† EPISCOP

ADMINISTRAŢIA EPARHIALĂ

PROTOPOPIATE

PAROHII

PREOŢI

MĂNĂSTIRI

PROGRAME CATEHETICE

PROGRAME SOCIALE

ŞTIRI

ACTE ŞI FORMULARE

ISTORICUL EPARHIEI

CUVÂNTUL CARE ZIDEŞTE

EXAMEN DE CAPACITATE

RESURSE ORTODOXE





www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Resfinţirea bisericii din localitatea Piroşa

Duminică, 2 seprembrie 2012, Preasfinţitul Părinte Petroniu a resfinţit biserica din localitatea Piroşa, filie a parohiei Poieniţa, protopopiatul Jibou.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţia sa a hirotesit întru iconom stavrofor pe Preacucernicul Părinte paroh Ioan Cardoş.

Satul Piroşa intră în componenţa comunei Băbeni, judeţul Sălaj. Comuna Băbeni, cu cele cinci aşezări, are o suprafaţă de 53,89 km pătraţi şi se întinde la contactul a trei mari unitaţi de relief: culoarul Someşului, dealul Şimişna-Gârbou şi podişul Purcăreţi-Boiu Mare-Jugăstreni.

Din punct de vedere al vechimii, localitatea Băbeni apare pentru prima data menţionată în documente în anul 1377, sub denumirea de BABA.

Primele ştiri despre Piroşa le avem din anul 1603, când ştim că este un sat care aparţine de districtul KOVAR.

Piroşa este nume de persoană şi se trage din slavona veche "pyro" şi din greacă "Πμρος" care înseamnă păiuş, tufă.

De-a lungul anilor localitatea a purtat mai multe denumiri: în anul 1603 PIROSFALVA, în 1831- PIROŞA, în greacă STEINGRUND.

În anul 1567 sunt enumerate satele care aparţin districtului KOVAR, dar Piroşa nu este prezentă, deci s-a format între anii 1567-1603.

În anul 1607 RAKOCZY ZSIGMOND i-a promis lui SZOLATI SZEKES ANDRASNAK că dacă satul va ajunge cândva sub "dominaţia" sa i-l va face cadou.

Satul de-a lungul timpului a avut mai mulţi stăpâni, iar în 1898 îl avem ca stăpân pe JOSIKA SAMUEL.

Locuitorii satului sunt ţărani români, a caror ocupaţie a fost agricultura şi creşterea animalelor. Casele lor erau construite din lemn, acoperite cu paie, fără hornuri, cu ferestre mici, iar mai târziu, mai rar, s-au construit şi case cu pridvor.

Numărul locuitorilor din acest sat a fost sporit de cei din CZIKOI, de familia PECHY care au adus aici 3 familii de iobagi: Todoruţ, Porumb şi Brânduşan. Urmaşii acestora locuiesc şi azi aici. La 1603 locuitorii satului erau; 9 iobagi, 1 om liber şi 16 case goale.

Biserica este construită din lemn în anul 1841 şi are hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. În anul 1868 a fost sfinţită. Deasupra uşii din naos se găseşte inscripţia "Această Sfântă biserică sau zugrăvit în anul 1862”.

Până în 1862 este o eclesie independentă, iar după această dată devine mănăstirea din KISMEZO. Clopotele sunt din anul 1850.

Pe lângă biserică a funcţionat şi o scoală care a fost întreţinută de biserică. Filia Piroşa aparţine parohiei Poieniţa din 1847 împreună cu satul Şoimuşeni. Primul paroh a fost R.D. GEORGIUS DANCIU, iar cantor a fost PETRUS POPOVICIU. Satul Poieniţa avea 488 locuitori, Piroşa-150; Şoimuşeni 206.

În 1770 se cunoşteau urmatoarele zone de hotar: Fântânele, Zugău, Carpini, Peştera Poiana Bârsoii, Valea ascunsă, Izvoraş, Zănoaga, Dâmbul Acăstăului, Fântâna Cozlii, Tăut.

Un eveniment cu totul deosebit a avut loc în vara anului 1602 când ţăranii trimişi de turci în urmărirea austriecilor vor arde şi devasta cumplit satele Chioarului. Din cele 108 case arse şi distruse de turci în satele oficiatului Clemens Băbeni, 28 se aflau în satul Ciocmani, 46 în Băbeni, 18 în Poieniţa şi 16 în Piroşa. E semnificativă, în sensul marilor nădejdi a românilor ardeleni, însemnarea din 29 apr./ 9 mai 1601 de pe TETRAEVANGHELUL cumpărat de tăranul LAZAR FAUR din Piroşa care zice "în zilele evlaviosului domn Io Mihail Voivod". În anul 1603 a fost dăruit Bisericii locale, dar acest document în cursul vremii a dispărut şi dupa unele informaţii ar fi în Serbia, Belgrad.

Preoţi cunoscuţi care au slujit în filia Piroşa: Olteanu Ioan, Muste Emil (1966-1972), Mureşan Adrian (1972-1979), iar din mai 1979 până în prezent preot Ioan Cardoş. Prin anii 1970-1971 s-a repictat biserica, iar în 2011 s-a reîmprospătat şi reparat pictura în urmă degradării şi a infiltraţiei apei prin tavan.

În 1990 s-a învelit biserica cu tablă, s-a pus o noua Cruce pe turlă şi s-a vopsit. S-a consolidat Biserica prin turnarea unei şape de beton şi parchetare. La altar s-au adaugat uşile diaconeşti, şi o nouă icoană a Maicii Domnului. Biserica fiind prădată de hoţi, s-au pictat noi icoane ce o împodobesc. S-au facut trotuare şi s-a pavat în faţa Bisericii. Curtea Bisericii şi cimitirul au fost împrejmuite cu plasă. S-a împodobit Sf. Masă cu veşminte noi, cu Sfinte Cruci şi sfeşnice noi, la care se adaugă Sfintele Vase, veşminte, prapori, cădelniţa, Evanghelia şi celelate cărţi de cult.

În acest an se implinesc 150 de ani de la zugrăvirea bisericii şi 409 ani de la atestarea documentară a satului Piroşa, drept pentru care Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu a binevoit a poposi şi sfinţi biserica şi pe credincioşii satului.

Pr. Ioan Cardoş



Hramul Manăstirii Bic

Miercuri, 29 august 2012, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în altarul de vară al Mănăstirii Bic, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi.

La slujbă au fost prezenţi mulţi credincioşi veniţi din toate colţurile judeţului şi nu numai. Răspunsurile la strană au fost date de corul de maici al Mănăstirii Govora.



Liturghie Arhierească la parohia Naşterea Maicii Domnului din Zalău

Duminică, 26 august 2012, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în demisolul bisericii cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" din cartierul Dumbrava Nord al Municipiului Zalău.

Din sobor au mai făcut parte Preacucernicul Părinte Ioan Ardelean, parohul bisericii şi consilier administrativ în cadrul Centrului Eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Vasile Brete, slujitor la aceeaşi biserică, Preacucernicul Părinte Ioan Ghiuruţan, preot pensionar şi Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan de la parohia Recea Mică.



Sinaxa stareţilor şi a stareţelor din Episcopia Sălajului

În data de 23 august 2012, a avut loc la Centrul Eparhial din Zalău, sub conducerea Preasfinţitului Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Sinaxa stareţilor şi a stareţelor din Episcopia noastră.
Au fost prezenţi toţi reprezentanţii celor şapte aşezăminte monahale din eparhie, care şi-au prezentat realizările sau neîmplinirile din locaşurile păstorite de dânşii.
Preasfinţitul Părinte Petroniu şi-a exprimat bucuria şi satisfacţia pentru faptul că în ciuda lipsei acute a personalului monahal şi a condiţiilor economice grele, viaţa duhovnicească şi gospodărească din mănăstiri evoluează foarte bine, iar aşezămintele monahale au devenit adevărate focare de viaţă duhovnicească.
În continuare, s-au dezbătut probleme administrative şi duhovniceşti, exprimându-se încrederea că pe viitor viaţa monahală va progresa spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor.



Resfinţirea bisericii din parohia Plesca

Astăzi, în Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv), biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din Parohia Plesca, a îmbrăcat straie de sărbătoare. Lăcaşul de cult a fost, pentru câteva ore, o adevărată “catedrală”, întrucât Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Din sobor a făcut parte şi Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Şimleului. Au fost prezenţi credincioşi din sat, dar şi din împrejurimi. Cu acest prilej a fost resfinţită biserica parohială, la finalizarea lucrărilor efectuate în ultimii ani, prin grija şi sârguinţa Preacucernicul Parinte Florin Botofan, care păstoreşte cu vrednicie în această parohie, de peste 10 ani.
Satul Plesca, comuna Cizer, judeţul Sălaj, este atestat documentar din anul 1471, luna mai, ziua 9, sub numele de Palyhcska, când este cerut de la rege de către Porlagi Mihai şi soţia sa, împotriva cărei cereri se opune Horvathy Ioan şi Andrei ( Petri Mór, Szilagy Varmegye monographiaja, vol. III, p. 197).
Numele vine, zice-se de la palecz, care în slavona veche înseamnă “deget” (paliczka = o nuia ce se poate ţine între două degete ). De-a lungul anilor denumirea localităţii va fi ortografiată în diverse moduri: 1481 - Paliycska, 1485 - Alspalizka, Felsewpalizka, 1487 - Alsopaliyzka, Felsopalyzka, 1847 - Policza, Plesca, Pleszka, 1850 - Plexzka, 1854 - Paliszka, Pletca.
În iunie 1476, regele Matyas a însărcinat conducerea din Mănăşturul Clujului să pună noi pietre de hotar acestei moşii. În 1481 Banffi Andrei, marele presbiter din Baci, dă în zălog şi această moşie a satului Plesca lui Losonczi Mihai. În 1533, iobagii lui Peres Gaspar au trebuit să plătească impozit pentru două porţi, în schimb iobagii lui Peres Pal numai pentru o poartă. În afară de aceste trei porţi existau în sat o casă a primarului, 11 ale săracilor, o casă de servitor şi 4 case noi.
Din anul 1554 până la începutul secolului al XIX-lea acest sat nu este pomenit decât în conscripţia Bucov (1760-1762) când aici figurau 18 familii româneşti ortodoxe (Virgil Ciobanu, Statistica românilor ardeleni între anii 1760-1762, în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, 1926, p. 618). În anul 1805, sunt 23 de moşii cu iobagi, iar în 1847 erau 192 de suflete, având o biserică de lemn (Petri Mór, op. cit. pag. 197).
Recensămintele populaţiei efectuate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea consemnau pentru localitatea Plesca, următoarele date: anul 1850 - 163 locuitori şi 31 de case; anul 1857 - 164 locuitori şi 34 de case; anul 1880 - 163 locuitori şi 37 de case; anul 1880 - 203 locuitori; anul 1900 - 193 locuitori şi 36 de case.
La 1 Decembrie 1918, printre cei 1228 de delegaţi sosiţi la Alba Iulia din toate colţurile Transilvaniei, cu dorinţa şi hotărârea fermă de a se sfărâma graniţele vitrege care i-au separat de fraţii lor de peste Carpaţi, s-au aflat 44 de delegaţi cu drept de vot din Sălaj. Din comuna Cizer au participat, conform Raportului Notariatului Cercual Cizer din 14 ianuarie 1922: „o delegaţie din Cizer, alcătuită din 3 persoane, condusă de preotul Coriolan Ossian; o delegaţie din Pria, care cuprindea 4 persoane, sub conducerea învăţătorului Matei Vasile; o delegaţie din Boian, formată din 2 persoane şi o delegaţie din Plesca formată din 2 locuitori” (Paul Abrudan, Documente privind Sălajul în anul 1918, A.M.P., Zalău 1981, p. 495). Dintre participanţi sunt numiţi: Paul Gaga, Lupuţ Crăciun, Nicorici Teodor, Caraba Nicolae, Pop Gheorghe, Ţârlea Crăciun al Porcului şi Gaidoş Nicolae (Comandantul Gărzii Naţionale Pria, care a dus steagul tricolor ascuns sub haină).
Ca o curiozitate, menţionăm că numele de localitate Plesca este unicat în nomenclatorul localităţilor României.
Biserica La sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea plescanii şi-au construit o biserică de lemn pe dealul de lângă Mesteceni. Aceasta n-a rezistat timpurilor şi în locul ei, în 1926, sătenii şi-au ridicat o biserică de cărămidă, care există şi astăzi.
Între anii 1985-1987 s-au făcut reparaţii interioare şi exterioare sub păstorirea preotului paroh Vasile Trifan. În anul 1988 prin jertfelnicia bunilor credincioşi, zugrăvitu-s-a această biserică de pictorul Mihai Covaciu din Baia Mare.
Până în anul 1998 Plesca a fost filie, iar din acest an a devenit parohie de sine stătătoare, având ca întâi paroh pe părintele Petru Ardelean (1998-2002),care a început construcţia casei parohiale, urmat de actualul părinte paroh Florin Botofan, care a definitivat construcţia casei parohiale şi a realizat lucrări de modernizare şi înfrumuseţare a Bisericii parohiale, atât în interior, cât şi în exteriorul sfântului locaş, amenajând curtea bisericii şi construind un frumos altar de vară.
Pentru rodnica activitate a Preacucernicului Părinte Florin Botofan, precum şi pentru strădania şi jertfelnicia celor 47 familii de credincioşi ortodocşi ai Parohiei Plesca, Preasfinţitul Părinte Petroniu a încununat eforturile tuturor, oferind părintelui paroh distincţia de iconom.

Pr. Dan Haiduc, protopop
Pr. Florin Botofan, paroh



Hramul Mănăstirii Bălan

La praznicul Adormirii Maicii Domnului, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în altarul de vară al Mănăstirii Bălan, în prezenţa a câteva sute de pelerini.

Dumnezeiasca Liturghie a fost precedată de sfinţirea altarului de vară al mănăstirii şi a unei icoane a Maicii Domnului.



Liturghie Arhierească la Capela Spitalului de Urgenţă din Zalău

În Duminica a X–a după Rusalii, Preasfinţitul Părinte Petroniu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie în Capela Spitalului Judeţean de Urgenţă din Zalău.

La sfârşitul Sfintei Liturghii s-a oficiat slujba parastasului în memoria celui care a fost vrednicul şi neobositul rugător către Dumnezeu, părintele Florin Crecan, cel ce între anii 1972 şi 1994 a păstorit parohia Badon, apoi din 1994 până în 2008 a vegheat la căpătâiul bolnavilor, fiind preot la Spitalul Judeţean, iar din 2008 până în 2010 a fost consilier pe probleme de asistenţă socială la Episcopia Sălajului şi preot îmbisericit la parohia „Sfânta Treime” din Zalău.

Astăzi s-a împlinit un an de când părintele Florin liturghiseşte în ceruri împreună cu îngerii.

Din 2008 şi până în prezent munca părintelui Florin la sfântul altar în capela spitalului este continuată cu succes de către părintele Călin Crecan, fiul vrednicului de pomenire, părintele Florin.


Preot
Cătălin Lucaci



Hramul Mănăstirii Voivodeni

Luni, 6 august 2012, la praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, Mănăstirea Voivodeni s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare cu prilejul hramului acestui aşezământ monahal.

Sfânta Liturghie a fost săvărşită cu această ocazie de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, aflat în fruntea unui sobor de 31 de preoţi şi diaconi.

Un mare prilej de bucurie duhovnicească a fost aducerea, cu acest prilej, de la mănăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea, a moaştelor Sfântului Grigore Decapolitul. Racla cu sfintele moaşte a fost însoţită de o delegaţie de monahi şi monahii în frunte cu Preacuviosul Părinte Arhimandrit Vartolomeu Androni, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului şi stareţ al Mănăstirii Cozia şi Preacuvioasa Maică Mihaela Tamaş, stareţa Mănăstirii Bistriţa.



Liturghie Arhierească la parohia Aluniş

În data de 5 august 2012, Duminica a 9-a după Rusalii (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii), Preasfinţitul Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului a săvârşit Sfânta Liturghie în Parohia Aluniş din Protopopiatul Jibou. Preasfinţia Sa a fost înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Din sobor a făcut parte şi Preacucernicul Părinte Protopop Dan Dregan. La Sfânta Liturghie a participat şi un mare număr de credincioşi.
Satul Aluniş este aşezat pe Valea Someşului, fiind înconjurat de satele Inău, Horoatul Cehului, Biuşa, Benesat, iar peste Someş de satele Cheud şi Năpradea. Administrativ aparţine comunei Benesat. Prin sat trece drumul naţional, ce leagă satul de oraşele Jibou, Cehu Silvaniei şi Baia Mare. Pe lângă sat trece linia ferată principală Baia Mare – Bucureşti. Satul are un relief variat de deal şi şes. La nord este străjuit de dealul numit ,,Ciocârlău”; la sud de dealul numit,,Ciuhă”, iar la răsărit de sat se află râul Someş la aproximativ 1800m. Dealurile sunt acoperite cu păduri şi păşuni, iar şesul satului cuprinde lunca Someşului, care reprezintă de fapt şi cea mai mare parte a terenului arabil. Se presupune că în vechime râul Someş trecea foarte aproape de sat având albia pe vatra actuală a satului chiar pe locul unde era clădită biserica veche, loc ocupat astăzi de cimitirul vechi (numit cimitirul de pe ,,Zonă”). Treptat râul şi-a mutat albia depărtându-se de sat şi apropiindu-se de satul Cheud (ameninţat la un moment dat cu surparea malurilor). Pe locul vechii albii a rămas un teren fertil prielnic pentru agricultură, dar foarte uşor inundabil, fiind foarte jos şi foarte aproape de Someş. Dintre inundaţiile care au afectat puternic şesul Someşului putem aminti: cea din 1932 care a acoperit tot şesul; în 1933, de o amploare mai mică şi în 1970 cea mai mare inundaţie (pe un număr de case inundate găsindu-se tăbliţe ce indică înălţimea la care a ajuns apa). Peste dealul ,,Ciocârlău” se afla un teren numit ,,Ogrăzi” (actualmente păşune) teren care înainte era arabil şi se presupune că ar fi fost vatra vechiului sat, când Someşul era foarte aproape de sat. Dovezile ce atestă că râul Someş trecea printr-o parte a satului sunt urmele de fostă vegetaţie (ulm şi stejar carbonizaţi ce dovedesc că satul este înconjurat de păduri), precum şi vegetaţie rămasă la adâncimea de 12-13m. În partea de vest a dealului ,,Ciocârlău” spre locul numit ,,Pietriş”, se presupune că se găsea un cimitir vechi, iar în locul numit ,,Sărături” un castel nobiliar. Pe vârful dealului s-au găsit mai multe brăţări din bronz, iar pe râpa situată între ,,Vârful Sărăturii” şi locul numit ,,Temeteu” s-au găsit un gen de cosoare sau seceri tot din bronz. În partea dinspre Apusul satului se află un loc arabil străjuit de o pădure cu mulţi aluni (loc numit aluniş), satul primind şi el denumirea acestei păduri. Satul Aluniş e atestat documentar de prin secolul al XIII-lea, mai precis anul 1200. În vechime satul se numea Someş-Săplac (prescurtat apoi în Săplac), apoi a primit denumirea de Aluniş, nume ce-l poartă şi astăzi. Din satul Aluniş au fost participanţi la Revoluţia de la 1848, iar cetăţeanul Paşca Vasile (zis ,,Piri”) a făcut parte din armata lui Avram Iancu, cetăţean care după înăbuşirea revoluţiei a stat ascuns împreună cu soţia sa şi cei 7 copii în locul numit ,,Buha” până la venirea unui armistiţiu. În Primul şi al Doilea Război Mondial au fost mobilizaţi foarte mulţi locuitori ai satului (aproape că n-au mai rămas bărbaţi în sat), unii au căzut eroi. Spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când armata română şi rusă s-a apropiat de sat, dintr-o greşeală de aviaţie a fost bombardată gara din satul vecin Benesat. În gară staţionau trenuri cu materiale, alimente şi băuturi abandonate de armatele germane şi maghiare în retragere. Familii de refugiaţi maghiari, cât şi familii din Aluniş şi satele vecine au mers în gară să-şi ia făină sau alte alimente, fiind astfel surprinşi şi omorâţi de către aviaţie. Printre persoanele din sat ce şi-au sfârşit viaţa aici a fost şi o femeie de care au rămas 6 copii orfani, bărbatul fiindu-i plecat pe front.
Biserica. Din cele aflate de la locuitorii mai bătrâni ai satului, se cunoaşte că a existat o biserică mai veche, aşezată peste drum de actuala biserică. Acest loc a fost marcat de o cruce (răstignire) ridicată de credincioşii satului, pentru însemnarea locului unde a fost biserica. Ulterior, prin anul 1933, această cruce a fost renovată şi mutată în hotarul satului. Altă biserică de care se ştie a fost biserica din lemn donată de către credincioşii satului Chelinţa în jurul anului 1859. Biserica a fost acoperită cu şindrilă şi a avut două clopote aşezate în turn, cântărind fiecare aproximativ 100 kg. Între anii 1937-1942 biserica cea veche a fost scoasă din uz, mai târziu demolată, lemnul din ea fiind folosit la padimentarea bisericii noi. Locul vechii biserici e marcat în prezent printr-o cruce de fier fixată pe un piedestal de piatră şi printr-o criptă aşezată lângă fosta poartă de intrare în curtea bisericii, criptă construită de către familia preotului Laurenţiu Bran care este înmormântat lângă ea împreună cu întreaga sa familie. După demolare, sub temelia vechii biserici s-au găsit cruci mai vechi din piatră cioplită, una reprezentând soarele iar cealaltă fiind tăiată în cerc. Aceste cruci au fost ridicate şi aşezate lângă zidul noii biserici de o parte şi de alta a intrării în biserică. După demolarea bisericii vechi, săpându-se un mormânt pe locul acesteia s-a găsit un vas de lut ce conţinea monede din aramă cu inscripţia ,,Pro Libertate”. Data turnării lor nu e consemnată. În jurul vechii biserici era şi cimitirul satului, cimitir existent şi astăzi. Biserica actuală poartă hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi a fost construită de către preotul paroh de atunci Augustin Podoabă. Biserica are la bază piatră cioplită (fundaţia), iar pereţii sunt din cărămidă arsă. Acoperişul era din ţiglă (până în anul 1983 când a fost schimbat cu tablă galvanizată). Biserica are un singur turn-clopotniţă. Arhitectura e în stil bizantin, în formă de cruce înscrisă cu două abside şi naos pronunţat. Cheltuielile construcţiei au fost suportate numai de credincioşii satului.
Meşterul care a construit biserica a fost Wecel Titto din localitatea Jibou. Iconostasul are scheletul din lemn de tei sculptat, fiind construit şi pictat de meşterul Ziber din Satu Mare şi cuprinde 41 de icoane. În anul 1959 s-a pictat biserica de către pictorul Mureşan Aurel din Satu Mare. Aceasta nu este o pictură propriu-zisă, ci o zugrăveală cuprinzând câteva medalioane pe pereţi, pe cupolă şi în altar. Pictura nu reprezintă valoare artistică. În 1971 în timpul păstoririi preotului Manec Vasile s-au făcut unele reparaţii interioare şi exterioare la biserică în vederea târnosirii. În anul 1971, vrednicul de pomenire Episcopul Vasile al Oradiei, în prezenţa unui sobor de preoţi a săvârşit târnosirea. În anul 1983, cu aportul preotului paroh Mureşan Horea, vechiul acoperiş din ţiglă a fost schimbat cu tablă galvanizată. Ca slujitori bisericeşti care se cunosc prin tradiţia orală, amintim: prin anul 1879 este cunoscut ca slujitor preotul Demetrie Merce sub pastoraţia căruia s-a pictat biserica veche; între anii 1900-1930 activitatea pastorală a fost continuată de preotul Laurenţiu Bran. A fost un om literat, a activat şi pe plan politic , presupunându-se că a făcut parte dintre memorandişti. A dispus de o monografie a satului şi se pare că se găseşte astăzi la Arvihele Statului din municipiul Zalău; a urmat ginerele preotului Bran, preotul Augustin Podoabă, sub pastoraţia căruia s-a ridicat şi locaşul noii biserici (1937-1942); a urmat preotul Popa Vasile, care a păstorit puţină vreme, în timpul păstoririi sale punându-se bazele casei parohiale; a urmat o perioadă în care parohia nu a avut preot, fiind administrată de către preotul din Someş-Guruslău; a urmat ca preot titular Manec Vasile, originar din Bucovina. A păstorit între anii 1970-1982, iar în timpul păstoririi sale s-a terminat casa parohială, s-au construit anexele şi alte lucrări; începând cu 1 aprilie 1982 a urmat preotul Mureşan Horea. Sub pastoraţia sa biserica a fost acoperită cu tablă galvanizată, s-au montat în biserică scaune sculptate şi bănci, s-a înfrumuseţat biserica cu prapori noi şi alte obiecte de podoabă, veşminte liturgice noi, s-a dotat biserica cu o staţie de sonorizare, s-a realizat încălzirea bisericii, s-au schimbat geamurile cu altele pe profil termopan, s-a construit pridvorul de la intrarea în sfânta biserică, care s-a pictat în frescă, s-a reparat biserica în exterior şi s-a stropit în terasit etc.. Tot acum s-a împrejmuit grădina parohială, s-au turnat trotuare şi s-au revizuit anexele casei parohiale, s-a introdus apa şi s-a amenajat o baie la casa parohială.
Şcoala. Şcoala confesională datează din anul 1896. Prin 1924 a trecut sub conducerea statului, fiind o clădire din lemn pe temelie de piatră acoperită cu şindrilă. A fiinţat până în 1950 când s-a construit noua şcoală, cu opt clase, unde funcţionau 12 cadre didactice. Până în 1970 şcoala veche a fost folosită ca şi cămin cultural (după aceea s-a demolat). Învăţătorii de stat cu pregătire cunoscuţi au fost: Popa Marin, Ghiurco Viorica, Ponoram (fiind şi cantor docent), Sava Gheorghe, Băieşu Vasile cu soţia Eleonora, Mureşan Vasile cu soţia Ecaterina, ultimele două familii remarcându-se printr-o vastă activitate cultural-artistică, înfiinţând un cor pe patru voci şi o echipă de teatru şi dansatori. Au condus şi lucrările de construcţie a noii şcoli, Mureşan Vasile fiind şi cantor bisericesc, ulterior renunţînd.
Astăzi, după săvârşirea Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a tâlcuit Evanghelia duminicii, umblarea pe mare – una din minunile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos asupra naturii înconjurătoare, apoi l-a felicitat pe părintele paroh Horea Mureşan la împlinirea a 30 de ani de pastoraţie în această parohie. La rândul său, Preacucernicul părinte paroh a mulţumit Preasfinţitului Petroniu pentru vizită, pentru cuvântul de învăţătură şi a făgăduit că va înfrumuseţa biserica cu o pictură bizantină în frescă, îndemnându-i pe credincioşi la această lucrare.

Protopop Dan Dregan
Preot Paroh Horea Mureşan



Moaștele Sfinților Grigorie Decapolitul și Andrei Șaguna la catedrala episcopală din Zalău

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Petroniu, vineri 3 august au ajuns la catedrala episcopală din Zalău moaștele Sfinților Grigorie Decapolitul și Andrei Șaguna.

Racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolittul a fost adusă de la mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea și a fost însoțită de un grup de călugărițe în frunte cu stareța mănăstirii, stavrofora Mihaela.

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul s-a născut la sfârşitul secolului VIII, în jurul anului 790. A dus o viaţă monahală exemplară şi a rămas renumit pentru dârzenia cu care a apărat cultul icoanelor. A murit într-o mănăstire din Constantinopol, în ziua de 20 noiembrie 842.Cinstitele sale moaşte au fost aduse la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea de către ctitorul acestei mănăstiriri Barbu Craiovescu, în jurul anului 1496. În anul 1950 Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului său în toată Biserica Ortodoxă Română, prăznuirea sa fiind pe 20 noiembrie.
Sfântul Grigorie se bucură de o cinstire deosebită mai ales datorită minunilor pe care le trăiesc cei care se ating cu evlavie de moaștele sale și cer mijlocirea sa către Dumnezeu.
Cu aceeași ocazie în catedrala episcopală va fi depusă spre închinare și racla cu o părticică din moaștele Sfântului Andrei Șaguna.

Sfântul Andrei Șaguna a păstorit Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei între anii 1846-1873 și fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2011. Părticica din moaștele sale care va rămâne în catedrala episcolală „Înălțarea Domnului” din Zalău.

Sâmbătă în jurul orei 10.00 racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul va porni spre Mănăstirea Piatra Craiului din Arhiepiscopia Clujului.

Credincioșii din Episcopia Sălajului vor avea ocazia să se roage din nou la Sfântul Grigorie începând de duminică după amiază când racla cu sfintele sale moaște va ajunge la Mănăstirea Voivodeni unde vor rămâne până luni, 6 august.





episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 patriarhia.ro www.parohii.episcopiasalajului.ro www.biserici-lemn.episcopiasalajului.ro/ www.liceul-ortodox.episcopiasalajului.ro/ www.invatamant.episcopiasalajului.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro