www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Liturghie Arhierească la biserica din Cehu Silvaniei

Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului, s-a aflat vineri, 14 octombrie, în mijlocul credincioșilor din Parohia Cehu Silvaniei, Protopopiatul Zalău, unde a oficiat Sfânta Liturghie, cu ocazia sărbătorii, ”Sfintei Cuvioase Parascheva”.
Orașul Cehu Silvaniei, situat la intersecția județelor Sălaj, Maramureș și Satu Mare, este așezat pe marginea Văii Sălajului și are în vecinătate satele: Ulciug, Horoatu-Cehului, Nadiș, Giurtelecu Hododului și Motiș.
Începuturile istorice ale acestui oraș se pierd în antichitatea daco-romană, de unde chiar și numele orașului, care ne amintește de ”Țara Silvaniei/Terra Silvanorum”, de odinioară, bogată în codrii seculari.
Documentar, localitatea este amintită în anul 1318, la acea dată fiind cetate de lemn. În anul 1405 este amintit ca sat românesc (villae olachales), cu numele ”Chechy”. Prin anii 1566-1569 este amintit ca centru urban. În epoca modernă, orașul este Centru de Plasă al zonei de ”Sub Codru”, Centru de Raion (1950-1968), iar odată cu reforma administrativ-teritorială a țării (1968), Cehu Silvaniei este declarat oraș, ajungând până la 10000 de locuitori. În prezent orașul are aproximativ 7000 de locuitori, proporția fiind de 30% români și 70% maghiari.
Parohia din Cehu Silvaniei ia ființă în anul 1922, odată cu numirea preotului Ilie Călăuz, care păstorește între anii 1922-1952. În anul 1932 este numit protopop al Districtului Silvaniei. Între anii 1953-1957 protopop al Raionului Cehu Silvaniei, regiunea Baia Mare, Episcopia Oradiei este preotul Petru Pop. Între 1958-1961 protopopiatul este condus de preotul Mihail Tostogan. Din data de 1 octombrie 1961 până în 30 martie 1968, protopop este preotul Andrei Măntăluță. La această dată este pusă în aplicare noua organizare administrativă a țării, Protopopiatul Cehu este desființat și rămâne parohie, cu filia Nadiș, aparținând de Protopopiatul Zalău. Între 1 aprilie 1968 și 1 decembrie 1980 revine, de această dată ca paroh, preotul Mihail Tostogan. Din data de 1 ianuarie 1981 până la 1 septembrie 2001 paroh la Cehu Silvaniei este preotul Ștefan Vădeanu. Cu data de 1 aprilie 2000 se înființează și postul de preot slujitor prin numirea părintelui Ioan Șandor. Actualul paroh, Radu Marius Barbor și-a început activitatea cu data de 1 noiembrie 2001.
În cuvântul de învățătură pe care l-a rostit cu acest prilej Preasfințitul Petroniu a arătat importanța sfinților pentru fiecare creștin în parte, dar și pentru comunități și a recomandat viitoarelor mame să-și boteze copiii cu nume de sfinți pentru a-i avea ca ocrotitori. Mai departe episcopul Sălajului a prezentat viața Sfintei Cuvioase Parascheva și importanța ei deosebită pentru țara noastră, și și-a manifestat bucuria de a fi în mijlocul credincioșilor din Cehu Silvaniei.
Cuvinte de mulțumire adresate ierarhului și credincioșilor participanți au fost rostite în încheiere de părintele paroh Radu-Marius Barbor.


Pr. Radu-Marius Barbor



Sfinţirea pietrei de temelie la o nouă biserică în filia Vădurele, parohia Traniş

În ziua de 9 octombrie 2011, Duminica a 20-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain), Preasfinţitul Părinte Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi şi în prezenţa unui mare număr de credincioşi, a pus piatra de temelie la noua biserică din filia Vădurele, parohia Traniş, Protopopiatul Jibou. Preasfinţia Sa a săvârşit, apoi, Sfânta Liturhgie Arhierească în biserica cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din parohia Traniş.
Satul Vădurele este uşor izolat spre marginea de Est a localităţii Traniş, într-o zonă pitorească, la poalele Dealului Poieniţei. În apropierea satului s-au găsit fragmente ceramice aparţinând unor aşezări care datează din epoca bronzului şi cea a fierului. A fost întotdeauna mic ca număr de locuitori, păstrând însă cel mai bine elemente din satul arhaic. Prima menţiune scrisă despre sat apare la 1543 sub numele de Debreczen, iar în 1733 apare sub numele Vădurele. Numele satului ar putea proveni de la diminutivul cuvântului comun “Vad”.
Biserica din lemn de stejar este aşezată pe una din colinele din centrul satului, fiind inclusă pe lista monumentelor istorice în anul 1974. Astăzi este singura biserică din Sălaj cu plan dreptunghiular şi cu absidă decrosată poligonală. Începuturile bisericii coboară foarte probabil în secolul al XVI-lea, ţinând seama de dimensiunile reduse (10x4,85m) şi de unele particularităţi arhitectonice. De cine este construită şi numele arhitectului nu se cunosc. Are formă de corabie având pereţii laterali drepţi şi altarul în formă de semicerc. La altar sunt două ferestre având dimensiunea de 30/20 cm. La strana dreaptă se află o fereastră de 1/0,80 m, la stânga se află o fereastră de 30/20 cm. Are trei încăperi: naos, pronaos şi altar. Altarul este despărţit de pronaos prin catapeteasmă, care are scheletul din scânduri de stejar groase cu două uşi laterale. În rând cu uşile laterale, se află trei icoane împărăteşti, detaşându-se, prin deosebita lor valoare artistică, pictura bizantină, reprezentând pe Iisus Hristos, Maica Domnului şi Arhanghelul Mihail. Între proanos şi naos există o nişă dintr-o singură bucată de lemn, având un orificiu prin care femeile pot să privească în naos şi să asculte slujba. Pereţii interiori au fost pictaţi în anul 1832 de Rus Macavei, pictura fiind autentic populară, dar deteriorată de timp. Învelişul original era din şindrilă cu o clopotniţă semeaţă, iar în anul 1906 a fost învelită cu tablă. Biserica din lemn reprezintă o atracţie pentru numeroşi iubitori de tradiţii şi valori culturale, aceştia trecându-i adesea pragul, fiind interesaţi de istoricul şi frumuseţea ei. Valoarea spirituală a acestei biserici o dă faptul că a fost şi este în cult şi astăzi, în ea săvârşindu-se Sfânta Liturghie, Sfintele Taine şi alte servicii religioase.
Din punct de vedere administrativ bisericesc, satul Vădurele este afiliat parohiei Traniş.
La marginea judeţului Sălaj, înspre Nord, pe malul de răsărit al răului Someş, la poala culmei Prisnelului este aşezat satul Traniş. Localitatea este atestată documentar la 1475 sub numele de Guruslăul Mic (Kisgoroszlo). Abia pe la anul 1808 apare sub numele de Tranişul Mic pentru ca, pe la anul 1850, să apară sub numele de Traniş. Se consideră că numele satului vine de la pădurile de luncă formate din arini, în zona pârâielor ce se numeau în vatra satului “într-ariniş-traniş”. Până în secolul XIX, localitatea era departe de Someş, aproape de pădure, pe locul numit azi Hanora, având doar 30 de fumuri, ca mai apoi, apropiindu-se de Someş, să aibă 113 fumuri şi 1600 de iugăre. Este învecinat tot cu sate româneşti: la 2 km spre Est se află satul Vădurele, la 3 km spre Nord se află comuna Năpradea, la 2 km spre Sud satul Someş Guruslău, iar la 3 km spre Vest comuna Someş Odorhei.
Biserica s-a născut odată cu comunitatea, devenind nu numai un loc de închinare, dar şi de instruire şi educaţie. Preoţii şi cantorii erau slujitori ai bisericii, dar în acelaşi timp, au fost şi primii învăţători ai satului. Cea mai veche ştire despre existenţa bisericii din Traniş o avem din anul 1747, aceasta fiind construită din lemn, aşa cum erau aproape toate bisericile din Ţara Silvaniei. Abia în anul 1912, pe locul acesteia, credincioşii, în frunte cu preotul lor de atunci, Simion Meciu şi a cantorului învăţător Vasile Dobocan, ridică actuala biserică cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Biserica este aşezată în centrul satului. Este construită din piatră şi cărămidă, fiind acoperită cu tablă zincată, având o lungime de 23 m, o lăţime de 10 m şi o înălţime de 24 m. Este în formă de corabie, având pereţii drepţi şi altarul în formă de semicerc, înclinând spre stilul bizantin. Are trei încăperi: naos, pronaos şi altar. Altarul este despărţit de naos prin iconostas. Iconostasul are scheletul din lemn de stejar, golurile fiind acoperite cu scândură de brad. Pe iconostas nu au fost picturi originale, doar câteva icoane fără importanţă istorică sau artistică, drept pentru care acesta s-a înnoit. În anul 1974 biserica a fost împrejmuită cu gard de plăci prefabricate din beton. În anul 1976 a fost introdus curentul electric, prin contribuţia credincioşilor. În anul 1977 geamurile, care erau de lemn de brad, au fost înlocuite cu ferestre de metal, tot prin contribuţia credincioşilor. În anul 1988, datorită faptului că pereţii exteriori se aflau într-o stare deplorabilă, biserica a fost renovată, prin munca şi jertfelnicia credincioşilor, iar între anii 1999 şi 2002, a fost pictată.
Numele preoţilor care au păstorit după anul 1902 sunt: Simion Meciu, Cornel Lonjin, Vasile Bota, Arhim. Simion Drahnea, Iulian Coman, Gavril Gavriş, Ioan - Dănilă Mureşan şi, în prezent, Ioan – Gabriel Moldovan.
Prezenţa Preasfinţitului Petroniu a însemnat, pentru credincioşii prezenţi la slujbele săvârşite, o revigorare sufletească, fiind primit şi ascultat cu deosebită dragoste. După slujba de sfinţire a pietrei de temelie de la Vădurele, Preasfinţia Sa a arătat, în cuvântul de învăţătură, importanţa momentului. “… Dumnezeu v-a dat gând bun de a ridica un Sion Domnului…, Dumnezeu şi Maica Domnului – ocrotitoarea acestui sfânt locaş - să vă păzească să duceţi la bun sfârşit lucrarea începută…”, sunt cuvintele Preasfinţitului rostite aici, iar după Sfânta Liturghie, săvârşită la Traniş, Preasfinţia Sa a scos în evidenţă, de asemenea, importanţa acestui moment şi apoi a tâlcuit Evanghelia duminicii, dezvoltând ideea învierii.

Protopop Dan Dregan
Paroh Ioan – Gabriel Moldovan



Târnosirea bisericii din localitatea Badon

Duminică, 2 octombrie 2011, Preasfinţitul Părinte Petroniu, în mijlocul unui impresionant număr de preoţi, diacomi şi credincioşi a târnosit biserica din parohia Badon, protopopiatul Zalău şi a săvârşit Sfânta Liturghie. La sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, Preacucernicul Părinte paroh Daniel Tarba a fost hirotesit iconom.
Satul Badon este aşezat pe două coline în partea stângă a Văii Zalăului, aflându-se la o depărtare de 11 km de oraşul Zalău, încadrându-se ca un sat de mărime medie a judeţului Sălaj.
Pe teritoriul satului Badon, descoperirile arheologice, şi nu numai, se întind până în perioada dacică. Din datele pe care le avem, în hotarele "Nove" şi "Pietriş" au fost descoperite vestigii arheologice care demonstrează că zona satului a fost locuită din vremuri foarte vechi. Se afirmă că această arie geografică a fost locuită chiar de triburile tracice, strămoşii dacilor. Odată cu formarea poporului român, locuitorii de aici şi-au ridicat în continuare locuinţe cam în aceleaşi locuri menţionate în toate manuscrisele vechi, "Nove" şi "Doaşte".
Prima atestare documentară o găsim la anul 1323, satul aparţinând Comitatului Crasna, atunci amintindu-se de satul „Baldun”, denumirea localităţii derivând de la numele fostului moşier, Balduni Guch, proprietar a 1000 iugăre de teren. Pomenirea satului la această dată se face cu ocazia unui "jurământ al magistratului Ioachim împreună cu cei 49 cojucători, în procesul cu comitele Imbre". Unul dintre cei care depun jurământul este şi nobilul Lucaciu, fiul lui Iacob de Badon. În documentul original, redactat în limba latină, pentru denumirea localităţii se foloseşte termenul de "Baldum" (Iacobus Baldum 1323).
Acest Iacobus Baldum trebuie să-şi fi luat numele de la denumirea localităţii - Baldum. Cu numele de „Boldun” este pomenit satul la 29 septembrie 1341, apoi la 18 octombrie 1344, când se aminteşte despre o sesie din moşia lui Baldun.
Un alt document care vorbeşte despre satul Baldun, este diploma doamnei Ecaterina, care dăruieşte partea sa din moşia Baldun, bisericii "Sfântului Mihail din Transilvania".
Cât priveşte celelalte denumiri ale satului cităm din Dr. Petri Mor "Szilagy Varmegye Monographiaja - 1902" :
1344 -Baldun
1428 - Nag Boldun, Felse Baldon
1452 - Nag- Baldon
1523 - Pwztha - Baldon
1596-Badok
1760-1762-Badon
1850 - Badon, Badok 1854 - Badon, Badon

Terminologia localităţii, aşa după cum rezultă şi din vestigiile arheologice localizate în hotarul "Doaşte", ar proveni şi de la cuvântul "badum-cut" (fântâna Badonului). Din mărturiile oamenilor mai în vârstă, aflăm că în vechime pe dealul din dreapta Văii Zalăului, sub locul unde s-a înălţat monumentul închinat domnitorului Mihai Viteazul, s-au găsit urmele unui sat format din români. După luptele lui Mihai, satul se pare că s-a mutat pe amplasamentul unde este astăzi aşezarea localităţii Badon. O parte dintre românii refugiaţi din faţa generalului Basta, care de altfel a intrat peste români în timpul Sfintei Liturghii, în filia Guruslău, luând ostatici şi omorând oameni, s-a retras şi la Badon şi la Borla.
Aflăm că în 1533 proprietari la Badon erau mici nobili unguri, fiind pomenite 4 părţi iobăgeşti, 5 săraci, 2 servitori si o casă nouă.
În ceea ce priveşte Biserica, primele informaţii le aflăm în 1733. Ni se aminteşte acum atât de Dr. Petri Mor, cât şi de D. Stoica şi I.P. Lazăr că în Badon existau 9 familii de români iobagi, care aveau şi un preot ,"pe popa Irimie". In conscripţia din 1715-1720 nu se face nici o menţiune despre aceşti iobagi români aflaţi desigur pe moşia boierului Balduni Guch.
Aşa cum am găsit în toate înscrisurile parohiei, vechea biserică a fost ridicată de către răzeşii moşierului Balduni Guch, în jurul anului 1726. Se menţionează în manuscrisele parohiei că acest moşier Balduni, mai bine zis urmaşii lui, s-au judecat pentru o anumită moştenire. Câştigând procesul, moşierul respectiv, în sens de mulţumire adusă lui Dumnezeu, a donat pentru răzeşii lui 3 ha de teren, atât pentru Biserică cât şi pentru cimitir, şcoală şi locul casei parohiale.
Din mărturiile credincioşilor, aflăm că biserica veche, a fost construită atunci din piatră adusă din hotarul "Serhechi", aflat şi astăzi în aria geografică a comunei.
Cu privire la apartenenţa religioasă, aşa după cum rezultă din înscrisurile parohiei, credincioşii noştri au fost ortodocşi până în jurul anului 1800, aparţinând de Episcopia Vadului şi Feleacului. În jurul anului 1800, prin impunere forţată s-a trecut la uniaţie. În legătură cu această impunere, trecerea la unirea cu Roma, profesorul dr. Mircea Păcurariu menţionează următoarele: "toate cele 515 biserici date uniţilor erau zidite de ortodocşi şi atribuite în mod arbitrar uniţilor. Chiar şi în satele în care era un număr infim de credincioşi uniţi, biserica le era atribuită lor, iar ortodocşii siliţi să-şi ridice o biserică nouă".
Unirea "s-a semnat sau nu" între 1698-1701, dar fară contribuţia împărătesei Maria Tereza prin trimisul ei special, generalul Bukow şi fară celelalte cauze politice şi sociale, atragerea românilor la unirea cu Roma, probabil nu s-ar fi realizat niciodată. În conştiinţa românilor, iobagi sau preoţi forţaţi şi ademeniţi de interese materiale, această unire n-a putut fi înfăptuită niciodată, ei semnând să nu-şi schimbe obiceiurile, practicile liturgice, tradiţiile, limba şi credinţa în care s-au născut.
Şi în ceea ce ne priveşte, putem considera că Biserica Ortodoxă nu şi-a pierdut autoritatea morală pentru fraţii ei de sânge şi nici chiar pe cea patrimonială ,odată cu aşa zisul document de la 1698-1701 în Transilvania. Tot părintele profesor Mircea Păcurariu, ne arată şi când şi la ce moment s-a produs uniaţia în Sălaj: "episcopul Grigore Maior (1772-1782) a trecut prin toate satele din Sălaj - însoţit de doi comisari unguri - declarându-le unite".În 1948, credincioşii noştri au revenit în sânul Bisericii Ortodoxe, de care sufleteşte nu s-au despărţit niciodată.
După transferul pr.Daniel Tarba la 01 martie 2004 în Parohia Ortodoxă Badon, cea mai mare dorinţă a credincioşilor a fost aceea de a avea o biserică nouă, încăpătoare, corespunzătoare numeric pentru întreaga comunitate. Noua biserică parohială cu hramul „Adormirea Maicii Domnului ”, a luat fiinţă în urma demersurilor făcute de Consiliul Parohial în anul 2006 către Episcopia Oradiei, Bihorului şi Sălajului, de atunci. Biserica veche prezenta numeroase fisuri în elevaţii şi pereţi, igrasie şi spaţiu neadecvat bunei desfăşurări a serviciilor religioase, de aceea s-a decis că cea mai bună soluţie, este ridicarea noii biserici pe amplasamentul celei vechi.
După ce s-au obţinut avizele necesare construcţiei, la 12 noiembrie 2006, a fost pusă piatra de temelie. Dăruirea credincioşilor a fost una exemplară şi jertfelnică, încât la 25 noiembrie 2007 prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Petroniu, s-a slujit pentru prima dată Sfînta Liturghie în interior, edificiul fiind ridicat până la nivelul boltelor din beton.
Proiectul Sfintei Biserici “ Adormirea Maicii Domnului “din Badon, a fost realizat de domnul arhitect Viorel Raţiu, comportând un stil brâncovenesc cu influenţe moldoveneşti, construcţia fiind în formă de cruce greacă înscrisă cu abside laterale, de dimensiuni apreciabile ( 9-14 m lăţime x 25 m lungime x 30 m înălţimea clopotniţei principale, două cafasuri foarte impunătoare şi un pridvor tradiţional ortodox ).
În anul 2008 cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi al Maicii Sfinte, hărnicia credincioşilor, demersurile făcute de preotul paroh pe lângă autorităţile locale, judeţene, sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, s-a reuşit finalizarea acoperişului Bisericii cu tablă lindab şi tencuirea pereţilor din interior. Tot în 2008 prin jertfa familiei prim epitropului Bisericii, s-a executat un nou iconostas sculptat din lem de tei, confecţiondandu-se şi cele patru uşi ale lăcaşului de cult.
În 2009 lucrările noii Biserici au continuat cu introducerea curentului electric, şi realizarea unui modern sistem de încălzire, amenajându-se în spatele lăcaşului de cult anexa pentru centrala termică.
În anul 2010 s-a realizat izolaţia cu polistiren necesară pereţilor Bisericii şi s-a tencuit exteriorul Bisericii în tehnica terasit, iar ocniţele şi brîul decorativ realizate de jur – înprejurul Bisericii, reprezintă elementele distincte ale arhitecturii exterioare.
Pentru a pune în evidenţă edificiul pe timp de noapte s-a montat un sistem de iluminat prin proiectoare electrice, şi în interior, spaţiul liturgic, a fost dotat cu o instalaţie de sonorizare.
În 2011 s-a construit în stil octogonal o anexă pentru lumânări, fundaţia Bisericii a fost decorată cu piatră brută şi şlefuită, deasemenea s-au executat şi lucrările de drenare a apei pluviale, turnându-se şi trotuare din beton armat. În altar, Sfânta Masă confecţionată din marmură albă a fost pregătită pentru târnosire, fiind amenajat şi spaţiul proscomidiarului şi cel al veşmântarului. Locaşul de cult a fost înzestrat cu toate odoarele bisericeşti necesare, fiind pregătit pentru începerea lucrărilor de pictură.
Valoare estimativă a lucrărilor realizate la noua Biserică parohială se apropie de suma de 800.000 lei. În localitatea Badon sunt înregistrate astăzi, aproximativ 200 de familii, care aparţin cultului ortodox.



Liturghie Arhierească la parohia Călacea

Preasfințitul Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, a oficiat, în data de 25 septembrie 2011 (Duminica a 18-a după Rusalii), Sfânta Liturghie arhierească în Parohia Călacea din Protopopiatul Jibou.
Preasfinția Sa a fost înconjurat de un sobor de preoți din care nu a lipsit Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului. Cu această ocazie, Preasfinția Sa a sfințit casa parohială.



Vizita delegaţiei Episcopiei Sălajului la Diakonia, Neuendettelsau. Germania

În perioada 18-22 septembrie o delegaţie a Episcopei Sălajului condusă de Preasfinţitul Părinte Episcop Dr. Petroniu Florea, la invitaţia domnului rector, prof. Dr.h.c. Herman Schonauer, a efectuat o vizită în Germania la Diakonia din Neuendettelsau.
Vizita se înscrie în seria contactelor între Episcopia Sălajului şi una dintre cele mai importante structuri socio-filantropice din Germania.
Cu această ocazie a fost evaluat stadiul cooperării dintre cele două instituţii, s-au discutat priorităţile şi coordonatele pe care se vor dezvolta în continuare relaţiile. De asemenea, s-au conturat arii noi de colaborare, cea mai importantă zonă vizând pregătirea teoretică şi practică de personal care să poată creşte standardele de calitate a serviciilor sociale oferite de Biserica Ortodoxă în România.
Au fost vizitate mai multe centre sociale şi medicale ale fundaţiei Diakonia din Neuendettelsau.
Marţi, 20 septembrie, delegaţia Episcopiei Sălajului a participat la o conferinţă preoţească ecumenică în cadrul căreia s-au prezentat comunicări ştiintifice menite să faciliteze o mai bună cunoaştere a identităţii, a învăţăturii de credinţă, a istoriei şi spiritualităţii partenerilor de dialog, respectiv a Bisericii Luterane Evanghelice şi a Bisericii Ortodoxe Române.
În cadrul acestei conferinţe, partea română a susţinut următoarele comunicări: Preasfinţitul Părinte Episcop dr. Petroniu Florea, - De la Eden la paradis: traseul spiritual al omului; PC Pr. lect. dr. Gabriel-Viorel Gârdan, Consilier Cultural - Paternitatea duhovnicească în spiritualitatea răsăriteană; PC Pr. drd. Ionuţ Pop, Inspector Eparhial - O introducere în istoria Bisericii Ortodoxe Române.
În vederea identificării oportunităţilor de finanţare a proiectelor comune a avut loc o întâlnire şi cu preprezentanţi ai Camerei de Industrie din Ansbach.
Delegaţia a avut, de asemenea, o întâlnire cu ÎPS Serafim, Mitropolitul Germaniei şi cu PC Pr. Teofil Herineanu preot paroh în Nurenberg, în timpul căreia s-au discutat aspecte legate de misiunea preoţilor ortodocşi în Germania, precum şi despre evoluţia relaţiilor dintre Biserica Luterană şi Biserica Ortodoxă.
În ultima zi a fost vizitată Facultatea de Teologie Augustana din Neuendettelsau. În cadrul întâlnirii cu prof.dr. Markus Buntfuß, rectorul acestei instituţii de învăţământ teologic, a fost prezentată oferta educaţională a Facultăţii, sistemul de învăţământ patronat de Biserică, direcţiile majore de cercetare şi oportunităţile de colaborare. Au fost vizitate capela, campusul şi biblioteca.



Liturghie Arhierească la biserica Unităţii Militare din Zalău

Duminică, 18 septembrie 2011, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica Unităţii Militare din Zalău, biserică păstorită de către Preacucernicul Părinte Ioan Avram.



Binecuvântări arhiereşti pentru elevii Liceului Ortodox „Sf. Nicolae” din Zalău

Liceul Ortodox „Sf. Nicolae” din Zalău, a îmbrăcat haine de sărbătoare cu ocazia Praznicului Înălțării Sfintei Cruci, bucurându-se prezența Preasfințitului Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, care a săvârșit Sfânta Liturghie, în Paraclisul Școlii. Alături în slujire i-au fost Preoții profesori, cadrele didactice, elevii, părinții și reprezentanți ai Inspectoratului Școlar al județului Sălaj, precum și oficialități locale.
În cuvântul de învățătură, din finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu, a mulțumit tuturor celor care s-au ostenit și se ostenesc ca acestă instituție de învățământ teologic să funcționeze bine, subliniind tototdată importanța unei astfel de școlii în județul Sălaj. Prasfinția Sa a amintit faptul că misiunea școlii nu se limitează doar la a împărtășii cunoștințe teoretice, ci ea are și datoria de a-l aduce pe om mai aproape de Dumnezeu. Acest lucru îl pot face elevii Liceului Ortodox din Zalău, pe de o parte prin materiile studiate, iar pe de altă parte și prin faptul că au la îndemână un Paraclis în incinta școlii unde pot aduce rugăciuni și laude lui Dumnezeu. Totodată Preasfințitul Părinte Episcop a mulțumit Inspectoratului Școlar Județean și oficialităților locale, pentru sprijinul acordat în demersul școlii de a înfința ciclul de învățământ primar. De anul acesta, în cadrul Liceului Ortodox funcționează și clasa I, urmân ca în următorii ani să se completeze numărul elevilor, astfel încât să se realizeze o continuitate a procesului educațional incepând cu clasa I și finallizându-se cu clasa a XII-a.
Faptul că acestă școală are un bun renume în județul Sălaj, și nu numai l-a confirmat și domnul Inspector General Dr. Ioan Abrudan, care i-a mulțumit Prasfințitului Părinte Episcop Petroniu pentru susținerea învățământului sălăjan, și totodată a înaintat felicitări corpului profesoral, elevilor și profesorilor pentru rezultatele deosebite dobândite în cei aproape 17 ani de existență.
Liceul Ortodox “Sfântul Nicolae” Zalău a fost înfiinţat în contextul revigorării învăţământului teologic în perioada de libertate religioasă şi democraţie de după decembrie 1989, mai întâi, ca o clasă cu profil teologic, la filiera vocaţională din cadrul Şcolii Normale “Gheorghe Şincai” Zalău, în anul şcolar 1994 – 1995. A avut de la înfiinţare până în anul 2008-2009 numirea de Seminarul Teologic Liceal Ortodox Zalău.
După patru ani, când existau deja 5 clase de elevi, câte una pentru fiecare an de studiu (IX – XIII), respectiv la 1 septembrie 1998, şcoala devine instituţie de sine stătătoare, funcţionând în clădirea ce a fost până atunci internat al Colegiului Naţional “Silvania”, pe atunci Liceul Teoretic Zalău.
Şcoala are dublă subordonare, funcţionând sub coordonarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Sălaj şi sub oblăduirea nou înfiinţatei, din 2008, Episcopii Ortodoxe Române a Sălajului (reprezentanta în teritoriu a Patriarhiei Ortodoxe Române), păstorită de Preasfinţia Sa, Preasfinţitul Părinte Dr. Petroniu Florea.
Patronii spirituali ai şcolii au fost până de curând doar Sfinţii Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur – cu zi de prăznuire la 30 ianuarie a fiecărui an, care sunt, de altfel, patronii învăţământului teologic din întreaga lume ortodoxă. Odată cu schimbarea numelui şcolii aceştia au rămas ocrotitorii capelei din incinta şcolii, lor adăugându-li-se şi Sfântul Ierarh Nicolae. Din anul şcolar 2007-2008 s-au făcut demersurile pentru lărgirea ofertei educaţionale a şcolii prin integrarea unor noi clase la nivel de ciclu primar şi gimnazial, lucru ce s-a realizat începâncu cu anul școlar 2011-2012. Astfel a fost ales ca patron spiritual şi Sfântul Nicolae (prăznuit în 6 decembrie), făcătorul de minuni, care e cunoscut în Biserica noastră ca ocrotitor al copiilor şi model de păstorire spirituală, fiind şi ierarh în Mira Lichiei.
Şcoala a funcţionat cu 5 clase în fiecare an şcolar, câte o clasă pe fiecare an de studiu, durata studiilor seminariale fiind de 5 ani, iar începând cu promoţia 2004 – 2005 durata studiilor s-a redus la 4 ani. Elevii noştri sunt şcolarizaţi la filiera vocaţională, profilul teologic, specializarea personal de cult, dezvoltându-li-se competenţe specifice următoarelor calificări: preot, cântăreţ bisericesc, paracliser, personal de cult în muzică bisericească, instructor pentru activităţi extraşcolare şi social misionare, ghid turism religios, operator mass-media pentru activităţi social misionare, animator pentru activităţi religioase şi catehetice etc., având mai apoi posibilitatea să acceadă în învăţământul superior teologic sau la alte specializări, preferabil, de factură umanistă.
Liceul dispune de o bază materială bună corespunzătoare pentru desfăşurarea unui proces instructiv–educativ eficient:
săli de clasă moderne,
o sală multimedia (dotată în 2009 cu mijloace audio-video moderne, fiind folosită şi ca sală de repetiţie pentru corul “Predania” al şcolii),
2 cabinete: limbi clasice şi limbi moderne,
un laborator de informatică (cu 25+1 calculatoare),
un Paraclis în care se desfăşoară orele de practică liturgică şi programul de rugăciune zilnic,
un laborator de ştiinţe dotat în 2008 cu mijloace moderne specifice disciplinelor în cauză,
sală de sport în incinta şcolii
un cabinet metodic – punct de documentare pentru orientarea în carieră, ce oferă cadrelor didactice şi elevilor responsabili cu revista şcolii acces la internet, bibliografie psihopedagogică etc.
biblioteca, cu un număr încă relativ mic de cărţi, în principal literatură teologică, dar a cărui fond de carte este în creştere de la un an la altul şi 6 calculatoare conectate la internet pentru accesarea informaţiilor virtuale.
internat (cu o capacitate de 70 locuri) şi acces la o cantină şcolară,
sală de lectură cu 15 locuri,
curte interioară, cu suprafaţă de 920 mp, care serveşte şi ca teren de sport.
Nivelul de atingere a standardelor educaţionale de către elevi este ridicat, iar la examenul de bacalaureat promovabilitatea a fost de 100%. Pe parcursul celor 4 ani elevii noştri studiază discipline de cultură generală (limba română, istorie, limba franceză, limba engleză, geografie, psihologie, filosofie, etc.) şi disciplinele de specialitate teologică (studiul Sfintei Scripturi, a istoriei Bisericii, a învăţăturii de credinţă, a muzicii bisericeşti etc.). Prin studiul acestor discipline şcoala urmăreşte pentru elevi:
accesul la informaţie, la cultura şi civilizaţia europeană;
formarea unei culturi generale solide;
dezvoltarea abilităţilor de comunicare în limba maternă şi în limbi de circulaţie internaţională;
formarea morală şi duhovnicească;
formarea competenţelor necesare activităţii pastorale;
cunoaşterea şi argumentarea învăţăturii de credinţă;
deschiderea spre dialog interreligios şi intercultural;
dezvoltarea capacităţilor de colaborare instituţională;
realizarea personală a elevilor, integrarea eficientă în societate;
La concursurile şi la olimpiadele şcolare, liceul nostru a obţinut rezultate bune la disciplinele teologice (numeroase premii la faze judeţene, un premiu I; două premii II și mențiuni la faze naţionale) şi concursuri corale dar şi la alte discipline din ariile curriculare “Limbă şi comunicare” şi “Om şi societate”, respectiv limba română, limba latină, limba greacă, istorie. Corul “Predania” a lansat până acum 2 CD-uri cu o serie de cântări specifice Crăciunului, respectiv Postului Mare şi a avut concerte şi a obţinut premii la concursuri în ţară dar şi în afara ţării (ultima dată corul a concertat în afara ţării în Grecia şi Italia în perioada anului şcolar 2006-2007). Din anul şcolar 2002-2003 elevii şcolii, coordonaţi de dascăli, editează o revistă cultural-religioasă intitulată “Credinţă şi Viaţă”, în care publică articole religioase, literare, filosofice, istorice etc. De două ori revista a luat premiul I la concursul de reviste şcolare.
La sfârşitul anilor de studii, elevii noştri pot susţine şi un examen de certificare a competenţelor profesionale, prin care îşi verifică competenţele necesare activităţii pastoral–misionare, certificatul obţinut în urma acestui examen dându-le posibilitatea încadrării ca şi personal de cult secundar.
În majoritate covârşitoare, absolvenţii noştri au promovat, în fiecare an, examenul de admitere în învăţământul superior teologic, dar şi în alte domenii precum: drept, filosofie, filologie, poliţie. Procentul de promovabilitate în învăţământul superior variază în limite cuprinse între 90-100%.
Şcoala noastră, ţinând totdeauna seama de adevărul potrivit căruia nu atât zidurile formează o şcoală cât mai ales spiritul care dăinuieşte în ea, va căuta să păstreze viu duhul de viaţă creştină care l-a moştenit şi care poate duce pe toţi cei care îi trec pragul la împlinirea fericită a propriei lor vieţi şi a comunităţii pe care o vor sluji.

Prof. Claudiu Boia



Maica Domnului - Protectoarea Municipiului Zalău

Maica Domnului a fost proclamată oficial astăzi, 11 septembrie 2011, ocrotitoarea Municipiului Zalău. Evenimentul a debutat cu oficierea Sfintei Liturghii, pe platoul din faţa Prefecturii, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, alături de un sobor impresionant de preoţi şi diaconi, în prezenţa unui număr impresionant de credincioşii,. Cu această ocazie a fost sfinţită icoana „Maica Domnului protectoarea Zalăului”, iar la finalul Sfintei Liturghii Fecioara Maria a fost proclamată solemn ca ocrotitoare a municipiului Zalău.

Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei şi-a exprimat bucuria de a participa la un astfel de moment şi convingerea că toţi cei prezenţi la acest eveniment unic în viaţa unei cetăţi şi, de asemenea, toţi locuitorii Zalăului se vor bucura din plin de ocrotirea şi mijlocirea Maicii Domnului.

Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu a explicat celor prezenţi care este motivaţia alegerii Maicii Domnului ca protectoare a Zalăului: „Dumnezeu cunoaşte puterea limitată a oamenilor în comparaţie cu cea a îngerilor căzuţi, precum şi lupta aprigă a vrăjmaşului împotriva oamenilor, şi de aceea a rânduit fiecărui om câte un înger păzitor, pentru a-l călăuzi şi spijini în eforturile sale duhovniceşti, dar şi pentru a-l feri de rău. Din acelaşi motiv, Dumnezeu a rânduit fiecărui popor câte un înger care să le poartă de grijă. Astfel, poporul ales îl avea ca protector pe Sfântul Arhanghel Mihail. În cartea proorocului Daniel citim despre îngerul păzitor al Persiei (Daniel 10,13), precum şi despre cel al Greciei (Daniel 10,20). Pe lângă sfinţii îngeri rânduiţi de Dumnezeu ca ocrotitori, este bine să ne alegem şi noi câte un sfânt care să ne poarte de grijă în viaţă, să ne ajute la împlinirea binelui şi să ne ferească de rău.

De asemenea, Preasfinţia Sa a arătat că foarte multe ţări din lume au un sfânt ocrotitor: „Aşa cum părinţii aleg pentru copiii lor nume de sfinţi, care să vegheze asupra acestora, tot aşa au procedat oamenii cu frică de Dumnezeu şi în privinţa unor oraşe, ţări sau chiar continente. Astfel, Europa îl are ca protector pe Sfântul Benedict, Australia pe Sfântul Evanghelist Marcu, iar America Latină o doreşte de ocrotitoare pe Sfânta Maria de Guadalupe. România, Rusia, Scoţia şi Ucraina îl au ca protector pe Sfântul Apostol Andrei. Alte ţări, printre care Anglia, Bulgaria, Georgia, Grecia şi Rusia, îl au ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Cipru îl are ca oblăduitor pe Sfântul Barnaba.Unele ţări, precum Grecia şi Rusia, au chiar mai mulţi sfinţi ocrotitori. Bucureştiul îl are ca protector pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi. Oraşul Rio de Janeiro din Brazilia stă sub oblăduirea Sfântului Mucenic Sebastian. Bologna, oraşul italian, în care a fost fondată în anul 1088 prima Universitate din lume, îl are ca protector pe Sfântul Petroniu”.

Totodată Chiriarhul eparhiei Sălajului a arătat de ce Maica Domnului a fost aleasă ocrotitoarea Zalăului: „Până acum Zalăul nu a avut desemnat un sfânt protector, ceea ce nu înseamnă că a fost vreodată lipsit de purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi a sfinţilor. Cu toate acestea, este deosebit de important ca pe lângă ajutorul primit de sus, prin voinţa lui Dumnezeu şi a sfinţilor, pe care de cele mai multe ori noi nu îl conştientizăm, să ne căutăm şi noi un ocrotitor puternic, care să vegheze în permanenţă asupra oraşului nostru şi a locuitorilor lui, indiferent de limba pe care o vorbesc şi de credinţa pe care o împărtăşesc. Zalăul a aşteptat destul ca să aibă un protector spiritual, încât socotesc că acum a sosit plinirea vremii ca să-şi aleagă ocrotitorul. După o analiză îndelungată, atentă şi riguroasă, Permanenţa Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului, ţinând cont de faptul că poporul nostru are o evlavie deosebită la Sfânta Fecioară Maria, iar Transilvania este considerată o adevărată grădină a acesteia, a hotărât ca Maica Domnului să fie proclamată ocrotitoarea Zalăului”.

Referindu-se la semnificaţia icoanei „Maica Domnului protectoarea Zalăului”, Preasfinţia Sa, Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu a spus: „Fondul, ca la orice icoană autentică, este auriu, pentru că reprezintă împărăţia lui Dumnezeu, unde „drepţii strălucesc ca soarele” (Matei 13,43). Spre deosebire de icoanele Sfintei Fecioare Maria cu Pruncul în braţe, în care este scos în evidenţă faptul că aceasta a născut pe Fiul lui Dumnezeu, în icoana noastră Maica Domnului este reprezentată ca „orantă”, adică rugătoare şi mijlocitoare pentru noi pe lângă Fiul ei preaiubit. Nu relaţia maternă dintre Sfânta Fecioară şi Fiul ei primează aici, ci rolul ei de mijlocitoare a noastră pe lângă Fiul ei. Veşmintele Maicii Domnului, ca în orice icoană, sunt de culoare roşie sau apropiată de aceasta şi albastră. Roşul indică faptul că Sfânta Fecioară este om, iar albastrul arată că ea a născut pe Fiul lui Dumnezeu. Cele trei stele, de pe fruntea şi umerii Maicii Domnului, reprezintă pururea fecioria acesteia, adică faptul că ea a fost fecioară înainte de naştere, în timpul acesteia, precum şi după naştere. Perna de sub picioarele Sfintei Fecioare arată separaţia ei de lumea aceasta, pentru că ea se găseşte acum în împărăţia lui Dumnezeu, de unde mijloceşte pentru cei de pe pământ pe lângă Fiul ei, în cazul nostru pentru oraşul Zalău cu locuitorii lui. La dreapta picioarelor Maicii Domnului este reprezentat Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, aflat încă în construcţie, care va cuprinde paraclisul Sfântului evanghelist Luca. La stânga se află catedrala episcopală, cea mai reprezentativă biserică din oraş, care este situată în centrul acestuia. În partea de jos sunt pictate bisericile de la cele patru intrări în Zalău, care veghează asupra celor care intră şi sălăşluiesc în oraşul nostru: biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” de pe strada Crasnei, care este şi necropolă chiriarhală, biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Dumbrava Nord, biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Porolissum şi biserica „Sfântul Arhidiacon Ştefan” din Brădet”.

Credincioşii au avut posibilitatea să se închine icoanei Maica Domnului protectoarea Zalăului, precum şi icoanelor făcătoare de minuni de la Mănăstirile Strâmba şi Bic, aduse în mod special pentru acest eveniment. Icoana Maica Domnului va fi depusă apoi spre închinare în catedrala episcopală Înălţarea Domnului, și ulterior în toate bisericile din oraș.



Hramul bisericii "Naşterea Maicii Domnului" din Zalău

Joi, 8 septembrie 2011, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica "Naşterea Maicii Domnului" din municipiul Zalău, cu prilejul hramului acestui locaş de rugăciune.

Credincioşii acestei parohii, prezenţi în număr mare la slujbă, sunt păstoriţi de către Preacucernicul Părinte Consilier Ioan Ardelean şi Preacucernicul Părinte Vasile Brete.



Sfinţirea pietrei de temelie a bisericii din localitatea Husia

Duminică, 4 septembrie 2011, Preasfinţitul Părinte Petroniu a sfinţit piatra de temelie a bisericii din localitatea Husia, filie a parohiei Someş Guruslău.

După sfinţirea pietrei de temelie, Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie în parohia Someş Guruslău, iar la finalul sfintei slujbe, Preacucernicului Părinte paroh Marcel Criste i-a fost acordată distincţia de iconom stavrofor.




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro