www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Preasfinţitul Părinte Petroniu prezent la sfinţirea bisericii din Telciu, judeţul Bistriţa

La invitaţia Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Preasfinţitul Părinte Petroniu a fost prezent, duminică, 22 septembrie 2013, la slujba de resfinţire a bisericii din parohia Telciu I, protopopiatul Năsăud, judeţul Bistriţa.

Biserica din comuna bistrițeană Telciu ce poartă hramul „Sfântul Nicolae” împlinește 100 de ani. Ea a fost zidită între anii 1900-1913. Potrivit părintelui paroh Dănuț Parascan biserica a fost renovată în totalitate. Lucrările de reabilitare au fost demarate în anul 2000 și au fost finalizate anul acesta. Pictarea locașului de cult a fost realizată între anii 2011-2013, de echipa de meşteri condusă de părintele Damian Tuluc și a fost finalizată în luna august.

O istorie de 100 de ani

Construită în stil neobizantin, biseica din Telciu este impresionantă prin dimensiunile sale: lungimea de 52 de metri, lăţimea de 13 metri, înălţimea turnului atingând 40 de metri. Potrivit datelor din monografia comunei Telciu, planul de zidire a fost întocmit de inginerul Andrei Mazanek din Năsăud, iar lucrările au început în 1890 sub conducerea inginerilor Emil şi Ştefan Oltean din Blaj, sprijiniţi din fondurile grănicereşti şi din cele donate de credincioşi. Din cauza materialului, clădirea se prăbuşeşte, lucrările fiind încredinţate tehnicianului Lajos Czako. Nici el nu va reuşi să ducă lucrarea la bun sfârşit, pentru că are loc o nouă prăbuşire a clădirii. Construcţia reîncepe în anul 1920, sub comanda arhitectului Erno Koncz din Cluj, care abandonează şi el lucrările, preluate de Gerson Szabo din Năsăud, cel care, în sfârşit, reuşeşte să finalizele lăcaşul de cult în 1974. Pictura a fost executată în stil oriental de Alexandru Kabadaieff, profesor la Şcoala Normală din Sibiu, în anul 1922, fiind refăcută 38 de ani mai târziu de maistrul Vilmos Volosmay din Dej. Tot în anul 1922 se construieşte şi catapeteasma, prin contribuţia meşterilor Prian şi Miclea din Năsăud. Pictura iconostasului este realizată de acelaşi Alexandru Kabaieff. La 22 septembrie 1922, biserica a fost sfinţită de PS Episcop Iuliu Hossu, iar în anul 1960, după o renovare generală, a fost resfinţită de PS Episcop Teofil Herineanu. În 1983 a început reparaţia capitală a exteriorului şi a acoperişului, slujba de resfinţire fiind oficiată de ÎPS Teofil Herineanu, la 26 octombrie 1983.



Biserica Sfântul Prooroc Daniel din Jibou a fost sfințită de Patriarhul României

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a sfințit duminică, 15 septembrie 2013, Biserica „Sfântul Prooroc Daniel” din municipiul Jibou. Alături de Preafericirea Sa s-au aflat Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului și Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului. Ei au fost înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Numeroșii credincioși prezenți au avut bucuria de a se închina la cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, Vindecătorul de boli, aduse de la Catedrala Patriarhală din București. De asemenea, ei vor putea intra și în Altarul bisericii pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă. Moaștele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina vor rămâne aici spre închinare până luni, 16 septembrie 2013, orele 13:00.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei de sfințire, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre bucuria de a fi ctitori de biserici: „Rugăm pe Bunul Dumnezeu să sfințească și să înfrumusețeze viața noastră așa cum a fost sfințită această biserică frumoasă astăzi. De asemenea, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Ocrotitorul tuturor bisericilor indiferent de hram, să ne dăruiască bucuria de a fi ctitori de biserici, de a fi biruitori ajutători, știind că Dumnezeu ne răsplătește pentru darurile materiale pe care le oferim Bisericii prin daruri spirituale netrecătoare: iertarea păcatelor, fericirea ca pace a sufletului și ca bucurie a inimii și arvuna vieții veșnice care se dăruiește prin Sfintele Taine”.

În continuare, Patriarhul României a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat învățăturile duhovnicești ce se desprind din Pericopa Evanghelică citită astăzi în cadrul Sfintei Liturghii (n.r. de la Sfântul Evanghelist Marcu capitolul 8, versetele de la 34 la 38 și de la capitolul 9, versetul 1): „Deși, textul Evangheliei de astăzi este scurt totuși el este plin de învățături duhovnicești pentru viața fiecărui creștin. Ea ne arată treptele de urmare a lui Hristos și de unire cu El. Mai întâi spune: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Cine voiește! Deci, nu obligă Hristos Domnul pe nimeni să vină după El. Chemarea la mântuire este o invitație care respectă libertatea omului. Hristos nu sparge uși, ci doar bate la ușa sufletului și așteaptă. Dacă noi răspundem El intră în casă și cinează împreună cu noi, în sensul că stabilește comuniunea de viață veșnică începând încă din lumea aceasta. Oricine voiește să vină după Mine.. - această expresie este extrem de importantă pentru a vedea mai întâi că Dumnezeu respectă libertatea noastră pentru că omul este creat după Chipul lui Dumnezeu cel rațional, liber și iubitor. De aceea, nimic în credință nu trebuie făcut forțat, nu trebuie impus, ci doar propus. Consecințele răspunsului nostru la invitația lui nu sunt indiferente sau neutre. Putem alege comuniunea cu El sau despărțirea de El”.

Deci, Hristos Domnul ne adresează invitația de a-L urma și apoi arată condițiile, a spus Patriarhul României, continuând: „Mai întâi trebuie să se lepede omul de sine. Lepădarea de sine pare într-o lume foarte narcisistă, individualistă, egocentristă precum civilizația actuală că este foarte dificilă. Lepădarea de sine nu înseamnă o negare a identității eului, ci o recentrare a vieții. Lepădarea de sine înseamnă că noi trebuie să ne lepădăm de propriul egoism, să nu mai avem viața noastră în noi înșine, ci în Dumnezeu Izvorul vieții eterne. Dacă omul se iubește pe sine și numai pe sine, devenind plin de sine, bazându-se și afirmându-se pe sine, este atât de plin de sine încât nu mai este loc în sinea lui pentru Dumnezeu și pentru semeni. Deci, lepădarea de sine înseamnă trecerea de la o viață egoistă la o viață de iubire darnică, smerită și milostivă, trecerea de la iubirea posesivă la iubirea milostivă față de semeni, smerită față de Dumnezeu”.

În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre cea de-a doua condiție pe care Mântuitorul o menționează în ceea ce privește urmarea Sa: „A doua condiție în urmarea lui Hristos este asumarea crucii: să-și ia crucea. Această expresie, deși suntem obișnuiți cu ea, nu este ușor de explicat, dar nici greu pentru cei ce au purtat crucea cu gândul la Hristos și au descoperit în cruce sămânța și lumina Învierii, a eliberării și a vieții duhovnicești. În general, luarea sau asumarea crucii înseamnă a accepta vieții cu limitele ei în așa fel încât atunci când nu am reușit ceea ce ne-am propus și constatăm eșecul să nu deznădăjduim, să nu cădem în disperare. Crucea pentru om înseamnă mai întâi cunoașterea finitudinii sau limitării sale. Această limitare este crucea fundamentală în viața omului din cauza păcatului. Când omul era ascultător era complet ascultat de Dumnezeu. Când se îndepărtează de Dumnezeu simte că este gol la trup pentru că s-a golit sufletul de prezența lui Dumnezeu. După ce Adam și Eva au păcătuit au simțit că sunt goi, că nu au haine. Înainte de a păcătui nu au văzut că nu aveau haine pentru că erau îmbrăcați în lumina harului lui Dumnezeu care locuia în sufletul lor și înveșmânta și trupul lor. Deci, noi constatăm această limită și de aceea crucea este în primul rând constatarea unei limitări, dar și a unei contradicții între voința cea bună și fapta cea rea pe care o săvârșim din cauza egoismul și a înclinării noastre spre păcat”.

„Însă, asumarea crucii sau luarea crucii este mai mult decât recunoașterea limitării în ceea ce privește timpul vieții noastre și puterile noastre intelectuale și fizice. Crucea poate să fie o neîmplinire, o suferință, o durere pentru o vreme sau pentru toată viață. Crucea poate să fie viața unui copil orfan, poate să fie crucea văduviei, a pierderii unor ființe dragi, o boală incurabilă, o paralizie sau poate să fie o suferință trupească și sufletească în același timp. Când Hristos spune: să-și ia crucea înseamnă că această suferință sau nefericire trebuie asumată pentru a fi prezentată Lui. De aceea, imediat spune și să-Mi urmeze Mie, iar nu să rămână singur. Fără legătura cu Hristos crucea ne duce la deznădejde. Cu Hristos crucea se ușurează și se transformă în speranță, suferința se transformă în speranță. O mulțime de oameni sunt conștienți că boala lor este incurabilă, însă adesea s-au săvârșit minuni și pentru că au credință puternică nu deznădăjduiesc, ci speră până în ultima clipă în iubirea milostivă a lui Dumnezeu care face minuni. Chiar dacă se întâmplă că nu se vindecă important este că s-a vindecat sufletul de despărțirea de Dumnezeu, de egoism și nu mai este răzvrătit, ci în mâinile lui Dumnezeu dăruiește omul suferind dar credincios sufletul său și dobândește viața veșnică”, a mai arătat Preafericirea Sa.

În continuare, Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu a rostit un cuvânt în care a prezentat istoricul zonei, arătând importanța vizitei pe care o face Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în acest oraș. De asemenea, Preasfinția Sa a mai anunțat că Sfântul Proroc Daniel este, din această duminică, ocrotitorul Jiboului: „Jiboul este al treilea oraș al județului Sălaj, după Zalău și Șimleu Silvaniei, având aproximativ 10 100 locuitori, dintre care 7 244 sunt ortodocși, reprezentând 72% din populația urbei. În această localitate există două lăcașuri de cult ortodoxe, cel în care ne aflăm, precum și biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ridicată între anii 1930 și 1932 (...) Astăzi, cu prilejul târnosirii bisericii de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care este cea mai importantă zi din istoria acestui sfânt lăcaș, suntem conștienți că greutățile s-au încheiat, eforturile și jertfa au fost binecuvântate, iar ctitorii vor fi pomeniți la Sfântul Altar cât va dura biserica, primind ca răsplată binefacerile lui Dumnezeu atât în această viață, cât și în veșnicie. Catedrala, prin definiție, este biserica aflată în vecinătatea reședinței unui arhiereu, în care acesta oficiază sfintele slujbe de marile praznice, dar și cu prilejul celor mai importante evenimente din Eparhie. Dimensiunile unui lăcaș de cult, oricât de mari ar fi ele, nu îi conferă acestuia statutul de catedrală. Cu toate acestea, ținând cont de faptul că biserica în care ne aflăm este atât de mare și de frumoasă, dar mai ales pentru că a fost sfințită de către Patriarhul României, consider că poate fi supranumită pe bună dreptate: Catedrala văii Someșului (...) De câțiva ani am propus ca fiecare localitate din Episcopia Sălajului să își aleagă câte un sfânt protector, recomandând să se țină cont în acest sens și de hramul bisericii. După o perioadă îndelungată de reflecții și consultări, preoții și cele două consilii parohiale din Jibou au hotărât ca Sfântul Prooroc Daniel să fie ocrotitorul orașului. Cu prilejul târnosirii de astăzi proclamăm în mod solemn această hotărâre și expunem spre închinare icoana Sfântului Prooroc Daniel - Ocrotitorul Jiboului”.

În cuvântul său de mulțumire, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei a spus: „Dăm slavă lui Dumnezeu de la cer până la pământ pentru zilele minunate de ieri și de astăzi. Zile minunate pe care le-a provocat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel venind să sfințească și sediul eparhial, precum și această biserică măreață din Jibou. Cuvântul Preafericirii Sale de astăzi a fost minunat și a spus mai bine decât noi ce importanță mare are biserica. O spune și din prea plinul cunoștințelor teologice, dar și din experiența de zi cu zi pentru că Preafericirea Sa este dintre noi cel mai mare ctitor. Nu putem noi număra acum toate ctitoriile, dar cea mai mare și care va rămâne peste sute de ani va fi măreața Catedrala Patriarhală. Vă mulțumim Preafericirea Voastră că sunteți cu noi în mitropolia noastră, în Episcopia Sălajului”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a conferit Părintelui Dan Dregan, Protopop de Jibou și Părintelui Gheorghe Longodor, preot slujitor la Biserica „Sfântul Prooroc Daniel și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” distincția Crucea Patriarhală pentru clerici, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române. De asemenea, Preafericirea Sa le-a mai oferit o cruce de binecuvântare și cărţi de cult şi duhovniceşti. La rândul său, Preafericitul Părinte Daniel a primit din partea slujitorilor noii biserici sfinţite din Jibou, o icoană cu chipul Sfântului Prooroc Daniel. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei a primit o icoană cu chipul Sfântului Apostol Andrei, iar Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu o icoană cu chipul Sfântului Mucenic Petroniu.

PS Petroniu - Predica la sfintirea bisericii din Jibou, 2013


Sursa: www.basilica.ro


Descarcare document
PF Daniel - Predica la sfintirea bisericii din Jibou.mp3

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat Sfânta Liturghie la Zalău

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a oficiat sâmbătă, 14 septembrie 2013, în ziua sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, Sfânta Liturghie pe o scenă special amenajată în faţa noului sediu al Episcopiei Sălajului. Alături de Preafericirea Sa s-au aflat Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului și Preasfințitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt intitulat Sfânta Cruce - puterea Învierii şi lumina bucuriei, în care, printre altele, a evidențiat semnificațiile sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci: „Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este o sărbătoare a întregii creştinătăţi, fiind cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci. În această zi sărbătorim de fapt amintirea a trei evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci. Mai întâi sărbătorim aflarea minunată a lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, în anul 326, de către Împărăteasa Elena, care a încredinţat-o apoi Episcopului Macarie al Ierusalimului. Mai târziu, în anul 335 Împăratul Constantin cel Mare a efectuat un pelerinaj la Ierusalim, pentru a participa la sfinţirea Bisericii Învierii, în data de 13 septembrie 335, iar a doua zi, în data de 14 septembrie 335, pe amvonul acestei biserici, Episcopul Macarie al Ierusalimului a înălţat Sfânta Cruce în faţa mulţimilor, întru pomenirea aflării Sfintei Cruci în anul 326 de către mama Împăratului Constantin, Împărăteasa Elena, trecută la cele veşnice (329 sau 330). De atunci, sărbătoarea aceasta a devenit tradiţie înscrisă în calendar până în zilele noastre. Ea a fost întărită sau confirmată în anul 629, când Sfânta Cruce, răpită de perşi la anul 614, a fost readusă la Ierusalim în anul 629 de către împăratul bizantin Heraclius (575-641), care a depus-o, cu mare cinste, în Biserica Învierii. Atunci, Patriarhul Ierusalimului, Zaharia a înălţat din nou Sfânta Cruce în faţa mulţimii, iar sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost întărită, reconfirmată, ca sărbătoare de biruinţă a Crucii asupra vrăjmaşilor cotropitori, dar şi asupra vrăjmaşilor nevăzuţi, demonii”.

Sfântul Împărat Constantin și mama sa, Elena, sunt cinstiți, anul acesta, în mod special de ortodocșii români: "Anul acesta, 2013, este sărbătorit în Patriarhia Română ca „An omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena”, la împlinirea a 1700 de ani de la proclamarea de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare a Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), în anul 313. În iconografia noastră ortodoxă, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt reprezentaţi având Sfânta Cruce între ei, întrucât Sfântul Împărat Constantin a descoperit Crucea, ca semn de lumină, pe cer, iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea de lemn în pământ, la Ierusalim. Astfel, înţelegem că Sfânta Cruce leagă cerul şi pământul prin iubirea nesfârşită şi netrecătoare a lui Hristos pentru lume, în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi. Întrucât prin Crucea lui Hristos s-a arătat puterea iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu, noi, creştinii, cinstim Sfânta Cruce şi ne facem semnul ei când ne rugăm, dimineaţa, la prânz şi seara, când începem un lucru şi când îl terminăm, în vreme de necaz şi în vreme de bucurie", a spus Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Daniel a evidențiat realizările făcute de cler și credincioși în ținuturile Sălajului, din 2007 și până în prezent: "Vizita canonică pe care o înfăptuim în această tânără eparhie a Bisericii noastre din ţinuturile Sălajului ne oferă prilejul să constatăm la faţa locului că priorităţile prezentate de Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu, cu prilejul întronizării sale în data de 13 aprilie 2008, au început să prindă contur, spre slava lui Dumnezeu şi folosul eparhiei. Rezultatul cel mai vizibil al activităţilor edilitar-gospodăreşti desfăşurate în eparhie sub îndrumarea directă a Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu este finalizarea sediului Centrului eparhial, edificiu menit să adăpostească Cancelaria, Administraţia şi alte instituţii eparhiale, în cadrul cărora pot să-şi desfăşoare activitatea în mod adecvat ostenitorii centrului eparhial. Acest sediu eparhial are şi scopul de a deveni un mijloc de întărire a comuniunii şi unității dintre ierarh şi membrii administraţiei eparhiale, dintre clericii şi credincioşii eparhiei, în vederea unei misiuni rodnice din punct de vedere administrativ, misionar-pastoral, cultural-educativ şi social-filantropic".

PF Daniel - Predica la Inaltarea Sfintei Cruci, Zalau, 2013


În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu a mulțumit Preafericitului Părinte Daniel pentru vizita pe care Preafericirea Sa o efectuează în Episcopia Sălajului: „Astăzi este o zi unică în istoria acestor locuri fiind binecuvântați de prezența în mijlocul nostru a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, aceasta fiind prima vizită a unui Întâistătător al Bisericii noastre în județul Sălaj. Pentru aceasta țin să îi mulțumesc cu totul deosebit, căci a binevoit să accepte invitația de a târnosi paraclisul cu hramul Sfântul Apostol și Evanghelist Luca al Centrului eparhial din Zalău”.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a dăruit Preasfințitului Părinte Episcop Petroniu un set episcopal: cruce și engolpion, iar pentru Paraclisul Centrului eparhial al Episcopiei Sălajului a oferit o Sfântă Evanghelie, ferecată cu argint şi email, o cruce de binecuvântare și un set de Sfinte Vase, toate realizate la Tipografiile şi Atelierele Patriarhiei Române. De asemenea, Preafericirea Sa a oferit mai multe distincții: Crucea Patriarhală pentru clerici, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române: Părintelui Vasile Rus, Vicar eparhial și Părintelui Ionuț Pop, Inspector eparhial.

La rândul său, Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu a oferit Preafericirii Sale o icoană cu chipul Maicii Domnului.

Sursa: basilica.ro


PS Petroniu - Predica la tarnosirea Paraclisului Centrului Eparhial din Zalau



Sfințirea paraclisului Centrului eparhial al Episcopiei Sălajului

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat sâmbătă, 14 septembrie 2013, în ziua sărbătoririi Înălțării Sfintei Cruci, slujba de sfinţire a paraclisului „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca” Centrului eparhial din Zalău. Alături de Preafericirea Sa s-au aflat Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului și Preasfințitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului și au fost înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei de sfințire, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre importanța și necesitatea rugăciunii în viața creștinilor: „Această bisericuță foarte frumoasă este de mare folos pentru un centru eparhial deoarece rugăciunea ne ajută cel mai mult în viață. Cineva, imitând oarecum pe Sfântul Apostol Pavel care a zis: Acum rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre toate este dragostea, spunea: Acum rămân aceste trei: rugăciunea, cuvântul și fapta, dar cea mai mare dintre toate este rugăciunea care dă inspirație pentru cuvânt și putere pentru fapta cea bună. Deci, rugăciunea este necesară nu numai atunci când săvârșim slujbe la biserică, ci este de mare nevoie și pentru administrația bisericească, pentru că și administrația bisericească este o Liturghie, o slujire a lui Hristos prin misiunea pe care cei ce lucrează în conducerea Bisericii o împlinesc. Sfântul Teodor Studitul spune că şi cei care lucrează în grădină şi în gospodărie într-o mănăstire Liturghie săvârşesc pentru că lucrează pentru cei mulţi, pentru binele comun, pentru obştea credincioşilor. Deci, rugăciunea la Centrul eparhial, atât pentru cei care locuiesc în casă, cum este Preasfinţitul şi persoanele care locuisc aici, cât şi cei care vin şi lucrează aici zilnic, este de mare trebuinţă deoarece ea nu ajută să nu uităm că lucrarea noastră este o lucrare sfântă. Activitatea Bisericii nu este sfântă numai duminica, ci în fiecare zi a săptămânii şi prezenţa unui paraclis este obligatorie”.

Preafericirea Sa a explicat și înțelesul cuvântului "paraclis": "Paraclis înseamnă mângâiere, consolare, întărire sufletească şi foarte adesea, mai ales astăzi, avem nevoie de întărire sufletească pentru a împlini lucrarea sfântă şi mântuitoare a Bisericii. Este o prezenţă continuu a harului lui Dumnezeu un paraclis sfinţit într-un centru eparhial".

Cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, Vindecătorul de boli, care aseară au fost aduse de la Catedrala patriarhală din București la Catedrala episcopală din Zalău au fost așezate astăzi în interiorul paraclisului Centrului eparhial, unde pot fi cinstite de credincioșii care vor trece și prin Sfântul Altar.

„Ne bucurăm că s-a făcut sfințirea în prezența unui sfânt ierarh, Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, care era un om al rugăciunii și care prin multă rugăciune, smerenie și lucrare a ajuns să fie un sprijin pentru întreaga Ortodoxie, pentru toate Bisericile”, a mai spus Patriarhul României.

În continuare, Preafericitul Părinte Daniel a oficiat Sfânta Liturghie în conjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

Sursa: basilica.ro



Patriarhul României la Catedrala episcopală din Zalău

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a ajuns în această seară, la orele 19:00, la Catedrala episcopală din municipiul Zalău. Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului a oficiat slujba Te Deum-ului în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a Preasfințitului Sofronie, Episcopul Oradiei și a Preasfințitului Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

În semn de binecuvântare a clerului şi credincioşilor din Episcopia Sălajului, cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, Vindecătorul de boli, păstrate în Catedrala patriarhală, au fost aduse și așezate pentru a fi venerate în Catedrala episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău. De asemenea, ele vor fi duse la Paraclisul „Sfântul Apostol Evanghelist Luca” al Centrului eparhial din Zalău şi la Biserica „Sfântul Prooroc Daniel” din Jibou.

După slujba Te Deum-ului, Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu a rostit un cuvânt de bun venit: „Ziua de astăzi este una cu totul deosebită în istoria județului nostru întrucât avem marea bucurie de a fi vizitați pentru prima dată de un patriarh al României. De aceea, îi mulțumesc Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru cinstea deosebită pe care ne-o face. Sfântul Apostol Pavel a scris: Nu este nicio îndoială că cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare. Cu toate aceste eu nu găsesc alte cuvinte mai potrivite cu care să-l întâmpin pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în catedrala din Zalău decât Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”.

PS Petroniu - Cuvant la intampinarea PF Daniel in Episcopia Salajului


În continuare, Preafericitul Părinte Daniel a apreciat credința locuitorilor din Episcopia Sălajului, credință mărturisită prin numeroasele biserici nou construite: „Suntem bucuroși că am ajuns într-o biserică nouă și mâine vom sfinți un paraclis nou, iar poimâine o altă biserică nouă. În mod deosebit apreciem cuvântul Preasfințitului Episcop Petroniu care ne-a arătat și vechimea și bogăția istorică a acestei zone și a orașului în care ne aflăm. Este foarte important însă să vedem cum credința s-a menținut în perioadele grele ale istoriei, iar astăzi, după 45 de ani de comunism ateu, o mulțime de biserici noi au apărut și se construiesc întrucât nevoile liturgice sunt reale. Cineva spunea că românii construiesc multe biserici pentru că recuperează timpul în care nu li s-a dat voie să construiască biserici”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit și despre sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, pe care Biserica Ortodoxă Română o sărbătorește mâine, și a subliniat exemplul vieții Sfântului Ierarh Nectarie, Vindecătorul de boli, ale cărui sfinte moaște au fost aduse spre închinare credincioșilor prezenți la Catedrala din Zalău: „Cu slujba din seara aceasta am intrat în sărbătoarea sfântă și mare a praznicului împărătesc al Înălțării Sfintei Cruci. Noi, în fiecare duminică la Utrenie cântăm: Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea. Numai prin cruce, prin osteneală, răbdare și încercări simțim bucuria Învierii care este ascunsă în Cruce și care se arată prin harul lui Dumnezeu în viața oamenilor credincioși, viața personală, dar și viața comunităților. În seara aceasta avem în fața noastră și în mijlocul nostru un om care a transformat crucea în scară de înviere și necazurile vieții în bucurie. Acesta este Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina. Ne-am gândit să aducem bucurie în rândul credincioșilor din Zalău și Jibou prin prezența Sfântului Nectarie de la Eghina”.

La final, Preafericirea Sa a oferit preotului paroh Ioan Ghiurco mai multe cărți liturgice și de teologie, precum și o cruce de binecuvântare. Credincioșii prezenți la eveniment în număr mare au primit din partea Patriarhul României pliante de prezentare a Catedralei Patriarhale din București și a vieții Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina.

PF Daniel - Cuvant in Catedrala Episcopala din Zalau


Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, efectuează în perioada 13 - 16 septembrie 2013 o vizită canonică în Episcopia Sălajului, la invitaţia Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu.


sursa: www.basilica.ro



Vizita Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în Episcopia Sălajului

În perioada 13-16 septembrie 2013, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va efectua o vizită canonică în Episcopia Sălajului la invitația Preasfințitului Părinte Episcop Petroniu.
Preafericirea Sa va fi întâmpinat, vineri 13 septembrie, orele 19.00, la Catedrala „Înălțarea Domnului” din municipiul Zalău. Cu această ocazie va fi oficiată o slujbă de Te Deum.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, pe parcursul vizitei, va săvârși slujba de sfințire a două locașuri de cult. Sâmbătă, 14 septembrie, de la ora 9.00, Preafericirea Sa va târnosi paraclisul cu hramul „Sfântul Evanghelist Luca” din cadrul Centrului Eparhial. Evenimentul va fi urmat de săvârşirea Sfintei Liturghii pe o scenă amenajată în faţa sediului Episcopiei Sălajului.
Duminică, 15 septembrie, de la ora 9.00, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va târnosi biserica cu hramurile „Sfântul Prooroc Daniel” şi „Sfântul Mucenic Gheorghe” din oraşul Jibou şi va săvârşi Sfânta Liturghie.
În semn de binecuvântare a clerului şi credincioşilor din Episcopia Sălajului, cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, Vindecătorul de boli, păstrate în Catedrala patriarhală, vor fi duse pentru a fi venerate la paraclisul „Sfântul Apostol Evanghelist Luca” al Centrului eparhial din Zalău şi la biserica „Sfântul Prooroc Daniel” din Jibou.
Moaştele Sfântului Ierarh Nectarie, Vindecătorul de boli, vor fi aşezate spre închinare la Centrul eparhial, unde vor rămâne până în dimineaţa zilei de duminică, 15 septembrie 2013, când vor fi duse la biserica „Sfântul prooroc Daniel” din Jibou. Aici vor rămâne spre închinare în biserică până luni, 16 septembrie 2013, orele 13.00.



Sfinţire de biserică la Cizer

De sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, Preasfinţitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioşilor parohiei Cizer, protopopiatul Şimleu Silvaniei. Cu acest prilej Păreasfinţia sa a binecuvântat lucrările efectuate la locaşul de cult începând cu anul 2011 şi a săvârşit Sfânta Liturghie în altarul de vară ridicat în curtea bisericii.
La slujbă au participat, alături de părintele paroh Ananie Pojar, preoţii din parohiile învecinate, dar şi numeroşi credincioşi din localitate şi parohiile vecine.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Petroniu a hirotonit întru preot pe părintele diacon Călin Blaga, acesta urmând a sluji ca preot misionar în cadrul Protopopiatului Zalău.

De asemenea, în cadrul ecteniei întreite au fost înălţate lui Dumnezeu rugăciuni pentru pace.

Situată în extremitatea sud-vestică a judeţului Sălaj, localitatea Cizer este atestată documentar pentru prima dată la anul 1219.

Un edificiu important din localitatea Cizer, dar şi pentru întreaga Transilvanie, este biserica de lemn ridicată în anul 1773. Meşterul care a ridicat acestă biserică este Vasile Nicula Ursu, cel care, sub numele de Horea, a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784, alături de Cloşca şi Crişan. În anul 1968 biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca.

Biserica actuală, cu hramul Naşterea Maicii Domnului a fost ridicată între anii 1940-1948.


Descarcare document
PS Petroniu - Predica la Nasterea Maicii Domnului, Cizer, 2013.mp3

Apel la rugăciune pentru pace


APEL LA RUGĂCIUNE PENTRU PACE

Deoarece în timpul prezent pacea este tot mai mult ameninţată, adresăm un apel la rugăciune pentru pace, în data de duminică, 8 septembrie 2013, la sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, apărătoarea celor aflaţi în nevoi şi necazuri, „bucuria şi împăcarea lumii”.
În acest sens, îndemnăm pe toţi ierarhii, preoţii, monahii, monahiile şi credincioşii din Patriarhia Română să înmulţească rugăciunile pentru pace.
Toţi oamenii avem datoria morală de a ne ruga şi de a lucra pentru pace, după îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos, Împăratul păcii, Care spune: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!” (Matei 5, 9).
Să folosim timpul acesta al sărbătorii Maicii Domnului spre a înmulţi rugăciunea pentru pacea a toată lumea, dar mai ales pentru pace în Siria, Egipt şi alte zone ale Orientului Mijlociu, unde mulţi creştini sunt victime ale prigoanei şi violenţei. Să ne rugăm ca pacea să fie lumina vieţii pentru toţi oamenii, indiferent de religie sau cultură.
Prin urmare, la Sfânta Liturghie, după citirea Sfintei Evanghelii, către sfârşitul ecteniei întreite se vor citi din Liturghier „rugăciunile pentru înmulţirea dragostei şi dezrădăcinarea urii şi a toată răutatea”.


† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



File de sinaxar: Sfântul Mucenic Petroniu (4 septembrie)

File de sinaxar: Sfântul Mucenic Petroniu
(4 septembrie)


În calendarele aflate în uz în Biserica Ortodoxă şi în Biserica Romano-Catolică există mai mulţi sfinţi cu numele Petroniu care se bucură de cinstire. Aceştia sunt: Sfântul Mucenic Petroniu (4 septembrie), Sfântul Petroniu – episcopul Veronei (6 septembrie), Sfântul Petroniu – episcopul Bologniei (4 octombrie), Sfântul Cuvios Petroniu (23 octombrie) şi Sfântul Petroniu – episcopul de Die – Franţa (10 ianuarie).
Fără îndoială, cel mai cunoscut şi singurul despre care există izvoare cu valoare istorică certă este Sfântul Petroniu, episcopul Bologniei. Potrivit informaţiilor păstrate în scrisoarea lui Eucherius, episcopul Lyonului, către Valerianus (PL vol. L, col. 711 ş.u.) şi în notiţa din lucrarea De viris illustribus (cap. 41) a lui Ghenadie al Marsiliei, în veacul al V-lea episcopul Petroniu al Bologniei era faimos în întreaga Italie pentru virtuţile sale. El provenea dintr-o familie nobilă care deţinuse funcţii importante în administraţia imperială la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea. Încă din tinereţe Petroniu s-a dedicat vieţii ascetice şi se presupune că a făcut un pelerinaj la locurile sfinte. În jurul anului 432 a fost ales şi hirotonit episcop al Bologniei. Printre realizările sale se numără restabilirea credinţei ortodoxe şi alungarea arienilor din Bolognia, fapt care i-a adus titlul de mărturisitor. La aceasta se adaugă şi construcţia unei biserici monumentale. Ghenadie susţine că episcopul Petroniu a încetat din viaţă înainte de sau în anul 450, în timpul domniei împăraţilor Teodosie al II-lea şi Valentinian al III-lea. În calendarul Bisericii Romano-Catolice Sfântul Petroniu este prăznuit la data de 4 octombrie .
În calendarul aceleiaşi Biserici sunt menţionaţi alţi doi ierarhi cu numele Petroniu. Este vorba de episcopul Veronei prăznuit la 6 septembrie, despre care se ştie doar că a trecut la Domnul în anul 450, fapt care îi determină pe unii să îl identifice cu şi să îl confunde cu episcopul Petroniu al Bolognei şi de Petroniu, episcopul de Die, trecut la cele veşnice în anul 463 şi prăznuit la 10 ianuarie.
În calendarul Bisericii Ortodoxe se regăsesc doi sfinţi cu numele de Petroniu. Sfântul Mucenic Petroniu, prăznuit la data de 4 septembrie şi Sfântul Cuvios Petroniu, pomenit în ziua de 23 octombrie. Nici unul dintre cei doi nu are slujbă proprie şi despre nici unul nu se face referire în cântările şi citirile din slujbele zilei, ei fiind menţionaţi doar la sinaxar.
În Vieţile Sfinţilor, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediţia din 1901-1911, ediţia a II-a apărută în Editura Episcopiei Romanului în anul 1999 sub îngrijirea arhimandritului Ioanichie Bălan, în volumele dedicate lunilor septembrie, respectiv octombrie, nu există referiri la cei doi sfinţi .
Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în cazul Proloagelor (vol. I şi II) diortosite şi îmbogăţite de arhimandritul Benedict Ghiuş, publicate în Editura Bunavestire, Bacău, 1999.
În Calendarul cu toţi sfinţii din an întocmit după Vieţile Sfinţilor scrise de Arhiep. Dimitrie al Rostovului după Minee şi alte scrieri, publicat de pr. Grigore N. Popescu , este menţionat atât Sfântul Mucenic Petronie, cât şi Sfântul Cuvios Petronie. Remarcăm însă faptul că părintele Popescu foloseşte pentru numele sfinţilor forma de vocativ, Petronie, şi nu pe cea de nominativ Petroniu, cum ar fi normal. Pe de altă parte, el menţionează ca dată de prăznuire a Sfântului Mucenic Petroniu ziua de 24 septembrie , aceasta fiind singura menţiune de acest fel.
În Mineiul pe Septembrie publicat cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ediţia 2003, este menţionat la sinaxar în data de 4 septembrie Sfântul Mucenic Petroniu , iar în Mineiul pe Octombrie, ediţia 2004, în ziua de 23 este menţionat Sfântul Cuvios Petronie .
În sinaxarul publicat în ediţia din 2012 a Liturghierului tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ce în ultimele ediţii ale sinaxarelor publicate în cărţile de cult, precum şi în calendarele tipărite cu aprobarea Sfântului Sinod, nu era menţionat nici unul dintre cei doi sfinţi, apare doar Sfântul Cuvios Petroniu, cu dată de prăznuire 23 octombrie .
În calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse este menţionat, de asemenea, doar Sfântul Cuvios Petroniu, însă data de pomenire este 4 septembrie şi nu 23 octombrie. Pe de altă parte, Sfântul Petroniu (Άγιος Πετρώνιος) este menţionat ca martir în Μεγάλιι Ιερά Σύνοψις, având ca dată de prăznuire 4 septembrie. În calendarul Bisericii Ortodoxe Antiohiene este pomenit, de asemenea, Sfântul Martir Petroniu, la 4 septembrie.
Ca urmare a acestor multiple menţiuni contradictorii este legitimă următoarea întrebare: Este vorba de una şi aceeaşi persoană? Răspunsul, în ciuda informaţiilor minime pe care le avem despre cei doi sfinţi, este fără echivoc: nu.
Sfântul Cuvios Petroniu a fost ucenicul Sfântului Pahomie, marele organizator al monahismului egiptean de factură cenobitică din secolul al IV-lea şi succesorul lui la conducerea obştii monahale. În lucrările de specialitate există foarte puţine informaţii despre Sfântul Cuvios Petroniu. Johannes Quasten în volumul III din Patrologia sa ne spunea doar că înainte de moarte Pahomie l-a desemnat ca succesor al său la conducerea aşezămintelor monahale pe Petroniu, iar acesta a murit după numai două luni, în anul 346 .
Pr. prof. dr. Vasile Răducă, în lucrarea Monahismul egiptean. De la singurătate la obşte , face câteva precizări importante care completează tabloul vieţii Sfântului Cuvios Petroniu: a fost desemnat succesor al lui Pahomie cu două zile înainte de moartea acestuia; la acea vreme fiind egumenul a două mănăstiri, deci un călugăr cu o bogată experienţă duhovnicească; care însă s-a îmbolnăvit de ciumă şi a murit în ziua de 21 iulie acelaşi an . Spre deosebire de Quasten, pr. Răducă, valorificând informaţii preluate din varianta coptă a Vieţii Sfântului Pahomie, avansează ca an al morţii lui Pahomie şi a Cuviosului Petroniu 347 în loc de 346. Aşadar acestea sunt datele pe care ni le oferă cercetarea de specialitate despre Sfântul Cuvios Petroniu.
Informaţiile cu privire la Sfântul Mucenic Petroniu, prăznuit în lumea ortodoxă la 4 septembrie, sunt indirecte. Menţiuni cu privire la el găsim în sinaxarul Sfintei Ermiona, una din cele patru fiice ale Apostolului Filip, pomenită tot în ziua de 4 septembrie. Potrivit acestor date Sfântul Petroniu a trăit în Asia Mică, deprinzând tainele împărăţiei lui Dumnezeu de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, precum şi de la Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor, cărora le-a fost ucenic.
Spre sfârşitul primului veac creştin Sfintele Ermiona şi Eutihia, fiicele lui Filip, unul dintre cei şapte diaconi, cel care l-a botezat pe famenul etiopian, au avut dorinţa sfântă de a-l vedea şi de a lua binecuvântare de la Sfântul Ioan, singurul Apostol al Domnului Hristos rămas la acea vreme în viaţă. Pornind de la Ierusalim spre Efes, cele două surori au aflat că Sfântul Ioan se mutase la Domnul, însă şi-au continuat călătoria, pentru a-l întâlni pe Sfântul Petroniu, ucenicul acestuia. Prin învăţături alese şi prin exemplul vieţii sale acest sfânt le-a întărit în credinţă pe cele două surori, care i-au devenit ucenice.
Când împăratul Traian , în timpul unei campanii împotriva perşilor şi parţilor, trecând prin Asia Mică, a declanşat prigoana împotriva creştinilor, Sfântul Petroniu a mărturisit fără teamă că este creştin şi refuzând să jertfească idolilor, a fost dat pe mâna chinuitorilor şi a suferit moarte de martir. În Mineiul pe Septembrie sunt menţionaţi la sinaxar, în data de 4 septembrie, alături de Sfântul Mucenic Petroniu şi Sfinţii Mucenici Haritina, Zarvil, Tatuil şi Veveea, aghiograful precizând că „aceşti sfinţi (deci inclusiv Petroniu) au trăit pe vremea lui Andrian” . Prin urmare, este posibil ca Sfântul Mucenic Petroniu şi cei pomeniţi împreună cu el să fi pătimit în mai multe etape, începând cu anul 113-114 când Traian ajunge în Asia Mică şi Orient, moartea martirică dobândind-o în prima parte a domniei lui Adrian (117-138). În timpul aceloraşi persecuţii a fost supusă la cazne şi Sfânta Ermiona, căreia în timpul chinurilor, sub chipul Sfântului Petroniu care a întărit-o, i-a apărut Domnul Hristos şezând pe scaunul de judecată.
Aşadar, Sfântul Mucenic Petroniu sub a cărui ocrotire se află ierarhul ortodox al Sălajului este un martir din primele decade ale secolului al II-lea.

Tropar, glasul al IV-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Petroniu, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac, glasul al V-lea:
Stea luminoasă, neînşelătoare te-ai arătat lumii, cu razele tale vestind pe soarele Hristos, răbdătorule de patimi Petroniu, şi înşelăciunea păgânească ai învăluit-o, iar nouă ne dăruieşti lumină, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Pr. lect. dr. Gabriel-Viorel Gârdan



Târnosirea bisericii noi din parohia Ortelec

Duminică, 1 septembrie 2013, o nouă biserică a fost dată în folosinţă în Episcopia Sălajului. Este vorba despre biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” din cartierul Ortelec al Municipiului Zalău. Slujba de târnosire a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, înconjurat de un sobor de 31 de preoţi şi diaconi.

Întrucât vechea biserică din Ortelec era situată înspre ieşirea din localitate, multor persoane le era greu să se deplaseze pe o distanţă atât de mare aşa încât s-a luat hotărârea ridicării unei noi biserici mai spre centrul satului. Astfel, în anul 2006 părintele paroh Nicolae Gudea a purces la ridicarea noului locaş de cult, lucrări care au fost finalizate în acest an.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe tânărul Călin Blaga, urmând ca în duminica următoare acesta să fie hirotonit preot misionar pe seama protopopiatului Zalău, dar cu scopul de a săvârşi slujbele bisericeşti în biserica veche din Ortelec.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de către corul „Gloria Dei” al bisericii „Sfântul Ştefan” din Zalău, cor dirijat de către doamna profesor Maria Porumb.

Pentru întreaga activitate desfăşurată, Preacucernicului Părinte paroh Nicolae Gudea, care este şi revizorul contabil al Episcopiei Sălajului, i-a fost acordată distincţia Crucea Sălăjană. Aceeaşi distincţie a fost acordată, dar de data aceasta pentru mireni, domnului Gabriel Chiş.

De asemenea, Preasfinţitul Părinte Petroniu a acordat diplome de apreciere persoanelor care au ajutat în mod special la ridicarea noii biserici.



PS Petroniu - Predica in Duminica a X-a dupa Rusalii, Ortelec, 2013





episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro