www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Festivități desfășurate la monumentul de la Guruslău

În după amiaza zilei de duminică, 7 august 2016, la monumentul de la Guruslău au avut loc ceremoniile de comemorare a victoriei trupelor voievodului Mihai Viteazul asupra oștirii principelui Sigismund Báthory.

La festivități, alături de oficialitățile județene și locale a participat și Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de un sobor de preoți, care, după intonarea imnului de stat al României, au oficiat o slujbă de pomenire a eroilor neamului. În continuare au fost rostite alocuțiuni de către prefectul județului Sălaj, reprezentantul Centrului Militar Județean Sălaj și primarul comunei Hereclean.

Festivitățile s-au încheiat cu depunerea de coroane din partea oficialităților și cu prezentarea onorului de către trupele de infanterie, trupele de jandarmi și cele ale ISU Sălaj.



Liturghie Arhierească la biserica ,,Sfânta Treime” din Zalău

Duminică, 7 august 2016, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia ,,Sfânta Treime” din Zalău, unde a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat fiind de un sobor de preoți și diaconi. Cu ocazia acestui eveniment deosebit, au participat numeroși credincioși, care au trăit alături de clerici, cu emoție în suflet, înălțătoarea slujbă a Sfintei Liturghii. La sfârșit, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat domnului Ioan Galiș, enoriaș al Parohiei ,,Sfânta Treime”, crucea sălăjană, în semn de apreciere pentru generoasa implicare a acestuia în activitățile și în lucrările de ajutorare și înfrumusețare, atât ale bisericii cu hramul ,,Sfânta Treime”, cât și ale altor biserici din Eparhia Sălajului.
Istoria bisericii ,,Sfânta Treime” din Zalău începe în prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, după terminarea primului război mondial şi realizarea unirii Ardealului cu România la 1 Decembrie 1918, s-a dorit în Zalău construirea unei biserici ortodoxe, deziderat realizat între anii 1925 – 1927, prin zidirea actualei bisericii cu hramul „Sfânta Treime”, aceasta fiind prima biserică românească din cărămidă ridicată în oraş. Terenul pentru construcţie a fost donat de statul român, pe locul unde se afla o fostă grădiniţă, care a fost transformată în casă parohială. Construcţia data din 1870, şi după multe modificări, a fost folosită ca şi casă parohială până în anul 2008.
Biserica a fost construită după planurile realizate de arhitectul Alexandru Floriansics, prin grija deosebită a preotului paroh de atunci Remus Roşca şi a epitropului Pompiliu Ţolca, preşedintele unei bănci româneşti din oraş, ultimul lăsând şi un caiet cu însemnări cu privire la greutăţile prin care a trecut în acei ani grei de după război, când în Zalău se aflau foarte puţini credincioşi ortodocşi români; circa 54 de familii. Clădirea are planul în cruce, lungimea de 24 m. şi lăţimea de 8 m. La zidirea Bisericii au participat puţinii, dar mărinimoşii credincioşi din oraş, ajutaţi de soldaţii şi ofiţerii din garnizoana Zalău. Prin grija epitropului, Pompiliu Ţolca s-a luat un împrumut bancar de aproximativ 600 000 lei, care datorită dobânzii va ajunge în 1932 la suma de 920 000 lei, şi care a reuşit să fie achitat prin donaţiile credincioşilor.
Biserica a fost păstorită de preotul Remus Roşca până în 1940, când, odată cu ocuparea Ardealului de nord de armatele hortisto- fasciste, acesta a fost expulzat din România, împreună cu epitropul şi profesorul Pompiliu Ţolca. Preotul Remus Roşca nu s-a mai întors în Zalău după război, ci s-a retras la Dej, unde a decedat revenind numai epitropul cu familia lui. În timpul ocupaţiei şi războiului, Parohia a rămas vacantă, Biserica ajungând într-o avansată stare de degradare. Din 1945 până în 1952 a fost condusă de către preotul Iacob Panga, care a reuşit să adune suma de 320 000 lei, cu care a reamenajat biserica, a confecţionat cu multă trudă mobilierul din lemn de stejar, adică 2 strane şi 51 de scaune în jurul pereţilor din naos, a repus sticla în geamuri, etc. Datorită acţiunilor anticomuniste, acesta a fost arestat în 1952 de Siguranţa statului şi închis timp de 6 ani , ajungând şi la canalul Dunăre – Marea Neagră. Între 1952 – 1953, preot paroh a fost Aurel Briscan, care a decedat la un an după numire.
Din 1953 până în 1997, Parohia a fost păstorită de preotul Traian Opriş, însă din 1958 a fost afiliată la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din oraş, până în 1984, când a fost reînfiinţată ca parohie de sine stătătoare. În această perioadă serviciile religioase s-au oficiat alternativ de preoţii de la Catedrală: Traian Opriş, Ioan Gâlgău şi Ioan Ghiurco. Serviciile alternative au continuat până în 1994, fiind oficiate de către protopopii Ioan Andreescu şi Ioan Pop, precum și de către preoţii Ştefan Lucaciu şi Ioan Pop. Din 1997 a fost numit preotul Iosif Ferenţ, iar din 1999 şi preotul Alexandru Horvat, însărcinat de P.S. Dr. Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei cu construirea Bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt” în cartierul Porolissum.
La Biserică s-au efectuat mai multe lucrări. Astfel, între anii 1985 – 1990 s-a introdus încălzirea centrală, s-a tencuit Biserica în interior şi în exterior, s-au confecţionat, din tei sculptat, un iconostas şi un candelabru, s-a pictat Biserica în tehnica „fresco”, de pictorul Tudor Costică, ajutat de Virgil Palade şi s-au făcut unele lucrări de împrejmuire.
Între anii 1997 şi 2005 s-a renovat casa parohială, s-a tencuit Biserica în exterior în terasit cu scene biblice creionate, s-a construit un spaţiu pentru lumânări, s-a schimbat pardoseala cu parchet stratificat, s-au montat geamuri termopan, s-au schimbat scaunele, s-au achiziţionat din Grecia: un un chivot, două icoane, o cruce şi două chipuri de heruvimi, necesare pentru Sfânta Masă, un candelabru şi mai multe candele. S-a refăcut instalaţia electrică şi instalaţia de termoficare, s-au refăcut gardul şi poarta, s-a construit o magazie şi un grup sanitar, s-a dotat Biserica cu cele necesare desfăşurării în bune condiţii a serviciilor religioase. Toate aceste lucrări s-au făcut din donaţiile benevole ale credincioşilor. Parohia şi credincioşii au contribuit de asemenea prin donaţii la achiziţionarea terenului şi construirea noului locaş de cult cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” din cartierul Porolissum, ajutându-l pe preotul Alexandru Horvat în eforturile depuse pentru înălţarea unui măreţ edificiu. În anul 2008 s-a construit o nouă casă parohială, iar în 2010 s-a amenajat curtea Bisericii. Actualmente biserica este păstorită de către Preacucernicii Părinţi Iosif Ferenţ, din 1997 şi Ioan Fărcaş, din 2004.






Liturghie Arhierească la Mănăstirea Voivodeni

Sâmbătă, 6 august, cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Voivodeni, cu prilejul hramului acestui aşezământ monahal, înconjurat fiind de un sobor de peste 15 preoţi şi diaconi şi în prezenţa a numeroşi credincioşi, care an de an vin la Sfânta Mănăstire pentru a se ruga într-un singur cuget Lui Dumnezeu și pentru a fi părtaşi la bucuria obştii mănăstirii în ziua hramului.
Mănăstirea Voivodeni este aşezată la marginea satului cu acelaşi nume, situat la graniţa judeţului Sălaj cu judeţul Cluj. Satul Voivodeni a fost atestat documentar în urmă cu aproape 700 de ani, odată cu atestarea documentară a satului pomenindu-se despre aşezarea unui eremit în hotarele acestui sat. Locul în care s-a nevoit acesta nu a fost uitat, el numindu-se Râmeţ. Aici, în Râmeţ, tradiţia locului spune că ar fi funcţionat un schit, iar după ce acesta s-a desfiinţat aici s-ar fi stabilit vatra satului.
Pornind de la aceste tradiţii locale, cosemnate în toponimia locurilor, în urmă cu 16 ani, s-a luat iniţiativa ridicării unei mănăstiri. Dorinţa de a reînvia o veche vatră monahală, rămasă în conştiinţa locuitorilor acestor meleaguri, a devenit realitate prin aprobarea acestui deziderat de către Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului şi Sălajului în 27 noiembrie 2000. În acest context, 2 ani mai târziu, respectiv în anul 2002, au venit la Voivodeni câțiva călugări de la Frăsinei pentru a reînnoda tradiția monahală a acestor meleaguri, întreruptă timp de trei sute de ani din cauza istoriei zbuciumate a Ardealului.
Lucrările efective au debutat în anul 2002, imediat după punerea pietrei de temelie la biserica schitului în data de 17 august, de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Până acum au fost construite un altar de vară, corpul de chilii, bucătăria, trapeza, anexele gospodăreşti şi un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”.
Astăzi obştea sfintei mănăstiri numără 4 vieţuitori, stareţ al acestui aşezământ monahal fiind Preacuviosul Părinte Protosinghel Ghelasie Spătăcean. În duminici şi sărbători mulţime de credincioşi sălăjeni şi nu numai îşi găsesc odihna şi liniştea duhovnicească în acest colţ de Tabor. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta, cu prilejul hramului, când au poposit la rugăciune sute de credincioşi.







Liturghie Arhierească la Parohia Cehu Silvaniei

În ultima duminică din iulie, a anului 2016, Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Cehu Silvaniei, Protopopiatul Zalău, unde a oficiat Sfânta Liturghie, pentru a trăi bucuria acestei zile deosebite, alături de preotul paroh, care a împlinit 20 de ani de pastorație și slujire în Biserica lui Hristos. Cu această ocazie, la sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat acestuia o diplomă de apreciere, ca urmare a bogatei și rodnicei sale activități desfășurate în această perioadă.
Orașul Cehu Silvaniei, situat la intersecția județelor Sălaj, Maramureș și Satu Mare, este așezat pe marginea Văii Sălajului și are în vecinătate satele: Ulciug, Horoatu-Cehului, Nadiș, Giurtelecu Hododului și Motiș.
Începuturile istorice ale acestui oraș se pierd în antichitatea daco-romană, de unde chiar și numele orașului, care ne amintește de ,,Țara Silvaniei/Terra Silvanorum”, de odinioară, bogată în codrii seculari.
Documentar, localitatea este amintită în anul 1318, la acea dată fiind cetate de lemn. În anul 1405 este amintit ca sat românesc (villae olachales), cu numele ,,Chechy”. Prin anii 1566-1569 este amintit ca centru urban. În epoca modernă, orașul este Centru de Plasă al zonei de ,,Sub Codru”, Centru de Raion (1950-1968), iar odată cu reforma administrativ-teritorială a țării (1968), Cehu Silvaniei este declarat oraș, ajungând până la 10000 de locuitori. În prezent orașul are aproximativ 7000 de locuitori, proporția fiind de 30% români și 70% maghiari.
Parohia din Cehu Silvaniei ia ființă în anul 1922, odată cu numirea preotului Ilie Călăuz, care păstorește între anii 1922-1952. În anul 1932 este numit protopop al Districtului Silvaniei. Între anii 1953-1957 protopop al Raionului Cehu Silvaniei, regiunea Baia Mare, Episcopia Oradiei este preotul Petru Pop. Între 1958-1961 protopopiatul este condus de preotul Mihail Tostogan. Din data de 1 octombrie 1961 până în 30 martie 1968, protopop este preotul Andrei Măntăluță. La această dată este pusă în aplicare noua organizare administrativă a țării, Protopopiatul Cehu fiind desființat și rămânând parohie, cu filia Nadiș, aparținând de Protopopiatul Zalău. Între 1 aprilie 1968 și 1 decembrie 1980 revine, de această dată ca paroh, preotul Mihail Tostogan. Din data de 1 ianuarie 1981 până la 1 septembrie 2001 paroh la Cehu Silvaniei este preotul Ștefan Vădeanu. Cu data de 1 aprilie 2000 se înființează și postul de preot slujitor prin numirea părintelui Ioan Șandor. Actualul paroh, Radu Marius Barbor și-a început activitatea cu data de 1 noiembrie 2001.





Liturghie Arhierească la Parohia Bănișor

În duminica a cincea după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Bănișor, Protopopiatul Șimleu Silvaniei. Cu acest prilej de nespusă bucurie pentru locuitorii acestei comune, care s-au adunat la Sfânta Biserică într-un număr impresionant, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat fiind de un frumos sobor de preoți și diaconi. În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru preot pe diaconul Vasile Mureșan, pe seama Parohiei Lemniu, din Protopopiatul Jibou. De asemenea, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Ioan-Dorin Torcoș, pe seama paraclisului Sfântul Evanghelist Luca, de la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului.
Bănișorul e atestat documentar încă din anul 1213, dar pe teritoriul lui există urme de locuire încă din epoca bronzului (3500-1150 î.Hr). În primele documente în care este menţionat Bănişorul, el se confundă cu satul Ban. Abia în 1481, el este denumit distinct: Banul de Jos. Această denumire, precum şi cea care a urmat mai apoi, adică Bănişor, ne îndreptăţeşte să credem că mai întâi a fost Banul, iar Bănişorul s-a desprins, din el. Documentul în care a fost menţionat pentru prima dată este „Registrul de la Oradea” al Capitlului Episcopiei Catolice din Oradea care menţiona procesele pe care le-a judecat între anii 1208-1235. Printre aceste procese este menţionat, în anul 1213, şi cel între Golsa şi Sedun, locuitori ai satului Ban. Câţiva ani mai târziu, la 1341, Ban/Bănişorul apare în documente ca fiind ,,possessio olachalis” (posesiune de români).
În ceea ce privește vatra spirituală trebuie menționat faptul că înaintea actualei biserici, în Bănișor au existat încă două biserici de lemn foarte vechi despre care avem două însemnări. Prima aparţine istoricului ungur Petri Mor şi este cuprinsă în capitolul despre Bănişor din «Monografia judeţului Sălaj» vol. 3, apărută la Budapesta în anul 1902. ,,În Bănişor, populaţia de religie greco-catolică are o biserică de lemn ce datează de la mijlocul secolului al XVI-lea. Biserica are o lungime de 11m şi o lăţime de 4,5 m. Altarul ocupă trei laturi dintr-un octogon. Turnul e scund şi are o secţiune pătrată cu părţile laterale deschise. Pereţii interiori sunt pictaţi cu scene din noul testament şi cu figuri de sfinţi şi patriarhi. Biserica este un loc anual de pelerinaj şi a inspirat, probabil şi arhitectura celorlalte biserici din zona Silvaniei. Evidenţa matricolă a bisericii datează din 1824. De biserică ţine o şcoală, cu o singură clasă, construită în 1883”.
A doua însemnare aparţine lui Dionisie Stoica şi lui Ioan Lazăr şi este cuprinsă în capitolul dedicat Bănişorului din ,,Schiţa monografică a Sălajului” apărută la Şimleu Silvaniei în anul 1908. ,,Despre biserica veche, dărâmată la 1896, poporul povesteşte că a fost una din cele mai vechi biserici din Sălaj şi că pe timpul când s-a edificat erau numai şapte familii în sat. Nava bisericii era de 3 orgi lăţime şi lungime, iar altarul era aşa de mic, încât preotul numai cu greu îl putea înconjura. În această biserică s-a adăpostit mai întreg poporul din comună pe timpul năvălirilor tătarilor sub Bela IV”. Este vorba, cu siguranţă, de două biserici diferite. Cea mai veche este cea descrisă de Dionisie Stoica şi Ioan Lazăr, existentă la data marii năvăliri tătare din timpul regelui ungur Bela IV(1241) şi demolată în secolul XVI atunci când s-a construit cea de a doua biserică, cea descrisă de Petri Mor şi care este de fapt, cea care s-a demolat la 1896, fiind înlocuită de actuala biserică din cărămidă construită între anii 1894-1896.
Actuala biserică de zid construită cu mari sacrificii din partea credincioşilor parohiei Bănişor în timpul pr. Ioan Moldovan între anii 1894-1896, a suferit de-a lungul timpului ample modificări. În anul 1960 s-a făcut o reparaţie capitală în exterior, consolidându-se biserica cu contraforţi, reparându-se tot atunci şi turnul, preot fiind Tudor Gorea. Între 1990-1991 s-a tencuit în terasit exteriorul bisericii, iar între 1994-1995 s-a executat catapeteasma nouă, pregătindu-se interiorul pentru pictura în frescă, preot fiind din 1986 Iosif Ferenţ. Pictura din interior a fost făcută între 1995-1997 de către pictorul Florin Negruţ din Oradea. După anul 2005 s-au schimbat ferestrele, ușile, acoperișul și coiful bisericii. Astăzi, biserica din Bănișor prin felul cum arată, nu trădează vechimea de 120 de ani, ci mai degrabă poartă amprenta unei biserici noi datorită jertfelniciei credincioșilor ei.
Dacă întru început biserica purta hramul ,,Schimbarea la față”, datorită afluxului mare de credincioși care veneau aici din satele învecinate la praznicul ,,Adormirii Maicii Domnului”, ea și-a însușit acest hram de la începutul anilor ”70.





Liturghie Arhierească la Parohia Badon

Miercuri, 20 iulie 2016, la prăznuirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Badon, Protopopiatul Zalău, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor impresionant de preoţi și diaconi, alături de care s-au rugat într-un suflet și sutele de credincioși care au participat la Sfânta Liturghie. În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Vasile Mureșan, urmând ca acesta să fie hirotonit duminică preot pe seama Parohiei Lemniu, din Protopopiatul Jibou. Totodată, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot al acestei comunități pe părintele arhidiacon Adrian Onica.

Fiind atestat pentru prima dată la anul 1323, satul Badon se află la o depărtare de aproximativ 11 km de oraşul Zalău, pe teritoriul său fiind descoperite vestigii arheologice care demonstrează că zona satului a fost locuită din vremuri foarte vechi, de către triburile tracice, strămoşii dacilor.
În ceea ce priveşte viața bisericească, primele informaţii le aflăm în anul 1733. Ni se aminteşte acum că în Badon existau nouă familii de români iobagi, care aveau şi un preot, pe “popa Irimie”. Prima biserică despre care avem informații a fost ridicată de către răzeşii moşierului Balduni Guch, în jurul anului 1726. Se menţionează în manuscrisele parohiei că acest moşier Balduni sau mai bine zis urmaşii lui, s-au judecat pentru o anumită moştenire. Câştigând procesul, moşierul respectiv, în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu, a donat pentru răzeşii lui trei hectare de teren, atât pentru biserică, cât şi pentru cimitir, şcoală şi locul casei parohiale.

Biserica actuală a satului a fost ridicată începând cu anul 2007, în 2011 locașul de cult fiind târnosit. Biserica este pusă sub ocrotirea Maicii Domnului, hramul locașului de cult fiind Adormirea Maicii Domnului, dar păstrându-și și hramul bisericii vechi, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.





Instalarea noului paroh la Parohia Crișeni

În seara zilei de duminică, 3 iulie 2016, credincioșii Parohiei Crișeni, din Protopopiatul Zalău, au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Petroniu. Prilejul a fost dat de instalarea noului preot al acestei comunități, Preacucernicul Părinte Silviu Boha. Slujba Vecerniei a fost una înălțătoare, alături de Chiriarh slujind un sobor de peste 20 de preoți și diaconi.

După săvârșirea slujbei Vecerniei, a urmat ceremonia înmânării către noul paroh a Sfintei Evanghelii, a Sfintei Cruci și a cheilor bisericii de către Preasfințitul Părinte Petroniu. Tot acum, Preasfinția Sa a rostit și un cuvânt de învățătură. În continuare, a luat cuvântul primarul comunei Crișeni, urându-i bun venit noului paroh. Fostul păstor al acestei comunități, Părintele Ioan Ardelean, pensionat în urmă cu puțin timp, a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu, dar și tuturor colaboratorilor pe care i-a avut de-a lungul celor 40 de ani de pastorație în mijlocul credincioșilor din Crișeni. Cu acest prilej, credincioșii au oferit fostului paroh, dar și Chiriarhului, câte un buchet de flori, toată biserica urându-i în cântare mulți și binecuvântați ani.

Șirul de cuvântări a fost încheiat de către noul paroh, Părintele Silviu Boha, care și până acum a fost un apropiat al parohiei.

La final, toți cei prezenți la eveniment au primit în dar iconițe, la ieșirea din biserică, drept amintire a acestei zile istorice și emoționante.








Resfințire de biserică în localitatea Lompirt

În duminica a doua după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din localitatea Lompirt, filie a Parohiei Moiad, din Protopopiatul Șimleu Silvaniei. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a binecuvântat lucrările de înnoire efectuate la locașul de cult al micii comunități de credincioși de aici. În continuare, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat fiind de un sobor de preoți în frunte cu protopopul locului, Preacucernicul Părinte Dan Haiduc.

Atestată la anul 1321, localitatea Lompirt este formată în cea mai mare parte din etnici maghiari, doar 25 de familii de credincioși fiind români, de confesiune ortodoxă. Aceștia, alături de inimosul părinte Iulian Sabou, deși puțini ca număr, dar cu suflet mare, au întreprins efectuarea mai multor lucrări la locașul de cult, în mod special în partea de altar a bisericii. Astfel, a fost reparat capital Sfântul Jertfelnic, pardoseala din Sfântul Altar a fost acoperită cu parchet melaminat, iar geamurile au fost înlocuite, a fost turnată o solee din beton, instalația electrică a fost refăcută parțial și au fost achiziționate covoarele. În exterior, pereţii au fost reparaţi şi vopsiţi, asemenea și acoperișul locașului de cult, treptele de acces au fost placate cu pavaj din dale de beton, la intrare a fost înălţată o copertină, în curtea locașului de cult s-a ridicat o troiță, iar gardurile împrejmuitoare au fost reparate. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat diplome de apreciere părintelui paroh Iulian Sabou, dar și celor care au susținut în mod special efectuarea acestor lucrări.





Hram la metocul Mănăstirii Bobota de la Stârciu

La prăznuirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, biserica metocului Mănăstirii Bobota de la Stârciu și-a prăznuit ocrotitorii. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La sărbătoare au participat numeroși credincioși veniți din satele învecinate, atrași de încărcătura spirituală a acestui loc, dar și de frumusețea zonei.

După Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a sfințit și primul clopot al bisericii, precum și crucea care va fi montată pe acoperișul locașului de cult.

Cu acest prilej Preasfințitul Părinte Petroniu a felicitat pe părintele stareț Mina Pletosu pentru lucrările efectuate la bisericuța metocului. Piatra de temelie a bisericii închinate Sfinților Apostoli Petru și Pavel a fost sfințită de către Preasfinția Sa la 25 aprilie 2014.

Biserica este ridicată în apropierea locului cunoscut de către sătenii din Stârciu și din satele vecine ca “Fântâna Leacului” sau “Izvorul îngerului”. Acest loc se numește astfel încât aici există un izvor care își revarsă apele anual cu puţin timp înainte de Rusalii, iar după câteva săptămâni seacă din nou și despre a cărui apă oamenii locului spun că are proprietăți miraculoase. Pe locul acestui izvor ar fi existat în secolele XI – XIII o mănăstire cunoscută în istorie ca Mănăstirea Meseș.






Târnosirea bisericii "Pogorârea Sfântului Duh" din Zalău

Cu o săptămână înainte de sărbătoarea Rusaliilor, biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău a fost târnosită de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului și de către Preasfințitul Părinte Petroniu, Chiriarhul locului. Alături de cei doi Ierarhi au slujit la acest eveniment unic în viața parohiei peste 40 de preoți și diaconi, curtea locașului de cult devenind neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioși care au dorit să fie prezenți la sărbătoarea bisericii. După depunerea Sfintelor Moaște în piciorul Sfintei Mese și ungerea cu Sfântul și Marele Mir și stropirea cu aghiasmă, Sfânta Liturghie a fost săvârșită pe un podium amenajat în vecinătatea locașului de cult.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei. La final, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a oferit părintelui paroh Claudiu Nechita „Crucea Transilvană”, cea mai înaltă distincție bisericească a Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, iar Preasfințitul Părinte Petroniu a oferit celor doi părinți sliujitori la această biserică diplome de apreciere pentru bogata lor activitate administrativ-gospodărească, dar și pastoral misionară. Aceleași diplome au fost oferite membrilor Consiliului parohial, dar și principalilor binefăcători care au ajutat la ridicarea bisericii în cei 16 ani.

La rândul său, părintele paroh Claudiu Nechita a oferit celor doi Ierarhi câte un tablou cu portretul fiecăruia dintre aceștia.

Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău este o biserică nouă, piatra de temeie a acestui locaș de cult fiind sfințită în anul 2000, încă de la început lucrările fiind coordonate de către părintele Alexandru Horvat. Concomitent cu ridicarea bisericii a fost înălțată casa parohială și anexele de pe lângă locașul de cult. În urma trecerii la Domnul a părintelui paroh Alexandru Horvat, la sfârșitul lunii iulie a anului 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu a numit ca paroh pe Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, apropiat colaborator al părintelui Alexandru Horvat, care alături de părintele Ioan Pop, preot coslujitor la această biserică, a dus la final lucrările la această Casă a lui Dumnezeu.






www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro