„Școala de Vară, Porolissum-2019”

Proiectul „Școala de Vară, Porolissum” a ajuns să fie un eveniment de referință în Municipiul Zalău, în ceea ce privește oferta activităților pentru copiii din ciclul primar și gimnazial. Aflat la ediția a V-a, acest proiect inițiat de Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău și derulat cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Petroniu, s-a bucurat în acest an de prezența a 130 de copii, care au avut posibilitatea să participe, în mod gratuit, la activități diverse, în cadrul cărora, sub îndrumarea unor artiști populari locali, au deprins tainele picturii de icoane pe sticlă, au participat la ateliere de confecționare a figurinelor de ipsos, au fost implicați în activități artistice, competiții sportive, au fost instruiți de către reprezentanți ai poliției în cunoașterea unor norme elementare de siguranță și au participat la activități de inițiere în arta culinară.

Joi, 8 august 2019, Preasfințitul Părintre Petroniu fost prezent la activitățile din cadrul proiectului, i-a felicitat pe copii pentru modul în care s-au implicat în activități, a mulțumit celor 25 de voluntari care au supravegheat copiii și a împărțit tuturor arhiereasca binecuvântare.

Acest proiect, derulat pe perioada 5-9 august, în care a fost asigurată pentru cei prezenți, pe toată durata, masa de prânz, în regim gratuit, s-a încheiat cu o drumeție în cadrul căreia copiii au avut ocazia de a cunoaște mai bine frumusețile naturale ale județului Sălaj.



Hramul Mănăstirii Voivodeni

Marți, 6 august 2019, cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos și cu prilejul hramului Mănăstirii Voivodeni, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi, între care s-au numărat și Preacuviosul Părinte Arhim. Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului. La slujbă, au participat numeroşi credincioşi, care an de an vin la sfânta mănăstire pentru a se ruga într-un singur cuget Lui Dumnezeu și desigur pentru a fi părtaşi la bucuria obştii mănăstirii în ziua hramului.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, pentru bogata activitate administrativ-gospodărească și pastoral-duhovnicească, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru protosinghel pe Preacuviosul Părinte Macarie Radu, viețuitor al mănăstirii.

În continuare, Preacuviosul Părinte stareț, protosinghelul Ghelasie Spătăcean, a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură.

Mănăstirea Voivodeni este aşezată la marginea satului cu acelaşi nume, situat la graniţa judeţului Sălaj cu judeţul Cluj. Satul Voivodeni a fost atestat documentar în urmă cu aproape 700 de ani, odată cu atestarea documentară a satului pomenindu-se despre aşezarea unui eremit în hotarele acestui sat. Locul în care s-a nevoit acesta nu a fost uitat, el numindu-se Râmeţ. Aici, în Râmeţ, tradiţia locului spune că ar fi funcţionat un schit, iar după ce acesta s-a desfiinţat, aici s-ar fi stabilit vatra satului.

Pornind de la aceste tradiţii locale, cosemnate în toponimia locurilor, în anul 2000, s-a luat iniţiativa ridicării unei mănăstiri. Dorinţa de a reînvia o veche vatră monahală, rămasă în conştiinţa locuitorilor acestor meleaguri, a devenit realitate, prin aprobarea acestui deziderat de către Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, în data de 27 noiembrie 2000. În acest context, 2 ani mai târziu, respectiv în anul 2002, au venit la Voivodeni câțiva călugări de la Frăsinei pentru a reînnoda tradiția monahală a acestor meleaguri, întreruptă timp de trei sute de ani din cauza istoriei zbuciumate a Ardealului.

Lucrările efective au debutat în anul 2002, imediat după punerea pietrei de temelie la biserica schitului în data de 17 august, de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Astfel, sub coordonarea Preacuviosului Părinte stareț Ghelasie Spătăcean și prin osârdia viețuitorilor mănăstirii, între anii 2008-2017 au fost realizate următoarele lucrări: în interior, lăcașul de cult a fost tencuit, pe pereți au fost aplicate picturi imprimate pe pânză, s-a turnat șapa de beton, a fost realizat sistemul de încălzire prin pardoseală, pavimentul a fost placat cu marmură, s-a făcut instalația electrică, s-au montat candelabre, geamuri și uși de acces, s-au confecționat stranele și două tronuri arhierești, precum și mobilierul bisericesc. În exterior, biserica a fost tencuită în terasit, au fost ridicate un altar de vară, o clopotniță, un lumânărar și trei troițe, a fost amenajat un muzeu în apropierea lăcașului de cult, au fost construite trei corpuri de chilii și alte clădiri anexe. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. Astfel, în data de 6 august 2017, în urma unor ample lucrări efectutate la lăcașul de cult, acesta a fost resfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu.

Astăzi, obştea sfintei mănăstiri numără 3 vieţuitori, stareţ al acestui aşezământ monahal fiind Preacuviosul Părinte Protosinghel Ghelasie Spătăcean. În duminici şi sărbători, mulţi credincioşi sălăjeni şi nu numai îşi găsesc odihna şi liniştea duhovnicească în acest colţ de Tabor. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta, cu prilejul hramului, când au poposit la rugăciune sute de credincioşi.





Târnosirea bisericii din Parohia Cristolț

Duminică, 4 august 2019, credincioșii Parohiei Cristolț au îmbrăcat haine de sărbătoare. În această zi, biserica cu hramurile ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfinții Români” a fost târnosită de Preasfințitul Părinte Petroniu, în prezența unui mare număr de credincioși. După sfințirea lăcașului de cult, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom pe Părintele paroh Sabin Gabriel Lucian Chiș, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la acest lăcaș de cult.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preacucernicul Părinte paroh Sabin Gabriel Lucian Chiș a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

Localitatea Cristolţ este situată în partea de nord-est a judeţului Sălaj, existând dinainte de anul 1500. În 1554 satul avea denumirea de Cristolţul Mare, datorită întinderii teritoriale și populaţiei numeroase, fiind atestat documentar sub denumirea de ”Szolnok-Doboka”, în Monografia judeţului Solnoc-Dăbâca, volumul IV.

Numele localităţii Cristolţ a cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe variante, cu diverse forme fonetice şi sonore, ultima denumire fiind atestată în anul 1890 sub forma de Nagy Keretztolcz (Cristolţul Mare), numire păstrată până în anul 1950, când a avut loc împărţirea administrativ-teritorială a României în regiuni.

La început, satul a aparţinut de moşia (feuda) Almaşului, din judeţul Cluj. Primii stăpâni ai acestui teritoriu au fost consemnați în anul 1554, când văduva lui Balassa Imre, Somi Anna, a lăsat ca moştenire o parte din avere, respectiv Cristolţul, lui Potochi Boldizsar. În anul 1595, Sigismund Bathory a donat acest ținut lui Bocskay Istvan. În anul 1696, Cristolţul-Mare a fost atestat ca sat sub ocupaţie otomană.

Biserica din Cristolţ este construită între anii 1905-1910, prin purtarea de grijă a preotului Eugen Balint, fiind succesoarea unei străvechi bisericuţe din lemn, amplasată puţin mai departe, mai înspre deal, dar care, de-a lungul timpului, s-a dovedit a fi neîncăpătoare şi destul de şubredă.

Amplasamentul actual al lăcașului de cult este situat pe o colină, în mijlocul satului, putând fi observată, cu uşurinţă, din aproape orice zonă a localității.

Biserica are formă de navă, cu o singură turlă, de dimensiuni impresionante (24 m înălţime), având lungimea de 30 m, lățimea de 10 m și înălțimea de 8 metri. Materialul de construcţie al lăcașului de cult a fost piatra de râu plată, pentru fundaţie, aceasta ridicându-se peste cota 0, cu 80 cm și având grosimea tot de 80 cm. De la acest nivel, pereţii au fost construiți din cărămidă arsă clădită cu ciment, având o grosime de 50 cm.

Începând cu anul 2008, Preacucernicul Părinte Sabin Gabriel Lucian Chiș a fost numit preot al Parohiei Cristolț, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea bisericii. Astfel, în interiorul lăcașului de cult pronaosul, peretele dinspre apus al naosului și draperia din naos și altar au fost repictate în tehnica frescă, s-au montat geamurile și ușile de acces, s-a turnat șapa de beton, pardoseala a fost acoperită cu parchet stratificat, au fost instalate sistemul de încălzire pe calorifere și cel de sonorizare, Sfânta Masă a fost rezidită din temelie și a fost placat blatul cu marmură, s-au confecționat, din lemn de tei, iconostasul și patru tetrapoade, iar mobilierul bisericesc a fost recondiționat. În exterior biserica a fost vopsită cu vopsea lavabilă, s-a făcut acoperișul din tablă zincată, s-au montat jgheaburile și burlanele, în fața lăcașului de cult a fost montat pavaj, gardul și porțile bisericii au fost renovate și vopsite și a fost construită o clădire anexă pentru centrala termică. De asemenea, lăcașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.



Liturghie Arhierească în Parohia Cehu Silvaniei

Duminică, 28 iulie 2019, Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Cehu Silvaniei, Protopopiatul Zalău, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului.

La final, Preacucernicul Părinte paroh Radu-Marius Barbor a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură pe care l-a pus la sufletele celor prezenți. În continuare, au fost împărțite iconițe tuturor celor prezenți la sfânta biserică.

Orașul Cehu Silvaniei, situat la intersecția județelor Sălaj, Maramureș și Satu Mare, este așezat pe marginea Văii Sălajului și are în vecinătate satele Ulciug, Horoatu-Cehului, Nadiș, Giurtelecu Hododului și Motiș.

Începuturile istorice ale acestui oraș se pierd în antichitatea daco-romană, numele acestuia amintind de ,,Țara Silvaniei/Terra Silvanorum”, de odinioară, bogată în codrii seculari.

Documentar, localitatea este amintită în anul 1318, la acea dată fiind cetate de lemn. În anul 1405, Cehu Silvaniei este menționat ca sat românesc (villae olachales), cu numele ,,Chechy”. Prin anii 1566, 1569 este amintit ca centru urban. În epoca modernă, orașul este Centru de Plasă al zonei de ,,Sub Codru”, Centru de Raion (1950-1968), iar odată cu reforma administrativ-teritorială a țării (1968), Cehu Silvaniei este declarat oraș, ajungând până la 10.000 de locuitori. În prezent, orașul are aproximativ 7000 de locuitori, proporția fiind de 30% români și 70% maghiari.

Parohia Cehu Silvaniei ia ființă în anul 1922, odată cu numirea preotului Ilie Călăuz, care păstorește între anii 1922-1952. În anul 1932, acesta este numit protopop al Districtului Silvaniei. Între anii 1953-1957 protopop al Raionului Cehu Silvaniei, regiunea Baia Mare, Episcopia Oradiei este preotul Petru Pop. Între anii 1958-1961 protopopiatul este condus de preotul Mihail Tostogan. Din data de 1 octombrie 1961, până în data de 30 martie 1968, protopop este preotul Andrei Măntăluță. La această dată, este pusă în aplicare noua organizare administrativă a țării, Protopopiatul Cehu fiind desființat și rămânând parohie, cu filia Nadiș, aparținând de Protopopiatul Zalău. Între 1 aprilie 1968 și 1 decembrie 1980 revine, de această dată, ca paroh, preotul Mihail Tostogan. Din data de 1 ianuarie 1981 până în data de 1 septembrie 2001 paroh al Parohiei Cehu Silvaniei este preotul Ștefan Vădeanu. În data de 1 aprilie a anului 2000 se înființează și postul de preot slujitor prin numirea părintelui Ioan Șandor. Actualul paroh, Radu-Marius Barbor și-a început activitatea în data de 1 noiembrie a anului 2001.



Instalarea noului paroh în Parohia Gâlgău Almașului

În seara zilei de duminică, 7 iulie 2019, credincioșii Parohiei Gâlgău Almașului, din Protopopiatul Jibou, au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Petroniu. Prilejul a fost dat de instalarea noului preot al acestei comunități, Preacucernicul Părinte Cristian-Ioan Oancea. Slujba Vecerniei a fost una înălțătoare, alături de Chiriarh slujind un sobor de peste 15 preoți și diaconi.

După săvârșirea slujbei Vecerniei, Preasfinția Sa a rostit și un cuvânt de învățătură, la finalul căruia i-a urat ani îndelungați Preacucernicului Părinte Cristian-Ioan Oancea, întrucât Preacucernicia Sa, în această zi, și-a sărbătorit ziua de naștere. În continuare, a luat cuvântul fostul păstor al acestei comunități, Părintele Petru Lucăcel, pensionat în urmă cu puțin timp, care a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu, dar și tuturor colaboratorilor pe care i-a avut de-a lungul celor 14 ani de pastorație în mijlocul credincioșilor din Gâlgău Almașului. Cu această ocazie, credincioșii au oferit Chiriarhului, fostului paroh și noului paroh câte un buchet de flori.

Șirul de cuvântări a fost încheiat de actualul paroh, Părintele Cristian-Ioan Oancea, la final toată biserica urându-i în cântare mulți și binecuvântați ani.



Resfințirea bisericii din Parohia Ponița

Duminică, 7 iulie 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Ponița, Protopopiatul Șimleu Silvaniei, pentru a binecuvânta lucrările efectuate la lăcașul de cult. După slujba de resfințire, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Dan Mureșan, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

Satul Poniţa a fost atestat documentar, pentru prima dată, în anul 1481, sub numele de Boronamezo, de-a lungul timpului suferind câteva modificări, astfel încât, în final, localitatea a ajuns să fie denumită Poniţa.

În urma reformei administrative din anul 1968, satele Hurez şi Poniţa au fost comasate sub numele de Hurez, din acel an, numele Poniţa nemaiexistând, însă, cu toate acestea, locuitorii satului nu au renunţat, nici până astăzi, la numele lor de poniţari. Denumirea de Hurez este folosită de localnici în actele oficiale, în vreme ce în actele parohiale regăsim denumirea de Poniţa, fiindcă parohia a rămas sub denumirea veche a satului Poniţa.

În ceea ce privește viața bisericească din această localitate menționăm faptul că prima biserică din Poniţa o fost datată în anul 1780. Aceasta a fost construită de săteni în Dealul Vesii (astăzi Groapa Bisericii), materialul folosit fiind lemnul. În lăcașul de cult din lemn s-a slujit până în anul 1901, când s-a pus piatra de temelie a noii biserici de zid, în care se săvârșesc sfintele slujbe şi astăzi.

Potrivit afirmaţiilor persoanelor vârstnice din sat aflăm că prima pictură din lăcașul de cult de zid a fost simplă, formată din câteva icoane, pe bolta bisericii fiind reprezentat cerul înstelat.

Lucrările celei de-a doua picturi au fost începute în anul 1988 de pictorul Budeanu Afansi, aceasta existând și în zilele noastre pe pereţii bisericii. Datorită faptului că în acea perioadă Poniţa era doar filie a Parohiei Hurez, de această lucrare s-a ocupat epitropul Teodor Taloş, preot în acea vreme fiind Vasile Trifan.

Poniţa a devenit parohie în anul 1997, primul paroh fiind preotul Claudiu Seleşi, care a păstorit până în anul 1999.

Începând cu anul 2001, Preacucernicul Părinte Dan Mureșan a fost numit preot al Parohiei Ponița, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.






Hramul de vară al Mănăstirii Bobota din Episcopia Sălajului

Luni, 24 iunie 2019, de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, obștea Mănăstirii Bobota s-a aflat în zi de alese bucurii duhovnicești, cu prilejul hramului de vară al acestui așezământ monahal. Cu această ocazie, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu un sobor de peste 20 de preoți și diaconi și în prezența a numeroși credincioși care s-au adunat și în acest an, în număr mare, la sfânta mănăstire, încă din ajunul sărbătorii, când au participat la slujba de priveghere.

De asemenea, Preasfinția Sa a oficiat o slujbă de binecuvântare a altarului de vară, edificat în apropierea lăcașului de cult.

La finalul slujbei, Preacuviosul Părinte stareț, arhimandritul Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură pe care l-a pus la sufletele celor prezenți.

Situată la granița județelor Sălaj și Satu Mare, mănăstirea a luat ființă în anul 2004, în data de 13 iunie, când a fost sfințită și piatra de temelie a acestui așezământ monahal, de Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. La început, lucrările au fost coordonate de Preacucernicul Părinte Ioan Pădurean de la Parohia Bobota, iar din anul 2008 au fost preluate de către Preacuviosul Părinte Pahomie Buruiană. În anul 2012 a fost numit egumen al schitului Preacuviosul Părinte Mina Pletosu, care a continuat lucrările începute de predecesorii săi. În anul 2013, cu prilejul hramului acestui așezământ monahal, a fost proclamată ridicarea Schitului Bobota la rang de mănăstire, iar Preacuviosul Părinte Mina Pletosu a fost hirotesit şi instalat stareţ al mănăstirii.

Biserica mănăstirii adăpostește și mici părticele din moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna și ale Sfinților Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel. Aceste sfinte moaște au fost dăruite mănăstirii de către Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, cu prilejul unei vizite făcute la acest așezământ monahal. De asemenea, alături de racla cu sfintele moaște se află o altă raclă ce adăpostește un veșmânt al Cuvioasei Parascheva de la Iași, veșmânt primit prin bunăvoința Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei.

Între anii 2012-2016 a fost amenajat paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei”, acesta fiind sfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu, în data de 30 noiembrie a anului 2016.






Liturghie Arhierească în Parohia Șoimuș

Duminică, 23 iunie 2019, Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Șoimuș, Protopopiatul Jibou, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a acordat Preacucernicului Părinte paroh Marius-Ovidiu Țura, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului, o diplomă de apreciere. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură pe care l-a pus la sufletele celor prezenți.

În continuare, Preasfinţia Sa a sfințit capela mortuară ridicată de către comunitatea din Șoimuș.

Prima atestare documentară a satului provine din anul 1205, când localitatea apare sub numele de „Solumus”.

Din relatările cetăţenilor vârstnici din Șoimuș aflăm că satul ar fi fost aşezat pe locul numit „Via Onii”, unde există astăzi păşunea pentru animalele localnicilor, și pe un versant de deal numit ,,Deluț”. Cele două aşezări erau străbătute de valea Şoimuş, apă curgătoare ce se varsă în râul Someş. Aceste ţinuturi istorice erau bântuite de către popoarele migratoare, mai ales după anul 1241, când au fost atacate de tătari. Cu timpul, localitatea s-a extins de-a lungul văii Şoimuş, de-o parte şi de cealaltă a acesteia, fiind considerată un teritoriu de apărare şi de refugiu pentru românii din împrejurimi, întrucât pădurile care se află în zonă constituiau o cortină în faţa celor ce râvneau la bunurile românilor de aici.

În anul 1780 a luat fiinţă Şcoala confesională, care se afla pe locul unde este situată, astăzi, casa parohială, după anul 1860, aceasta trecând la învăţământul de stat. În acest sens, a fost construită o nouă școală, pe locul unde se găseşte şi în zilele noastre.

În ceea ce privește viața bisericească din acest sat, menționăm faptul că, încă din timpuri străvechi, locuitorii din Șoimuș au fost credincioși, având în vechea vatră a localității o biserică, care a fost distrusă odată cu invazia migratorilor. Tot atunci, localnicii au construit un lăcaș de cult din lemn, care era aşezat în partea de sud a actualei biserici, în cimitirul vechi, acesta fiind devastat de foc în anul 1934.

Construcţia actualului lăcaş de cult s-a demarat în anul 1938, fiind finalizată în anul 1942, în timpul păstoririi preotului Ioan Pop, fiu al satului. Biserica a fost sfințită în anul 1959 de Preasfințitul Părinte Valerian Zaharia, Episcopul Oradiei.

Finisajele interioare, padimentarea şi reacoperirea cu tablă zincată s-au făcut în anul 1956, iar în anul 1972 s-a confecţionat un iconostas nou, artistic sculptat de către meşterul Gheorghe Copos şi împodobit cu icoane noi. Între anii 1973-1974, lăcașul de cult a fost înfrumusețat cu o pictură executată de pictorul Nicolae Popa din Cepari-Argeş. Tot în această perioadă, s-au reparat turlele, acoperişul şi s-a construit gardul de împrejmuire al bisericii. În urma lucrărilor de înnoire, Preasfințitul Părinte Vasile Coman, Episcopul Oradiei, a săvârşit slujba de binecuvântare a acestora, în data de 5 octombrie 1975, în Duminica a 19-a după Rusalii.

Începând cu anul 2007, Preacucernicul Părinte Marius-Ovidiu Țura a fost numit preot al Parohiei Șoimuș, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale. În acest sens, datorită alunecărilor de teren, s-au executat lucrări de consolidare a fundației, de legare a pereților exteriori și a celor două turnuri, s-au înlocuit geamurile și ușile de acces, tabla de pe biserică a fost recondiționată și vopsită, s-au montat jgheaburile și burlanele, s-a refăcut integral instalația electrică, a fost instalat sistemul de încălzire pe calorifere și s-a ridicat un altar de vară. De asemenea, lăașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.






Binecuvântare şi încurajare pentru examene

Iubiţi copii şi tineri,

Biserica şi Şcoala vă sunt mereu alături pe drumul pregătirii voastre intelectuale şi spirituale, o cale a frumoasei formări pentru viaţă, spre a deveni o lumină în societate şi o bucurie pentru ţară.

Examenele trebuie înţelese ca prilejuri de confirmare a eforturilor făcute de voi cu speranţa împlinirii proiectelor personale, dar și a evaluării gradului de îmbogăţire culturală la care ați ajuns în urma acestor eforturi. Examenele vă vor aduce o confirmare a muncii voastre din ultimii ani școlari şi vor fi prilej de bucurie pe care o veți împărtăși împreună cu dascălii și părinții voștri.

Iubirea lui Hristos Cel înviat să vă aducă în suflet pace, bucurie şi mult ajutor!

Îi îndemnăm pe toţi preoţii ca, mai ales în perioada solicitantă a examenelor, să vă fie alături prin rugăciune, încurajare şi orice alt sprijin folositor.

Cu părintească dragoste şi binecuvântare,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



Hramul bisericii ,,Sfânta Treime” din Zalău

Luni, 17 iunie 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia „Sfânta Treime” din Zalău, unde a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei și Preacucernicul Părinte Septimiu Gudea, contabilul Episcopiei Sălajului. Cu ocazia acestui eveniment deosebit, au participat numeroși credincioși, care au trăit alături de clerici, cu emoție în suflet, înălțătoarea slujbă a Dumnezeieștii Liturghii.

Istoria bisericii „Sfânta Treime” din Zalău începe în prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, după terminarea Primului Război Mondial şi realizarea unirii Ardealului cu România, la 1 Decembrie 1918, s-a dorit, în Zalău, construirea unui lăcaș de cult ortodox, deziderat realizat între anii 1925-1927, prin zidirea actualei bisericii cu hramul „Sfânta Treime”, acesta fiind primul lăcaș de cult românesc din cărămidă ridicat în oraş. Terenul pentru construcţie a fost donat de statul român, pe locul unde se afla o fostă grădiniţă, care a fost transformată în casă parohială. Construcţia data din 1870, şi după multe modificări, a fost folosită ca şi casă parohială până în anul 2008.

Biserica a fost construită după planurile realizate de arhitectul Alexandru Floriansics, prin grija deosebită a preotului paroh de atunci Remus Roşca şi a epitropului Pompiliu Ţolca, preşedintele unei bănci româneşti din oraş, ultimul lăsând şi un caiet cu însemnări, cu privire la greutăţile prin care a trecut în acei ani grei de după război, când în Zalău se aflau foarte puţini credincioşi ortodocşi români, circa 54 de familii. Clădirea are planul în cruce, lungimea de 24 de m şi lăţimea de 8 m. La zidirea lăcașului de cult au participat puţinii, dar mărinimoşii credincioşi din oraş, ajutaţi de soldaţii şi ofiţerii din garnizoana Zalău. Prin grija epitropului Pompiliu Ţolca s-a luat un împrumut bancar de aproximativ 600.000 lei, care, datorită dobânzii, va ajunge în anul 1932 la suma de 920.000 lei şi care a reuşit să fie achitat prin donaţiile credincioşilor.

Biserica a fost păstorită de preotul Remus Roşca până în anul 1940, când, odată cu ocuparea Ardealului de nord de armatele hortisto-fasciste, acesta a fost expulzat din România, împreună cu epitropul şi profesorul Pompiliu Ţolca. Preotul Remus Roşca nu s-a mai întors în Zalău după război, ci s-a retras la Dej, unde a decedat, revenind numai epitropul cu familia lui. În timpul ocupaţiei şi războiului, parohia a rămas vacantă, lăcașul de cult ajungând într-o avansată stare de degradare. Din anul 1945 până în anul 1952, parohia a fost condusă de către preotul Iacob Panga, care a reuşit să adune suma de 320.000 lei, cu care a reamenajat biserica, a confecţionat cu multă trudă mobilierul din lemn de stejar, adică două strane şi 51 de scaune în jurul pereţilor din naos, a repus sticla în geamuri, etc. Datorită acţiunilor anticomuniste, acesta a fost arestat în anul 1952 de Siguranţa statului şi închis timp de șase ani, ajungând şi la canalul Dunăre - Marea Neagră. Între anii 1952-1953, preot paroh a fost Aurel Briscan, care a decedat la un an după numire.

Din anul 1953 până în anul 1997, parohia a fost păstorită de preotul Traian Opriş, însă din anul 1958 a fost afiliată la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din oraş, până în anul 1984, când a fost reînfiinţată ca parohie de sine stătătoare. În această perioadă, serviciile religioase s-au oficiat alternativ de preoţii de la Catedrală: Traian Opriş, Ioan Gâlgău şi Ioan Ghiurco. Serviciile alternative au continuat până în anul 1994, fiind oficiate de către protopopii Ioan Andreescu şi Ioan Pop, precum și de către preoţii Ştefan Lucaciu şi Ioan Pop. Din anul 1997 a fost numit preotul Iosif Ferenţ, iar din anul 1999 şi preotul Alexandru Horvat, însărcinat de Preasfințitul Părinte Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei, cu construirea lăcașului de cult „Pogorârea Sfântului Duh” în cartierul Porolissum.

La biserică s-au efectuat mai multe lucrări. Astfel, între anii 1985-1990 s-a introdus încălzirea centrală, s-a tencuit biserica în interior şi în exterior, s-au confecţionat din lemn de tei sculptat un iconostas şi un candelabru, s-a pictat lăcașul de cult în tehnica frescă, de către pictorul Tudor Costică, ajutat de Virgil Palade şi s-au făcut unele lucrări de împrejmuire.

Între anii 1997-2005 s-a renovat casa parohială, s-a tencuit biserica în exterior în terasit, cu scene biblice creionate, s-a construit un spaţiu pentru lumânări, s-a schimbat pardoseala cu parchet stratificat, s-au montat geamuri termopan, s-au schimbat scaunele, s-au achiziţionat din Grecia: un chivot, două icoane, o cruce şi două chipuri de heruvimi, necesare pentru Sfânta Masă, un candelabru şi mai multe candele. S-a refăcut instalaţia electrică şi instalaţia de termoficare, s-au refăcut gardul şi poarta, s-a construit o magazie şi un grup sanitar, s-a dotat lăcașul de cult cu cele necesare desfăşurării în bune condiţii a serviciilor religioase. Toate aceste lucrări s-au făcut din donaţiile benevole ale credincioşilor. Parohia şi credincioşii au contribuit, de asemenea, prin donaţii la achiziţionarea terenului şi construirea noii biserici cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din cartierul Porolissum, ajutându-l pe preotul Alexandru Horvat în eforturile depuse pentru înălţarea unui măreţ edificiu. În anul 2008 s-a construit o nouă casă parohială, iar în anul 2010 s-a amenajat curtea lăcașului de cult. Actualmente, biserica este păstorită de către Preacucernicii Părinţi Iosif Ferenţ, din anul 1997 şi Ioan Fărcaş, din anul 2004.







www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro