrei cât și la greci prima zi a săptămânii era considerată duminica. La popoarele de limba engleză săptămâna începe cu ziua de Sunday, care este duminica, însă duminica a ajuns, în mod impropriu, să fie socotită de unii oameni drept ultima zi a săptămânii.

Denumirile zilelor săptămânii în limba română au fost preluate din latină, unde fiecare zi era numită după un corp ceresc, care în mitologia vremii reprezenta și o zeitate păgână. Astfel, duminica era „dies Solis”, adică „ziua soarelui”. După încreștinarea Imperiului Roman această zi s-a numit „dies Dominica”, adică „ziua Domnului”. Luni era „dies Lunae”, adică „ziua Lunii”, marți era „dies Martis” - „ziua planetei Marte”, miercuri era „dies Mercurii” - „ziua planetei Mercur”, joi era „dies Iovis” - „ziua planetei Jupiter”, vineri era „dies Veneris” - „ziua planetei Venus”, iar sâmbătă era „dies Saturni” - „ziua planetei Saturn”.

Chiar dacă poporul nostru a preluat denumirile zilelor săptămânii din limba latină, cu mici modificări fonetice, Biserica Ortodoxă a creat ziua liturgică, cu conținut creștin.
În continuare Preasfinția sa a explicat de ce din punct de vedere liturgic fiecare zi din săptămână este închinată unui sfânt.
De vreme ce în fiecare zi a săptămânii, de luni până sâmbătă, pomenim îngeri sau oameni, care au fost creați de Dumnezeu și au ajuns la sfințenie, este normal ca duminica, prima zi a săptămânii, să fie dedicată lui Dumnezeu Fiul, prin care a fost creată lumea și care este izvorul sfințeniei.

La sfintele slujbe săvârșite în Biserica noastră Domnul Hristos este pomenit în fiecare zi a săptămânii. De asemenea, pentru rolul Maicii Domnului de scară între cer și pământ sau de vas ales oferit de umanitate pentru venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria este de asemenea pomenită la sfintele slujbe din fiecare zi a săptămânii.

Prin firea lor, îngerii ne sunt superiori nouă, oamenilor, și ei au fost creați de Dumnezeu înaintea noastră. Din acest motiv ziua de luni, care urmează imediat după ziua Domnului, a fost dedicată de Biserică sfinților îngeri sau puterilor îngerești.

Cei mai vechi sfinți din calendarul creștin sunt drepții și proorocii Vechiului Testament. Din acest motiv Biserica a dedicat ziua de marți Sfântului Ioan Botezătorul, iar prin el și celorlalți prooroci, el fiind cel mai mare dintre ei și singurul care l-a văzut pe Mântuitorul în viața pământească.

În amintirea vinderii Mântuitorului de către Iuda, care a dus la răstignirea Sa pe cruce, noi postim miercurea, iar această zi este închinată Sfintei Cruci.

În joia din „Săptămâna patimilor” a avut loc cina cea de taină, când în prezența Sfinților Apostoli Domnul Hristos a instituit Sfânta Euharistie. Din acest motiv la slujbele din această zi sunt pomeniți Sfinții Apostoli. Joia este închinată și Sfântului Ierarh Nicolae, unul dintre cei mai îndrăgiți sfinți ai Bisericii. Sfântul Nicolae este reprezentantul tuturor ierarhilor și al slujitorilor Bisericii Domnului Hristos, din orice treaptă sacerdotală, care au ajuns la sfințenie.

În vinerea din „Săptămâna patimilor” Domnul Hristos a fost judecat, condamnat la moarte, batjocorit, răstignit și a murit cu trupul pe cruce, pentru noi și a noastră mântuire, de aceea vinerea postim, iar această zi a fost închinată de Biserică Sfintei Cruci, ca și ziua de miercuri.

Sâmbăta, ultima zi a săptămânii, a fost închinată de Biserică mucenicilor care au suferit moarte martirică pentru credința în Domnul Hristos, călugărilor cu viață sfântă, precum și tuturor înaintașilor noștri care au ajuns la sfințenie.

Îndemnul Preasfințitului Părinte Petroniu a fost ca fiecare zi din viața creștinilor trebuie să fie un popas duhovnicesc și un urcuș permanent spre dobândirea împărăției lui Dumnezeu, având ca ocrotitori și modele vrednice de urmat sfântul al cărui nume îl purtăm de la botez, sfântul din ziua respectivă a săptămânii, cât și pe cei din calendar.

PS Petroniu - Saptamana, Cuvant rostit in biserica Sf Nicolae din Zalau


La rândul său Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru ospitalitatea de care a dat dovadă și a oferit părintelui paroh Ionuț Pop o icoană ce reprezintă Sfânta Treime.

La final Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, consilierul economic al Episcopiei Sălajului și parohul bisericii a mulțumit celor doi ierarhi pentru cinstea pe care au făcut-o parohiei și credincioșilor acestei parohii prin slujba săvârșită în această zi. De asemenea Preacucernicia sa a oferit celor doi ierarhi câte un epitrahil și un omofor în semn de apreciere.

Răspunsurile la strana au fost date de grupul vocal Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Catedrala Episcopală din Zalău.

Parohia „Sfântul Nicolae” din Zalău a fost înființată în anul 2008 pentru a răspunde nevoilor spirituale ale locuitorilor municipiului Zalău de pe strada 22 decembrie 1989 și a zonei riverane. Grija ridicării unei biserici în această zonă a orașului a fost încredințată de către Preasfințitul Părinte Petroniu Preacucernicului Părinte Ionuț Pop. Piatra de temelie a bisericii a fost sfinţită de către Preasfinţitul Părinte Petroniu în Duminica Tomii a anului 2009. Prin hărnicia și jertfelnicia părintelui paroh Ionuț Pop, încă de anul trecut sfintele slujbe se săvârșesc deja în noua biserică, aceasta fiind în momentul de față pregătită pentru a fi pictată.


Descarcare document
Saptamana.doc

Conferința de toamnă a preoților din Episcopia Sălajului

Vineri, 11 octombrie 2013, începând cu orele 10:30, la Catedrala Episcopală „Înălţarea Domnului” din Zalău a avut loc conferinţa semestrială de toamnă a preoţilor din Episcopia Sălajului. Alături de Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul preoților din Eparhie și Înaltpreasfinţitul Părinte Ambrozie, Mitropolit de Helsinki, Finlanda.
După întâmpinarea celor doi ierarhi pe treptele catedralei și rostirea rugăciunii de început, Preacucernicul Părinte Gabriel Gârdan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, a făcut o expunere sintetică a istoriei Bisericii Ortodoxe din Finlanda, dar și a biografiei Înaltpreasfințitului Părinte Ambrozie, mitropolitul de Helsinki.
Înaltpreasfinţitul Părinte Ambrozie s-a născut la 10 august 1945. A studiat teologia la universitatea din Helsinki, precum şi în Statele Unite, Ungaria, Marea Britanie şi Rusia. Între anii 1969-1970 a predat la Seminarul Teologic Ortodox din Kuopio, iar în perioada 1974-1976 la Universitatea din Joensuu. În anul 1972 a obţinut titlul de licenţiat în ştiinţe politice. Câţiva ani mai târziu, în anul 1979, a fost tuns în monahism şi hirotonit preot în cadrul comunităţii monahale de la Noul Valamo. Aici a avut ascultarea de econom. În anul 1986 i-a fost conferit rangul de arhimandrit, iar doi ani mai târziu, în anul 1988, a fost ales şi hirotonit episcop de Joensuu. În perioada 1997 – 2002 a păstorit Mitropolia de Oulu.
Din anul 2002 este mitropolit de Helsinki. La 13 aprilie 2008 a participat la întronizarea Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu.
Este membru în importante comisii teologice şi autor al numeroase scrieri teologice în care abordează teme istorice şi problema relaţiilor ecumenice. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel îl caracteriza ca fiind „un mitropolit activ, un bun organizator şi un bun teolog”.
În continuare, Preasfințitul Părinte Petroniu a susținut conferința cu tema „De la teocrație la demo(no)crație”.
Conform referatului biblic al creației omul stăpânea asupra creației văzute pentru că a fost creat după chipul lui Dumnezeu, iar câtă vreme a stat în ascultare de El, toate erau foarte bune și ascultau de om. Pentru că nu putea conlucra cu toți oamenii și cu toate neamurile de pe fața pământului la fel de bine, Dumnezeu a ales un om drept, pe nume Avraam, din urmașii căruia a format un popor prin care a pregătit venirea în lume a Fiului Său pentru a o mântui. În continuare Preasfințitul Părinte Petroniu a prezentat istoria poporului evreu începând de la patriarhul Avraam, viața acestora în vremea proorocului Moise și a judecătorilor, subliniind purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de poporul evreu.
De la Noe și ceilalți patriarhi, până la judecătorul Samuel, Dumnezeu grăia în mod direct cu cei pe care îi rânduise să îi conducă pe evrei. Această comunicare directă dintre Dumnezeu și cei rânduiți să conducă poporul ales este semnul teocrației, în sensul că Dumnezeu poruncea, iar oamenii împlineau cele poruncite.
Chiar și după instituirea monarhiei în Israel această comunicare nu a fost total întreruptă, pentru că primii doi regi, Saul și David, au fost unși de către profetul Samuel la porunca lui Dumnezeu, însă Domnul nu mai grăia direct cu regii, ci le transmitea printr-un intermediar voia Sa. În perioada regalității la evrei constatăm că monarhul era liderul administrativ și politic al poporului, în timp ce proorocii erau conducătorii spirituali, care le atrăgeau evreilor luarea aminte când se abăteau de la calea lui Dumnezeu.
Din cele prezentate până acum constatăm că fiii lui Israel nu mai voiau să primească porunci direct de la Dumnezeu, ci preferau să stea sub ascultarea unui rege, asemenea neamurilor învecinate, iar regele, la rândul lui, nu împlinea poruncile primite de la Dumnezeu, căci se temea de popor, după cum singur a mărturisit Saul. Se ajunsese practic într-un cerc vicios, în care nici evreii, nici monarhul lor nu mai ascultau de Dumnezeu.
În continuare Preasfințitul Părinte Petroniu a relatat momentul scindării regatului Israel sub regele Roboam în anul 933 î.d. Hr. Din această scindare în două a fiilor lui Israel remarcăm faptul că monarhia nu le-a a fost de bun augur.
Preasfințitul Părinte Petroniu a precizat apoi că a folosit ca exemplu poporul evreu deoarece ei constituie poporul ales al lui Dumnezeu, iar din succinta expunere a istoriei lor s-a constatat cum au ajuns în decursul timpului de la teocrație la monarhie, apoi la democrație.
Regalitatea a avut o conotație și un rol negativ la evrei pentru că ei erau poporul ales al lui Dumnezeu, care le purta în permanență de grijă, prin intervenții directe. Abandonându-L pe Domnul, pentru a copia modelul popoarelor vecine păgâne și idolatre, fiii lui Israel au fost la rândul lor părăsiți de Dumnezeu.
Din istoria omenirii însă s-a constatat că nu orice monarhie a fost urâtă în ochii lui Dumnezeu. Aici au fost date ca exemplu domniile împăraților Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Justinian al II-lea, subliniind faptul că vulturul bicefal era semnul simfoniei bizantine, arătând relația dintre Biserică și stat, între care nu exista nici o separație.
Dar cel mai răspândit regim politic actual la nivel mondial este cel democratic. Termenul grecesc „democratia” (δημοκρατία) este format din cuvintele „demos” (δήμος), care înseamnă „popor”, și „cratos” (κράτος), adică „putere”, deci „democrație” se traduce prin „puterea poporului”, în sensul că oamenii din popor iau parte la conducerea acestuia.
Spre deosebire de teocrație și monarhia creștină, a căror legi aveau ca sursă voia lui Dumnezeu exprimată prin porunci, legislația sistemului democratic este impusă de voința majorității cetățenilor. În măsura în care această voință este conformă cu poruncile lui Dumnezeu, acel regim democratic este bun. Dacă poruncile lui Dumnezeu sunt nesocotite, acea guvernare nu poate fi bună.
Din nefericire, în ultimii ani constatăm că legile unor state democratice cu populație creștină încalcă în mod flagrant poruncile lui Dumnezeu. Spre exemplu, în legislația unor țări din Europa, dar și de pe alte continente, homosexualitatea este dezincriminată. Această aberație nu este doar anticreștină, ci împotriva firii create de Dumnezeu. Legislația anumitor state le permite oamenilor de același sex să se căsătorească. Deosebit de grav este faptul că aceste lucruri se întâmplă în țări creștine, iar această anomalie se încearcă să fie introdusă și în constituția țării noastre. Din nefericire însă chiar și unele culte creștine căsătoresc religios astfel de cupluri.
Dacă legile unei țări creștine încalcă poruncile lui Dumnezeu acolo nu se mai poate vorbi despre democrație, ci despre demonocrație, pentru că nu oamenii din popor conduc, ci demonii care îi stăpânesc prin păcate strigătoare la cer.
Concluzia trasă este că dacă la începutul creației omul stăpânea asupra lumii văzute în baza chipului lui Dumnezeu cu care a fost înzestrat, la sfârșitul lumii va fi stăpânit de mari păcate, fapt care inevitabil va provoca mânia lui Dumnezeu, atrăgându-i pedeapsa nimicitoare.
În continuare Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru invitația de a vizita Episcopia Sălajului și a vorbit preoților și credincioșilor prezenți despre viața creștinilor ortodocși din finlanda, dar și despre buna înțelegere a Înaltpreasfinției Sale cu românii din Finlanda.
Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie va mai poposi în Episcopia Sălajului până luni, 14 octombrie. Duminică, Înaltpreasfinția sa va săvârși Sfânta Liturghie alături de Preasfințitul Părinte Petroniu în biserica „Sfântul Nicolae” din Zalău, iar luni, de sărbătoarea Cuvioasei Parascheva cei doi ierarhi fiind prezenți la paraclisul „Sfântul Evanghelist Luca” din cadrul Centrului Eparhial al Episcopiei Sălajului.



Descarcare document
De la teocratie la demo(no)cratie.doc

Simpozion internațional despre Credință și Politică la Cluj

La Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca a debutat astăzi, 10 octombrie 2013, un Simpozion Internațional pe tema „Credință și Politică. Sfinții Împărați Constantin și Elena-promotori și apărători ai libertății religioase”.

Festivitatea de deschidere a Simpozionului a avut loc în Aula Magna a Universității Babeș-Bolyai și a debutat la ora 9: 30 cu ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa prof. univ. dr. Felix Unger, Președintele Academiei de Științe și Arte din Salzburg.

La ceremonie au fost prezenți: ÎPS Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, PS Petroniu, Episcopul Sălajului, precum și oameni de cultură, profesori și teologi din marile centre teologice din țară și din străinătate.

A urmat festivitatea de deschidere a Simpozionului Internațional organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Cuvântul inaugural a fost susținut de pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul instituției.

În continuare a debutat sesiunea de comunicări pe teme de credință și politică legate de viața și activitatea Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Prima lucrare a fost susținută de ÎPS Părinte Andrei care le-a vorbit celor prezenți despre Hristos, singurul care ne poate oferi libertatea deplină.

Preasfințitul Părinte Petroniu a susținut conferința cu tema "De la teocrație la demo(no)crație".

Simpozionul va continua astăzi și mâine cu o serie de prelegeri susținute de participanți atât în Aula Universității Babeș-Bolyai cât și în Aula Facultății de Teologie Ortodoxă.

www.radiorenasterea.ro



Conferinţa de toamnă a preoţilor din Episcopia Sălajului

Vineri, 11 octombrie 2013, începând cu orele 10:30, la Catedrala Episcopală „Înălţarea Domnului” din Zalău se va desfăşura conferinţa semestrială de toamnă a preoţilor din Episcopia Sălajului. Cu această ocazie Preasfințitul Părinte Petroniu, episcopul Sălajului va susține comunicarea „De la teocraţie la demo(no)craţie”. La această conferinţă va fi prezent ca invitat al Preasfinţitului Părinte Petroniu, Înaltpreasfinţitul Părinte Ambrozie, Mitropolit de Helsinki, Finlanda.

Înaltpreasfinţitul Părinte Ambrozie s-a născut la 10 august 1945. A studiat teologia la universitatea din Helsinki, precum şi în Statele Unite, Ungaria, Marea Britanie şi Rusia. Între anii 1969-1970 a predat la Seminarul Teologic Ortodox din Kuopio, iar în perioada 1974-1976 la Universitatea din Joensuu. În anul 1972 a obţinut titlul de licenţiat în ştiinţe politice. Câţiva ani mai târziu, în anul 1979, a fost tuns în monahism şi hirotonit preot în cadrul comunităţii monahale de la Noul Valamo. Aici a avut ascultarea de econom. În anul 1986 i-a fost conferit rangul de arhimandrit, iar doi ani mai târziu, în anul 1988, a fost ales şi hirotonit episcop de Joensuu. În perioada 1997 – 2002 a păstorit Mitropolia de Oulu.
Din anul 2002 este mitropolit de Helsinki. La 13 aprilie 2008 a participat la întronizarea Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu.

Este membru în importante comisii teologice şi autor al numeroase scrieri teologice în care abordează teme istorice şi problema relaţiilor ecumenice. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel îl caracteriza ca fiind „un mitropolit activ, un bun organizator şi un bun teolog”.

Pr. Gabriel Gârdan


Descarcare document
BO Finlanda_final.pdf

Biserica din parohia Zimbor a fost resfințită

Duminică, 6 octombrie 2013, Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi în frunte cu protopopul locului, Preacucernicul Părinte Ștefan Lucaciu, a resfințit biserica din parohia Zimbor, protopopiatul Zalău.

În continuare a fost săvârșită slujba Sfintei Liturghii în prezența unui mare număr de credincioși. În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția sa a hirotonit întru preot pe seama parohiei Valea Loznei pe părintele diacon Sorin Man. De asemenea un alt tânăr, Traian Micle, a fost hirotonit diacon, urmând ca în duminica următoare acesta să fie hirotonit preot pe seama parohiei Fântânele Rus.

În parohia Zimbor există două biserici. Prima biserică, cea de lemn, datează din anul 1643, după cum se deduce din inscripția de pe unul din stâlpii de la intrarea în cimitir. Pictura bisericii a fost realizată în anul 1758, așa cum arată și o însemnare din tinda bisericii. Pictura din biserica de lemn a fost executată pe pânză, dar în timp, aceasta a fost distrusă de umezeală. Se mai disting și astăzi câteva urme de pictură în altar, pe bolta naosului şi în pronaos. Între anii 2008-2009, prin strădania Preacucernicului Părinte paroh Rusalim Durnea au fost efectuate lucrări de consolidare şi restaurare a bisericii monument istoric, aceasta fiind sfințită de către Preasfințitul Părinte Petroniu în anul 2011.

Lucrările de construcție a celei de-a doua biserici a satului au demarat în anul 1938. La finele anului 1939 aceasta era deja acoperită, dar în urma dicataului de la Viena lucrările au fost întrerupte, acestea fiind reluate abia în anul 1946, după încheierea războiului. Biserica a fost târnosită în anul 1951 de către vrednicul de pomenire episcop Nicolae Colan al Vadului, Feleacului și Clujului.

Întrucât timpul și-a pus amprenta asupra bisericii, începând cu anul 2003 au fost demarate o serie de lucrări importante de reînnoire a bisericii, acestea culminând cu repictarea locașului de cult începând cu anul 2009.

La finalul slujbei au fost acordate diplome de aprecirere persoanelor care în mod special au ajutat la efectuarea tuturor lucrărilor de reînnoire a bisericii.

PS Petroniu - Predica in Duminica a XX-a dupa Rusalii, Zimbor, 2013



Resfințirea bisericii din parohia Aleuș

În Duminica a XIX-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu a resfințit biserica din parohia Aleuș, protopopiatul Șimleu Silvaniei. Alături de Preasfinția sa au mai luat parte la slujbă protopopul locului – Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, părintele paroh, Nicolae Sîrca, preoți din parohiile vecine sau fii ai satului, dar și mulțime mare de credincioși.

După resfințirea bisericii a fost săvârșită Sfânta Liturghie pe o scenă amenajată în curtea locașului de cult.

În cadrul Sfintei Liturghii Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe tânărul Sorin Man, urmând ca în duminica următoare acesta să fie hirotonit preot pe seama parohiei Valea Loznei, protopopiatul Jibou.

În cuvântul de învățătură Preasfințitul Părinte Petroniu a arătat că prin îndemnurile Mântuitorului de binecuvânta pe cei ce ne blestemă și de a iubi pe cei ce ne urăsc, ne despărțim definitiv de legea Vechiului Testament care era condusă de legea talionului care spunea că dacă cineva a omorât să fie omorât și el. După legea talionului dacă cineva pricinuia o suferință trebuia să sufere pedeapsa egală cu suferința pe care a produs-o.

Mântuitorul văzând însă că niciodată nu se poate îndepărta sau elimina răul cu rău sau prin rău, a venit cu îndemnul de a iubi pe toți semenii, inclusiv pe vrăjmașii noștri. De aceea regula de aur a creștinismului este „precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi lor asemenea”. Poporul român a sintetizat în mod negativ această sintagmă prin proverbul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

De aici învățăm că dacă așteptăm ca cineva să ne respecte, să ne iubească, și noi suntem datori să facem exact aceleași lucruri. Trebuie să fim conștienți că există o lege a compensației. Vorbim despre răsplata lui Dumnezeu nu doar în viața de veci ci și în această viață. Vedem că cei care fac bine li se întoarce acest bine, iar cei care fac rău, la rândul lor primesc rău, fiindcă Dumnezeu corectează astfel erorile și greșelile, fiindcă El voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină, iar în același timp răsplătește și binele.
O viață autentic creștină începe cu respectarea sau cu iubirea lui Dumnezeu și apoi a semenilor. Dar cum ne manifestăm iubirea fără ca aceasta să rămână o relație pur teoretică? Dumnezeu trebuie să fie permanent în inima noastră, în faptele noastre. Noi trebuie să-I împlinim poruncile în permanență nu doar de teama pedepsei sau din dorința de a fi răsplătiți ci fiindcă firea noastră a fost creată bună de Dumnezeu, noi trebuind să tindem spre Dumnezeu.

Din preaplinul de iubire care exista în sânul Sfintei Treimi, Dumnezeu a creat lumea văzută și lumea nevăzută, a îngerilor. De aceea El așteaptă răspuns de iubire din partea noastră. Ne-a creat din iubire și ne menține în existență din iubire. Omul este creat din neant și atunci când încearcă să încalce poruncile lui Dumnezeu, să fie autonom, el tinde spre autodistrugere, se întoarce din neantul din care a fost creat. Însă Dumnezeu prin harul Său ne menține, fiindcă spune Sfântul Apostol Pavel că noi în Dumnezeu ne mișcăm și suntem. Dacă Dumnezeu și-ar retrage harul Său din cineva, acesta s-ar dezintegra, ar dispărea. De aceea spun Sfinții Părinți că Dumnezeu și sfinții înconjoară și iadul cu iubirea lor, pentru că dacă ar retrage harul său Dumnezeu și din iad, deși acest har este mult slăbit, ar dispărea cei din iad.

De aceea, Dumnezeu ne-a creat prin iubire, ne menține în existență prin iubire și când noi ne-am îndepărtat de El prin păcat, a trimis pe Fiul Său ca să ne mântuiască.

Noi trebuie să iubim în primul rând pe Creatorul care ne-a dat viața. Tot ceea ce ne este de folos în această existență pământească și cea veșnică vine de la Dumnezeu. Dumnezeu, vrând să ne mântuiască n-a pregetat și L-a trimis pe Fiul Său nu doar la misiune ci chiar să moară pentru noi, arătând prin aceasta cât de mult îl iubește Dumnezeu pe om.

De aceea noi suntem datori să răspundem cu același sentiment ajungând chiar până la iubirea vrăjmașilor. Sfinții Părinți au înțeles că omul nicioadtă omul nu poate să ajungă singur la iubirea vrăjmalilor. Însă dacă el încearcă, se străduiește, în cele din urmă ajunge să-și iubească și vrăjmașii. Însă acest lucru nu este datorită strădaniei lui ci este darul lui Dumnezeu oferit pentru strădania respectivă. Omul încearcă, se străduiește și Dumnezeu îl binecuvintează.

Noi putem elimina răul prin iubire, niciodată prin rău. Cel mai bun exemplu de urmat este chiar Mântuitorul care când era batjocorit pe cruce s-a rugat: „Tată, iartă-le lor păcatul acesta că nu știu ce fac”. La fel a procedat și Sfântul Arhidiacon Ștefan când a fost ucis cu pietre.

De aceea să fim creștini buni nu doar cu fapta, nu cu gândul sau doar cu afirmația ci să dovedim lui Dumnezeu, semenilor și nouă că suntem credincioși buni.

La finalul cuvântului de învățătură Preasfințitul Părinte Petroniu a felicitat pe credincioșii parohiei Aleuș și pe părintele paroh, care prin contribuția la toate lucrările efectuate la locașul de cult au arătat dragostea lor față de Biserică, aceasta fiind trupul tainic al lui Hristos.
De asemenea, Preasfinția sa a îndemnat ca acum, după finalizarea lucrărilor la biserică și la casa parohială, să se lucreze la biserica din suflet, punând zilnic câte o cărămidă prin fapte bune, prin rugăciune, prin post, prin smerenie, prin milostenie sau prin alte fapte bune pe care Dumnezeu le-a gătit pentru noi, ca noi să umblăm prin ele spre a dobândi împărăția lui Dumnezeu.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Petroniu, alături de părinții slujitori, a sfințit și casa parohială din localitate.

Atestată documentar în anul 1335, localitatea Aleuș este localizată în partea de sud-vest a județului Sălaj și este situată între depresiunea Șimleului și munții Plopișului. Dacă până la instalarea comunismului satul era în plină ascensiune demografică, numărul locuitorilor trecând și de 1000, confiscarea pământului de către regimul comunist a dus la migrarea masivă a oamenilor către zonele industriale, în momentul de față în satul Aleuș rămânând doar 73 de familii de creștini ortodocși.
Inițial localitatea se numea Elia, adică Ilie, fapt pentru care cu acest prilej, biserica a primit și cel de-al doilea hram, luându-l ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie.

După instalarea sa ca păstor al credincioșilor parohiei Aleuș în anul 1995, Preacucernicul Părinte paroh Nicolae Sîrca, alături de membrii consiliului parohial, au luat hotărârea de a ridica o casă parohială în sat. Lucrările la acest edificiu au fost finalizate în anul 2003. În spațiile de la demisol casa parohială dispune de un cabinet medical, o sală de tratament, precum și o sală de internet pentru copiii din sat.

După finalizarea lucrărilor la casa parohială s-a purces la efectuarea lucrărilor de reînnoire a locașului de cult. Astfel masa Sfântului Altar a fost îmbrăcată cu marmură, pardoseala a fost placată cu greso-granit și parchet melaminat, au fost înlocuite ușile și geamurile, s-au montat sistemul de încălzire pe calorifere și cel de sonorizare, au fost achiziționate două clopote și au fost confecționate băncile și întregul mobilier necesar. În exteriorul bisericii au fost făcute lucrări de hidroizolație la fundație, acoperișul și pereții locașului de cult au fost curățați și revopsiți, iar la intrările în biserică aufost ridicate trei terase. În curtea locașului de cult au fost ridicate două cruci de granit, un lumânărar, au fost turnate trotuarele, au fost recondiționate gardurile și s-a făcut un sistem de iluminare pe timp de noapte. De asemenea biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe.

Pe plan social parohia este acreditată pentru prestarea de servicii pentru îngrijirea la domiciliu apersoanelor vârstnice, în momentul de față având doi angajați care deservesc 18 persoane vârstnice.

Pentru întreaga activitate desfășurată Preacucernicul Părinte Nicolae Sîrca a fost hirotesit iconom.


PS Petroniu - Predica in Duminica a XIX a dupa Rusalii, Aleus, 2013



Preasfinţitul Părinte Petroniu prezent la sfinţirea bisericii din Telciu, judeţul Bistriţa

La invitaţia Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Preasfinţitul Părinte Petroniu a fost prezent, duminică, 22 septembrie 2013, la slujba de resfinţire a bisericii din parohia Telciu I, protopopiatul Năsăud, judeţul Bistriţa.

Biserica din comuna bistrițeană Telciu ce poartă hramul „Sfântul Nicolae” împlinește 100 de ani. Ea a fost zidită între anii 1900-1913. Potrivit părintelui paroh Dănuț Parascan biserica a fost renovată în totalitate. Lucrările de reabilitare au fost demarate în anul 2000 și au fost finalizate anul acesta. Pictarea locașului de cult a fost realizată între anii 2011-2013, de echipa de meşteri condusă de părintele Damian Tuluc și a fost finalizată în luna august.

O istorie de 100 de ani

Construită în stil neobizantin, biseica din Telciu este impresionantă prin dimensiunile sale: lungimea de 52 de metri, lăţimea de 13 metri, înălţimea turnului atingând 40 de metri. Potrivit datelor din monografia comunei Telciu, planul de zidire a fost întocmit de inginerul Andrei Mazanek din Năsăud, iar lucrările au început în 1890 sub conducerea inginerilor Emil şi Ştefan Oltean din Blaj, sprijiniţi din fondurile grănicereşti şi din cele donate de credincioşi. Din cauza materialului, clădirea se prăbuşeşte, lucrările fiind încredinţate tehnicianului Lajos Czako. Nici el nu va reuşi să ducă lucrarea la bun sfârşit, pentru că are loc o nouă prăbuşire a clădirii. Construcţia reîncepe în anul 1920, sub comanda arhitectului Erno Koncz din Cluj, care abandonează şi el lucrările, preluate de Gerson Szabo din Năsăud, cel care, în sfârşit, reuşeşte să finalizele lăcaşul de cult în 1974. Pictura a fost executată în stil oriental de Alexandru Kabadaieff, profesor la Şcoala Normală din Sibiu, în anul 1922, fiind refăcută 38 de ani mai târziu de maistrul Vilmos Volosmay din Dej. Tot în anul 1922 se construieşte şi catapeteasma, prin contribuţia meşterilor Prian şi Miclea din Năsăud. Pictura iconostasului este realizată de acelaşi Alexandru Kabaieff. La 22 septembrie 1922, biserica a fost sfinţită de PS Episcop Iuliu Hossu, iar în anul 1960, după o renovare generală, a fost resfinţită de PS Episcop Teofil Herineanu. În 1983 a început reparaţia capitală a exteriorului şi a acoperişului, slujba de resfinţire fiind oficiată de ÎPS Teofil Herineanu, la 26 octombrie 1983.



Biserica Sfântul Prooroc Daniel din Jibou a fost sfințită de Patriarhul României

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a sfințit duminică, 15 septembrie 2013, Biserica „Sfântul Prooroc Daniel” din municipiul Jibou. Alături de Preafericirea Sa s-au aflat Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului și Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului. Ei au fost înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Numeroșii credincioși prezenți au avut bucuria de a se închina la cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, Vindecătorul de boli, aduse de la Catedrala Patriarhală din București. De asemenea, ei vor putea intra și în Altarul bisericii pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă. Moaștele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina vor rămâne aici spre închinare până luni, 16 septembrie 2013, orele 13:00.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei de sfințire, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre bucuria de a fi ctitori de biserici: „Rugăm pe Bunul Dumnezeu să sfințească și să înfrumusețeze viața noastră așa cum a fost sfințită această biserică frumoasă astăzi. De asemenea, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Ocrotitorul tuturor bisericilor indiferent de hram, să ne dăruiască bucuria de a fi ctitori de biserici, de a fi biruitori ajutători, știind că Dumnezeu ne răsplătește pentru darurile materiale pe care le oferim Bisericii prin daruri spirituale netrecătoare: iertarea păcatelor, fericirea ca pace a sufletului și ca bucurie a inimii și arvuna vieții veșnice care se dăruiește prin Sfintele Taine”.

În continuare, Patriarhul României a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat învățăturile duhovnicești ce se desprind din Pericopa Evanghelică citită astăzi în cadrul Sfintei Liturghii (n.r. de la Sfântul Evanghelist Marcu capitolul 8, versetele de la 34 la 38 și de la capitolul 9, versetul 1): „Deși, textul Evangheliei de astăzi este scurt totuși el este plin de învățături duhovnicești pentru viața fiecărui creștin. Ea ne arată treptele de urmare a lui Hristos și de unire cu El. Mai întâi spune: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Cine voiește! Deci, nu obligă Hristos Domnul pe nimeni să vină după El. Chemarea la mântuire este o invitație care respectă libertatea omului. Hristos nu sparge uși, ci doar bate la ușa sufletului și așteaptă. Dacă noi răspundem El intră în casă și cinează împreună cu noi, în sensul că stabilește comuniunea de viață veșnică începând încă din lumea aceasta. Oricine voiește să vină după Mine.. - această expresie este extrem de importantă pentru a vedea mai întâi că Dumnezeu respectă libertatea noastră pentru că omul este creat după Chipul lui Dumnezeu cel rațional, liber și iubitor. De aceea, nimic în credință nu trebuie făcut forțat, nu trebuie impus, ci doar propus. Consecințele răspunsului nostru la invitația lui nu sunt indiferente sau neutre. Putem alege comuniunea cu El sau despărțirea de El”.

Deci, Hristos Domnul ne adresează invitația de a-L urma și apoi arată condițiile, a spus Patriarhul României, continuând: „Mai întâi trebuie să se lepede omul de sine. Lepădarea de sine pare într-o lume foarte narcisistă, individualistă, egocentristă precum civilizația actuală că este foarte dificilă. Lepădarea de sine nu înseamnă o negare a identității eului, ci o recentrare a vieții. Lepădarea de sine înseamnă că noi trebuie să ne lepădăm de propriul egoism, să nu mai avem viața noastră în noi înșine, ci în Dumnezeu Izvorul vieții eterne. Dacă omul se iubește pe sine și numai pe sine, devenind plin de sine, bazându-se și afirmându-se pe sine, este atât de plin de sine încât nu mai este loc în sinea lui pentru Dumnezeu și pentru semeni. Deci, lepădarea de sine înseamnă trecerea de la o viață egoistă la o viață de iubire darnică, smerită și milostivă, trecerea de la iubirea posesivă la iubirea milostivă față de semeni, smerită față de Dumnezeu”.

În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre cea de-a doua condiție pe care Mântuitorul o menționează în ceea ce privește urmarea Sa: „A doua condiție în urmarea lui Hristos este asumarea crucii: să-și ia crucea. Această expresie, deși suntem obișnuiți cu ea, nu este ușor de explicat, dar nici greu pentru cei ce au purtat crucea cu gândul la Hristos și au descoperit în cruce sămânța și lumina Învierii, a eliberării și a vieții duhovnicești. În general, luarea sau asumarea crucii înseamnă a accepta vieții cu limitele ei în așa fel încât atunci când nu am reușit ceea ce ne-am propus și constatăm eșecul să nu deznădăjduim, să nu cădem în disperare. Crucea pentru om înseamnă mai întâi cunoașterea finitudinii sau limitării sale. Această limitare este crucea fundamentală în viața omului din cauza păcatului. Când omul era ascultător era complet ascultat de Dumnezeu. Când se îndepărtează de Dumnezeu simte că este gol la trup pentru că s-a golit sufletul de prezența lui Dumnezeu. După ce Adam și Eva au păcătuit au simțit că sunt goi, că nu au haine. Înainte de a păcătui nu au văzut că nu aveau haine pentru că erau îmbrăcați în lumina harului lui Dumnezeu care locuia în sufletul lor și înveșmânta și trupul lor. Deci, noi constatăm această limită și de aceea crucea este în primul rând constatarea unei limitări, dar și a unei contradicții între voința cea bună și fapta cea rea pe care o săvârșim din cauza egoismul și a înclinării noastre spre păcat”.

„Însă, asumarea crucii sau luarea crucii este mai mult decât recunoașterea limitării în ceea ce privește timpul vieții noastre și puterile noastre intelectuale și fizice. Crucea poate să fie o neîmplinire, o suferință, o durere pentru o vreme sau pentru toată viață. Crucea poate să fie viața unui copil orfan, poate să fie crucea văduviei, a pierderii unor ființe dragi, o boală incurabilă, o paralizie sau poate să fie o suferință trupească și sufletească în același timp. Când Hristos spune: să-și ia crucea înseamnă că această suferință sau nefericire trebuie asumată pentru a fi prezentată Lui. De aceea, imediat spune și să-Mi urmeze Mie, iar nu să rămână singur. Fără legătura cu Hristos crucea ne duce la deznădejde. Cu Hristos crucea se ușurează și se transformă în speranță, suferința se transformă în speranță. O mulțime de oameni sunt conștienți că boala lor este incurabilă, însă adesea s-au săvârșit minuni și pentru că au credință puternică nu deznădăjduiesc, ci speră până în ultima clipă în iubirea milostivă a lui Dumnezeu care face minuni. Chiar dacă se întâmplă că nu se vindecă important este că s-a vindecat sufletul de despărțirea de Dumnezeu, de egoism și nu mai este răzvrătit, ci în mâinile lui Dumnezeu dăruiește omul suferind dar credincios sufletul său și dobândește viața veșnică”, a mai arătat Preafericirea Sa.

În continuare, Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu a rostit un cuvânt în care a prezentat istoricul zonei, arătând importanța vizitei pe care o face Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în acest oraș. De asemenea, Preasfinția Sa a mai anunțat că Sfântul Proroc Daniel este, din această duminică, ocrotitorul Jiboului: „Jiboul este al treilea oraș al județului Sălaj, după Zalău și Șimleu Silvaniei, având aproximativ 10 100 locuitori, dintre care 7 244 sunt ortodocși, reprezentând 72% din populația urbei. În această localitate există două lăcașuri de cult ortodoxe, cel în care ne aflăm, precum și biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ridicată între anii 1930 și 1932 (...) Astăzi, cu prilejul târnosirii bisericii de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care este cea mai importantă zi din istoria acestui sfânt lăcaș, suntem conștienți că greutățile s-au încheiat, eforturile și jertfa au fost binecuvântate, iar ctitorii vor fi pomeniți la Sfântul Altar cât va dura biserica, primind ca răsplată binefacerile lui Dumnezeu atât în această viață, cât și în veșnicie. Catedrala, prin definiție, este biserica aflată în vecinătatea reședinței unui arhiereu, în care acesta oficiază sfintele slujbe de marile praznice, dar și cu prilejul celor mai importante evenimente din Eparhie. Dimensiunile unui lăcaș de cult, oricât de mari ar fi ele, nu îi conferă acestuia statutul de catedrală. Cu toate acestea, ținând cont de faptul că biserica în care ne aflăm este atât de mare și de frumoasă, dar mai ales pentru că a fost sfințită de către Patriarhul României, consider că poate fi supranumită pe bună dreptate: Catedrala văii Someșului (...) De câțiva ani am propus ca fiecare localitate din Episcopia Sălajului să își aleagă câte un sfânt protector, recomandând să se țină cont în acest sens și de hramul bisericii. După o perioadă îndelungată de reflecții și consultări, preoții și cele două consilii parohiale din Jibou au hotărât ca Sfântul Prooroc Daniel să fie ocrotitorul orașului. Cu prilejul târnosirii de astăzi proclamăm în mod solemn această hotărâre și expunem spre închinare icoana Sfântului Prooroc Daniel - Ocrotitorul Jiboului”.

În cuvântul său de mulțumire, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei a spus: „Dăm slavă lui Dumnezeu de la cer până la pământ pentru zilele minunate de ieri și de astăzi. Zile minunate pe care le-a provocat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel venind să sfințească și sediul eparhial, precum și această biserică măreață din Jibou. Cuvântul Preafericirii Sale de astăzi a fost minunat și a spus mai bine decât noi ce importanță mare are biserica. O spune și din prea plinul cunoștințelor teologice, dar și din experiența de zi cu zi pentru că Preafericirea Sa este dintre noi cel mai mare ctitor. Nu putem noi număra acum toate ctitoriile, dar cea mai mare și care va rămâne peste sute de ani va fi măreața Catedrala Patriarhală. Vă mulțumim Preafericirea Voastră că sunteți cu noi în mitropolia noastră, în Episcopia Sălajului”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a conferit Părintelui Dan Dregan, Protopop de Jibou și Părintelui Gheorghe Longodor, preot slujitor la Biserica „Sfântul Prooroc Daniel și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” distincția Crucea Patriarhală pentru clerici, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române. De asemenea, Preafericirea Sa le-a mai oferit o cruce de binecuvântare și cărţi de cult şi duhovniceşti. La rândul său, Preafericitul Părinte Daniel a primit din partea slujitorilor noii biserici sfinţite din Jibou, o icoană cu chipul Sfântului Prooroc Daniel. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei a primit o icoană cu chipul Sfântului Apostol Andrei, iar Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu o icoană cu chipul Sfântului Mucenic Petroniu.

PS Petroniu - Predica la sfintirea bisericii din Jibou, 2013


Sursa: www.basilica.ro


Descarcare document
PF Daniel - Predica la sfintirea bisericii din Jibou.mp3

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat Sfânta Liturghie la Zalău

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a oficiat sâmbătă, 14 septembrie 2013, în ziua sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, Sfânta Liturghie pe o scenă special amenajată în faţa noului sediu al Episcopiei Sălajului. Alături de Preafericirea Sa s-au aflat Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului și Preasfințitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt intitulat Sfânta Cruce - puterea Învierii şi lumina bucuriei, în care, printre altele, a evidențiat semnificațiile sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci: „Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este o sărbătoare a întregii creştinătăţi, fiind cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci. În această zi sărbătorim de fapt amintirea a trei evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci. Mai întâi sărbătorim aflarea minunată a lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, în anul 326, de către Împărăteasa Elena, care a încredinţat-o apoi Episcopului Macarie al Ierusalimului. Mai târziu, în anul 335 Împăratul Constantin cel Mare a efectuat un pelerinaj la Ierusalim, pentru a participa la sfinţirea Bisericii Învierii, în data de 13 septembrie 335, iar a doua zi, în data de 14 septembrie 335, pe amvonul acestei biserici, Episcopul Macarie al Ierusalimului a înălţat Sfânta Cruce în faţa mulţimilor, întru pomenirea aflării Sfintei Cruci în anul 326 de către mama Împăratului Constantin, Împărăteasa Elena, trecută la cele veşnice (329 sau 330). De atunci, sărbătoarea aceasta a devenit tradiţie înscrisă în calendar până în zilele noastre. Ea a fost întărită sau confirmată în anul 629, când Sfânta Cruce, răpită de perşi la anul 614, a fost readusă la Ierusalim în anul 629 de către împăratul bizantin Heraclius (575-641), care a depus-o, cu mare cinste, în Biserica Învierii. Atunci, Patriarhul Ierusalimului, Zaharia a înălţat din nou Sfânta Cruce în faţa mulţimii, iar sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost întărită, reconfirmată, ca sărbătoare de biruinţă a Crucii asupra vrăjmaşilor cotropitori, dar şi asupra vrăjmaşilor nevăzuţi, demonii”.

Sfântul Împărat Constantin și mama sa, Elena, sunt cinstiți, anul acesta, în mod special de ortodocșii români: "Anul acesta, 2013, este sărbătorit în Patriarhia Română ca „An omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena”, la împlinirea a 1700 de ani de la proclamarea de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare a Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), în anul 313. În iconografia noastră ortodoxă, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt reprezentaţi având Sfânta Cruce între ei, întrucât Sfântul Împărat Constantin a descoperit Crucea, ca semn de lumină, pe cer, iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea de lemn în pământ, la Ierusalim. Astfel, înţelegem că Sfânta Cruce leagă cerul şi pământul prin iubirea nesfârşită şi netrecătoare a lui Hristos pentru lume, în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi. Întrucât prin Crucea lui Hristos s-a arătat puterea iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu, noi, creştinii, cinstim Sfânta Cruce şi ne facem semnul ei când ne rugăm, dimineaţa, la prânz şi seara, când începem un lucru şi când îl terminăm, în vreme de necaz şi în vreme de bucurie", a spus Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Daniel a evidențiat realizările făcute de cler și credincioși în ținuturile Sălajului, din 2007 și până în prezent: "Vizita canonică pe care o înfăptuim în această tânără eparhie a Bisericii noastre din ţinuturile Sălajului ne oferă prilejul să constatăm la faţa locului că priorităţile prezentate de Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu, cu prilejul întronizării sale în data de 13 aprilie 2008, au început să prindă contur, spre slava lui Dumnezeu şi folosul eparhiei. Rezultatul cel mai vizibil al activităţilor edilitar-gospodăreşti desfăşurate în eparhie sub îndrumarea directă a Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu este finalizarea sediului Centrului eparhial, edificiu menit să adăpostească Cancelaria, Administraţia şi alte instituţii eparhiale, în cadrul cărora pot să-şi desfăşoare activitatea în mod adecvat ostenitorii centrului eparhial. Acest sediu eparhial are şi scopul de a deveni un mijloc de întărire a comuniunii şi unității dintre ierarh şi membrii administraţiei eparhiale, dintre clericii şi credincioşii eparhiei, în vederea unei misiuni rodnice din punct de vedere administrativ, misionar-pastoral, cultural-educativ şi social-filantropic".

PF Daniel - Predica la Inaltarea Sfintei Cruci, Zalau, 2013


În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu a mulțumit Preafericitului Părinte Daniel pentru vizita pe care Preafericirea Sa o efectuează în Episcopia Sălajului: „Astăzi este o zi unică în istoria acestor locuri fiind binecuvântați de prezența în mijlocul nostru a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, aceasta fiind prima vizită a unui Întâistătător al Bisericii noastre în județul Sălaj. Pentru aceasta țin să îi mulțumesc cu totul deosebit, căci a binevoit să accepte invitația de a târnosi paraclisul cu hramul Sfântul Apostol și Evanghelist Luca al Centrului eparhial din Zalău”.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a dăruit Preasfințitului Părinte Episcop Petroniu un set episcopal: cruce și engolpion, iar pentru Paraclisul Centrului eparhial al Episcopiei Sălajului a oferit o Sfântă Evanghelie, ferecată cu argint şi email, o cruce de binecuvântare și un set de Sfinte Vase, toate realizate la Tipografiile şi Atelierele Patriarhiei Române. De asemenea, Preafericirea Sa a oferit mai multe distincții: Crucea Patriarhală pentru clerici, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române: Părintelui Vasile Rus, Vicar eparhial și Părintelui Ionuț Pop, Inspector eparhial.

La rândul său, Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu a oferit Preafericirii Sale o icoană cu chipul Maicii Domnului.

Sursa: basilica.ro


PS Petroniu - Predica la tarnosirea Paraclisului Centrului Eparhial din Zalau





episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro